Răspuns:

Citatele pe care le dai nu au nici o valoare, pentru că sunt scrieri ne-autor-izate,
ele nefiind scrise sau dictate de cei cărora le sunt atribuite,
(vezi şirul despre apariţia evangheliilor)
ci sunt doar invenţii ale bisericii timpurii care a inventat şi aşa zisele “Epistole ale lui Pavel” ĂŽn care este prezentată doctrina “pavelinistă” ca ĂŽn cazul citatului de mai sus, care nu are de-a face cu cunoaşterea spirituală, ci e doar o miniciună necesară pentru a impune dogma harului ieftin, după care chipurile păcatele săvârşite sunt şterse pentru cel care crede că Isus a murit pentru păcatele sale.

Această dogmă a harului ieftin pare să fie şi şansa pe care biserica timpurie a avut-o de a fi instituită ca religie de stat de către ĂŽmpăratul Constantin, devenind o putere politică.
"De indata ce imparatul Constatin a inteles ca noua secta crestină ĂŽi promitea iertarea tuturor crimelor indiferent ce ar fi făcut, s-a declarat protectorul acestei religii, care ii trateaza pe criminali atat de bine.
De asemenea i s-a spus ca botezarea poate fi amânată pana in apropierea mortii, si ea nu-si pierde eficacitatea. (Cu alte cuvinte nu conteaza ce faci o viata intreaga ci la sfârşit daca te botezi, se sterge totul si te duci in rai cu Sfinţii, ciudata si neamaiuzita religie).
Şi ĂŽntr-adevăr celebrul tiran Constantin s-a botezat pe patul de moarte, căci i se promisese confrom doctrinei paveliniste că prin botez toate păcatele ăi vor fi iertate, şi el a fost declarat primul ĂŽmpărat creştin.

Răspuns

Şi aceste citate sunt fără de valoare, ele aparţinând unei cărţi ne-autor-izate (vezi şirul despre apariţia evangheliilor). De fapt aici este vorba de o prezentare distorsiantă a cunoaşterii spirituale despre maestrul spiritual.

Mulţi cred că termenul Christos ĂŽşi are ĂŽnceputul acum 2000 de ani, dar in scrierile istoricilor ca Herodot şi Aeschylus termenul Chrestos apare cel puţin cu 500 de ani mai devreme decât “era crestină”. Termenul Chrestos si Christos erau curent folosiţi in Teosofia Misterelor Eleusine. Un discipol in perioada de probă purta titlul de Chrestos, Dupa iniţierea acestuia, el era “uns” devenind un Christos.

De asemenea cuvântul christos era folosit pentru a desemna “Drumul” sau “Calea”. Când un discipol se adresa maestrului spiritual, el ĂŽi spunea “Tu esti calea”, Tu esti Christos. Iar cei care atingeau realizarea spirituală spuneu “Eu sunt Calea”, (Eu sunt Christos), ceea ce se pare ca ĂŽnsuşi Isus ar fi spus. De aceea fără un maestru spiritual care a atins realizarea spirituală orice incercare de a atinge realizarea spirituală este rizibilă.
Calea către Dumnezeu este o cale care trece prin guru, maestrul spiritual.
In acest sens cuvântul Christos sau Christ nu este un apelativ pentru o persoană ci ultima stare dintr-un lung şir de stări progresive care duc către un anumit tip de realizare spirituală autentică, adică realizarea uneia dintre cele trei aspecte ale Adevarului Absolut:
1. impersonal (Brahman),
2. Forma Domnului localizată in inimă (parama-atma, Suprasufletul)
3. Una dintre nenumăratele Forme Personala ale Domnului din lumea spirituală.

Christos există latent in orice fiinţă, altfel spus, orice persoană poate realiza Adevărul Absolut, devenind astfel un Christos.


Primul pas spre serviciul devoţional divin determinat de iubirea pentru Personalitatea Supremă, bhakti-yoga, incepe cu Şri-guru-pada-aşraya, căutarea adăpostului la picioarele ca lotuşii ai maestrului spiritual.Orice alt adapost este temporar şi in acest sens iluzoriu, iar rezultatul este de asemenea temporar, adica iluzoriu.

Fără a căuta adăpost la picioarele ca lotuşii (puri) ale maestrului spiritual realizat spiritual, Sad Guru, nu se poate accede ĂŽn domeniul procesului iubirii devoţionale pure, bhagavad-bhajana.
De aceea din cele 64 de activităţi devoţionale standard, şri guru- pada-aşraya este menţionat ca fiind primul.
Deci pentru a incepe, trebuie mai intâi să te duci la guru, şi să cauţi cu adevarat adăpost la picioarele sale ca lotuşii (puri).

Pentru a arăta cât de importantă este iniţierea spirituală prin dikşa mantra Jiva Gosvami, un discipol de-al lui Rupa Gosvami aduce in Bhakti Sandarbha ca dovadă pentru această afirmaţie spusele lui Brahma, prima fiinţă din universul material:

yo mantraH sa guruH sAkSAt / yo guruH sa harIH svayaM
gurur yasya bhavet tuSTas / tasya tuSTo hariH svayam

Mantra (sunetul transcendental) care este dată de guru in momentul iniţierii) este sinele lui guru, iar guru este direct Personalitatea Supremă, Hari. Cel care ĂŽl multumeşte pe maestrul spiritual, atinge mila Domului Suprem Hari - Cel care indepărtează din inimă ataşamentele pentru lucrurile acestei lumi.

In acest sens trebuie inţeles că prin mantra gurul transmite discipolului propria sa starea a iubirii devoţionale pentru Personalitatea Supremă, respectiv pentru cuplul divin Radha Krişna sau alte forme divine.

Ca urmare transmiterea mantrei, care se face in momentul ceremonialului de initiere Dikşa, este deosebit de importantă.
Totul este dat sub forma unei seminţe, inchisă ĂŽn mantra. La inceput discipolul nu este in stare să inteleagă acest lucru, dar prin sadhana (procesul practicii spirituale) şi bhajana (venerarea ĂŽntr-o formă specifică proprie), sub indrumarea gurului, şi prin meditaţie asupra mantrelor primite, gradual atinge diferite stadii ale revelaţiei.
De aceea Brahma (prima fiinţă din universul material) spune că mantra este reprezentarea directă a lui guru.

Răspuns:

De fapt continui să dai citate din aceleaşi scrieri ne-autor-izate aceasta fiind ĂŽnsăşi
dovada că aşa zisa ta naştere supranaturală este o ĂŽnchipuire, o minciună ĂŽn care ĂŽţi place să crezi,
cât şi faptul că nu vezi clar, că te afli ĂŽn continuare ĂŽn ignoranţă, neştiind că Lucifer-satana-şarpele ca sursă a răului ĂŽn lume, pe care chipurile Isus va veni să-l omoare, este de fapt o invenţie a doctrinei paveliniste care a creat aşa numitul „nou ... testament”, pe care a ĂŽncercat să-l sprijine cu traduceri frauduloase din canonul evreiesc, pentru a impune chipurile scriptural, propriile invenţii.



Răspuns
Eu zic să vezi bârna din ochiul tău, căci toată filozofia ta se bazează pe nişte cărţi neautorizate care ĂŽnsă sunt prezentate ca autorizate, şi te-ai ataşat de miniciună, şi trăieşti ĂŽn minciună, pe care ĂŽnsă o numeşti adevăr, şi astfel minciuna poate ĂŽnvinge (ajutată de ĂŽnfricoşare şi ... terorizare) un timp, dar nu poate ĂŽnvinge tot timpul.



Răspuns
Eu nu am vorbit de nirvana, care implică o filozofie buddhistă, care are ca principiu de bază, ca şi creştinismul, mântuirea sau salvaţionismul. Deosebirea este că buddhismul foloseşte principii yoghine de concentrare şi meditaţie pentru a se ĂŽndepărta de atracţia lumii materiale, de a realiza deplinul control al simţurilor, nedând ĂŽnsă nici un fel de informaţii despre lumea spirituală. Nir-vana ĂŽnseamnă afară din pădure, ĂŽn acest context lumea materială este comparată cu o pădure, unde este ĂŽntuneric, frică, şi pericole la tot pasul.
Buddhismul are ca scop deci salvarea din ciclul plin de suferinţe al naşterii şi morţii.

Salvaţionismul creştin este atins prin doctrina pavelinistă a harului ieftin, după care cei ce cred şi se botează sunt salvaţi, dar nu de la suferinţa reincarnării repetate, care a fost interzisă oficial ĂŽn creştinism ĂŽn anul 553, la cel de-al cincilea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, ci de la iadul veşnic, care este o altă invenţie bisericistă (iadul există, dar nu este veşnic, ci temporar ca tot ceea ce este material, numai lumea spirituală a bunătăţii pure este eternă).

Eu nu sunt interesat ĂŽn nici un fel de savaţionism sau mântuire, ci ĂŽn iubirea divină (prema) pentru Cel Atoate Atrăgător. Eu practic bhakti-yoga, unde ţelul vieţii este definit ca fiind iubirea, iubirea divină, cäci substanţa din care este fäcut sufletul, este iubirea divinä.
Iubirea este prin natura sa spiritualä ca ĂŽnsăşi natura sufletului.
Pentru că natura iubirii este spiritualä, ea nu aparţine acestei lumii materiale.

În lumea aceasta gäsim o formă pervertită a iubirii pure, spirituale.
Cum pervertitä? Adicä direcţionată către formele trecătoare ale acestei lumii. Iubirea pură este amestecatä cu ignoranţa, ataşamentul aparţinând acestei lumi.
Si totuşi existä o lume absolută, adica o lume a relaţiilor eterne, a forţelor eterne ale iubirii pure.

Iubirea divină ĂŽnseamnă atracţia fireascä pentru Cel Atoate Aträgätor, Persoana Supremä, Dumnezeu.

Începutul iubirii divine - BHAVA apare atunci când ĂŽn "inimä" (citta) se reveleazä bunatatea purä, şuddha-sattva, ĂŽmpreună cu vişeş atma (o forma specificä de atracţie divinä), şi atunci razele soarelui iubirii divine ĂŽşi fac apariţia la orizontul inimii, şi inima este topitä de un potpuriu de gusturi ale iubirii. Aceste gusturi ale iubirii sunt legate de adevăratul Obiect al Iubirii, Cel Atoate Aträgätor, care ĂŽn sanscrită ĂŽnseamna Krişna.

Proverbele, 16

25 Multe cĂŁi i se par bune omului, dar la urmĂŁ duc la moarte. -

Proverbele, 18

1 Cel ursuz cautĂŁ ce-i place lui, se supĂŁrĂŁ de orice lucru bun.

Proverbele, 16

22 Înþelepciunea este un izvor de viaþã pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.

Proverbele, 17

20 Cel cu inimĂŁ prefĂŁcutĂŁ nu gĂŁseÂşte fericirea, Âşi cel cu limba stricatĂŁ cade ĂŽn nenorocire.

Proverbele, 21

16 Omul care se abate de la calea ĂŽnĂželepciunii, se va odihni ĂŽn adunarea celor morĂži.

Proverbele, 22

12 Ochii Domnului pãzesc pe cel ce are ºtiinÞã, dar Înfruntã cuvintele celui stricat.

Autorizate sau nu, pentru tine e tot una, oricum nu ai crede in ele, nu? Atunci nu vad de ce-ti bati capul sa stii daca sunt sau nu autorizate. Mi se pare normal si logic ca cineva care nu crede in Dumnezeu sa nu creada nici in Cartile scrise sub inspiratia lui Dumnezeu. Faptul ca tu nu crezi in evanghelii, in epistole etc, nu e un lucru iesit din comun, atata timp cat Dumnezeul tau este practicarea 'gimnasticii' "dezmăţate" numita 'yoga'. Si de asemenea nu e un lucru iesit din comun daca nici eu nu cred in "evangheliile" religiei baghti-yoga.
Ar fi impotriva oricarei ratiuni ca un păgân sa creada in Evangheliile Noului Testament sau in epistolele lui Pavel! Ar insemna ca el neaga existenta lui Dumnezeu, dar crede cartile scrise sub inspiratia Lui, ceea ce ar spune despre individul respectiv ca nu e intreg la minte, e ca si cum ai spune ca nu crezi ca gheata e facuta din apa, dar in acela-si timp pui apa in frigider ca sa faci cuburi de gheata.

2 Timotei, 3

16 ToatĂŁ Scriptura este insuflatĂŁ de Dumnezeu Âşi de folos ca sĂŁ ĂŽnveĂže, sĂŁ mustre, sĂŁ ĂŽndrepte, sĂŁ dea ĂŽnĂželepciune ĂŽn neprihĂŁnire,


VEI VEDEA LA JUDECATA DACA AU FOST SAU NU AUTORIZATE CUVINTELE LUI DUMNEZEU,o spun cu parere de rau ,nu te lasa influentat de satan ,care e mult mai viclean decat crezi,si te baga in buzunar,cu toata inteligenta ta.

Coloseni, 2

8 LuaÞi seama ca nimeni sã nu vã fure cu filozofia ºi cu o amãgire deºartã, dupã datina oamenilor, dupã ÎnvãÞãturile Începãtoare ale lumii, ºi nu dupã Hristos.


2 Corinteni, 4

3 ÂŞi dacĂŁ Evanghelia noastrĂŁ este acoperitĂŁ, este acoperitĂŁ pentru cei ce sunt pe calea pierzĂŁrii, 4 a cĂŁror minte necredincioasĂŁ a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sĂŁ nu vadĂŁ strĂŁlucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. [2 Corinteni 4 ]

Nu e tot una. Scrierile aşa zisului “nou testatment” nu sunt autorizate, şi tocmai de aceea sunt pline de născociri care nu au de-a face cu ştiinţa spirituală.



Eu nu-mi bat capul să ştiu dacă sunt sau nu autorizate. Există multe dovezi care arată că ele nu sunt producţia celor cărora le sunt atribuite ; vezi şirul Apariţia Evangheliilor.


Aşa zisul “nou testament” nu este scris sub inspiraţia lui Dumnezeu, ci sunt nişte scrieri măsluite, scrise ĂŽn numele celor care ar fi putut fi creditaţi că ar fi scris sub inspiraţia lui Dumnezeu; vezi şirul Apariţia Evangheliilor.


Dacă e sau nu comun, acesta nu poate fi folosit ca şi criteriu de adevăr.
Criteriul de adevăr ĂŽl reprezintă autor-itatea lucrării. Eu nu cred ĂŽn cărţi care sunt ne-autor-zate; vezi şirul Apariţia Evangheliilor.


Eu practic bhakti-yoga. Aceasta nu are de-a face cu practicarea nici unui fel de gimnastici.
În general când devoţii Domnului (bhakta) spun bhakti, ei se referă la activitatea determinată de iubirea divină pură, ei se referă la uttama bhakti, sau bhakti pur, care inseamnă cel mai ĂŽnalt fel de bhakti, care mai este numit svarupa bhakti.

Uttama bhakti este definită de Şrila Rupa Gosvami:

anyabhilashita shunyam / jnana karmady anavritam
anukulyena krishnanu / shilanam bhaktir uttama

Cultivarea activitaţilor care sunt menite special pentru plăcerea Domnului, Cel Atoate Atrăgător – Krişna, forma originală a lui Bhagavan- Dumnezeu,
sau cu alte cuvinte neĂŽntrerupta curgere a SERVICIULUI PLIN DE IUBIRE către Şri Krişna,
executat prin toate eforturile (corpului, minţii si vorbirii)
care sunt ĂŽnsoţite de o varietate de sentimente spirituale (bhavas)
care nu sunt acoperite de
jnana (cunoaşterea care are ca scop eliberarea - mântuirea)
karma (activitaţi care au ca scop gratificarea simţurilor)
dorinţe materiale,
sau orice alte dorinţe, ĂŽn afara aspiraţiei de a-L face fericit pe Şri Krişna
se numeşte uttama-bhakti - serviciul devoţional pur.

Numele Krişna ĂŽl indică pe Vrajendrana nandana, Şri Krişna , adică adi puruşa, Controlorul Original, Suprema Personalitate, care trăieşte ĂŽn cel mai dulce loc al lumii spirituale numit Vraja)
şi toate avatarurile (forme care coboară ĂŽn lumea materială) şi expansiunile Sale (forme existente ĂŽn lumile spirituale).

Aşa zisa practică a gimnasticii legată de yoga, reprezintă treapta a patra din aştanga-yoga, sau yoga mecanică.
Această treaptă numită concentrare la nivel corporal regulează energiile care circulă prin meridianele energetice, cunoscută la chinezi ĂŽn practica acupuncturii.
Dezmăţul practicat ĂŽn România sub titulatura de yoga nu are de-a face cu această ştiinţă.
Unul dintre principiile de bază ale ştiinţei spirituale, yoga, este practicarea celibatului, care in România este ĂŽnlocuit de şarlatani, cu aşa zisa continenţă sexuală, practicarea fără de măsură a activităţilor sexuale fără peirderea substanţei seminale.



Criteriul de adevăr ĂŽl reprezintă autor-itatea lucrării. Eu nu cred ĂŽn cărţi care sunt ne-autor-zate; vezi şirul Apariţia Evangheliilor.
Iată opinia Enciclopediei Biblice:
“Ioan ... nu este autorul celei de-a patra evanghelii; ĂŽn acelaşi fel ĂŽn Apocalipsă se poate să găsim ici colo passaje care ar putea fi atribuite acestuia, dar cartea ca ĂŽntreg, nu aparţine penei sale. Evangheliile, Epistolele şi Apocalipsa, toate sunt produsul aceleaşi şcoli (creştine).” (EB -Encyclopaedia Biblica. i, 199.)

Adică ele nu sunt lucrări originale ale autorilor cărora le sunt atribuite, şi ca atare ele sunt lucrări ne-autor-izate, lucrări ale aşa numitului bisericism pavelinist, fraude menite să susţină ambiţiile hegemonice ale sectei alese de ĂŽmpăratul Constantin ca putere religioasă oficială imperială.

2 Timotei, 3

16 ToatĂŁ Scriptura este insuflatĂŁ de Dumnezeu Âşi de folos ca sĂŁ ĂŽnveĂže, sĂŁ mustre, sĂŁ ĂŽndrepte, sĂŁ dea ĂŽnĂželepciune ĂŽn neprihĂŁnire,


VEI VEDEA LA JUDECATA DACA AU FOST SAU NU AUTORIZATE CUVINTELE LUI DUMNEZEU,o spun cu parere de rau ,nu te lasa influentat de satan ,care e mult mai viclean decat crezi,si te baga in buzunar,cu toata inteligenta ta.

Coloseni, 2

8 LuaÞi seama ca nimeni sã nu vã fure cu filozofia ºi cu o amãgire deºartã, dupã datina oamenilor, dupã ÎnvãÞãturile Începãtoare ale lumii, ºi nu dupã Hristos.


2 Corinteni, 4

3 ÂŞi dacĂŁ Evanghelia noastrĂŁ este acoperitĂŁ, este acoperitĂŁ pentru cei ce sunt pe calea pierzĂŁrii, 4 a cĂŁror minte necredincioasĂŁ a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sĂŁ nu vadĂŁ strĂŁlucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. [2 Corinteni 4 ]

se pare anadi,ca nu ai replica la Cuvantul original a lui Dumnezeu!!!

1 Corinteni, 15

1 Vã fac cunoscut, fraþilor Evanghelia, pe care v-am propovãduit-o, pe care aþi primit-o, în care aþi rãmas, 2 ºi prin care sunteþi mântuiþi, dacã o þineþi aºa dupã cum v-am propovãduit-o; altfel, degeaba aþi crezut. 3 V-am învãþat înainte de toate, aºa cum am primit ºi eu: cã Hristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi; 4 cã a fost îngropat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi; 5 ºi cã S-a arãtat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6 Dupã aceea S-a arãtat la peste cinci sute de fraþi deodatã, dintre care cei mai mulþi sunt încã în viaþã, iar unii au adormit. 7 În urmã s-a arãtat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 Dupã ei toþi, ca unei stârpituri, mi s-a arãtat ºi mie.

1 Corinteni, 1

18 Fiindcã propovãduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzãrii: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. 19 Cãci este scris: "Voi prãpãdi ÎnÞelepciunea celor ÎnÞelepÞi, ºi voi nimici priceperea celor pricepuÞi." 20 Unde este ÎnÞeleptul? Unde este cãrturarul? Unde este vorbãreÞul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu ÎnÞelepciunea lumii acesteia? 21 Cãci Întrucât lumea, cu ÎnÞelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu În ÎnÞelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gãsit cu cale sã mântuiascã pe credincioºi prin nebunia propovãduirii crucii. 22 Iudeii, Într-adevãr, cer minuni, ºi Grecii cautã ÎnÞelepciune; 23 dar noi propovãduim pe Hristos cel rãstignit, care pentru Iudei este o pricinã de poticnire, ºi pentru Neamuri o nebunie;

1 Corinteni, 2

11 În adevãr, cine dintre oameni cunoaºte lucrurile omului, afarã de duhul omului, care este în el? Tot aºa: nimeni nu cunoaºte lucrurile lui Dumnezeu afarã de Duhul lui Dumnezeu. 12 ªi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sã putem cunoaºte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sãu. 13 ªi vorbim despre ele nu cu vorbiri învãþate de la înþelepciunea omeneascã, ci cu vorbiri învãþate de la Duhul Sfânt, întrebuinþând o vorbire duhovniceascã pentru lucrurile duhovniceºti. 14 Dar omul firesc nu primeºte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, cãci, pentru el, sunt o nebunie; ºi nici nu le poate înþelege, pentru cã trebuie judecate duhovniceºte. 15 Omul duhovnicesc, dimpotrivã, poate sã judece totul, ºi el însuºi nu poate fi judecat de nimeni. 16 Cãci "cine a cunoscut gândul Domnului, ca sã-I poatã da învãþãturã?" Noi însã avem gândul lui Hristos.

Dai citate din scrieri care se pretind scripturi pentru că ar fi chipurile scrise de persoanele celebre cărora le sunt atribuite, şi că ele ar fi scrise sub ĂŽndrumarea lui Dumnezeu, dar nu este aşa.
Noul Testatment din care citezi, este o culegere de scrieri care nu sunt revelate, nu sunt scripturi, ci o invenţie a unor preoţi fără nici o autoritate "ce vorbeau greaca… si erau departe de palestina, lucrări ale aşa numitului bisericism pavelinist, fraude menite să susţină ambiţiile hegemonice ale sectei alese de ĂŽmpăratul Constantin ca putere religioasă oficială imperială.

Timp de un secol si jumătate, nu există nici o menţionare a celor patru “Evanghelii” care sunt acceptate astăzi ca şi canonice.
Ele par mai degrabă descoperirea târzie a episcopului Irenaeus, care “descoperă” “Evangheliile conform cu” un apostol sau altul, Evanghelii despre care nu se spune nici un cuvănt ĂŽn tomurile primilor Părinti ai Bisericii lui Isus, care ar fi trebuit să fi fost pomenite, dacă ar fi fost considerate divine sau apostolice.

De asemenea papi care trăiseră ĂŽnainte de acea dată, şi care sunt consideraţi precursori ai ceea ce mai tărziu se va autointitula, in mod megaloman, biserica catolică (universală) cum ar fi Petru si Clement I, ar fi fixat „inalterabil” divinitatea si canonicitatea celor patru „Evanghelii” ... dacă ar fi existat acele „binecunoscute lucrări” ale „sfintilor apostoli”.

Aparitia subită, la o anumită dată târzie, a unui document anterior necunoscut, ca ĂŽn cazul scrierilor din noul testament, care apoi este atribuit unei date ĂŽn trecut, cănd nu este nicăieri pomenit,
si astfel atribuit unui autor care a trăit cu mult ĂŽnainte, este semnul sigur al fraudei.
Iată opinia Enciclopediei Biblice:
“Ioan ... nu este autorul celei de-a patra evanghelii; ĂŽn acelaşi fel ĂŽn Apocalipsă se poate să găsim ici colo passaje care ar putea fi atribuite acestuia, dar cartea ca ĂŽntreg, nu aparţine penei sale. Evangheliile, Epistolele şi Apocalipsa, toate sunt produsul aceleaşi şcoli (creştine).” (EB -Encyclopaedia Biblica. i, 199.)

Binele apare datorită faptelor pioase, care sunt catalogate ĂŽn codul de comportament vedic, ĂŽn planul material, iar răul apare datorită faptelor păcătoase, adică acele fapte care ĂŽncalcă codul de comportament exprimat ĂŽn scrierile revelate vedice.
Urmarea codului vedic ĂŽn planul material este prima treaptă a perfecţiunii

Pentru sufletul condiţionat (de natura materială achiziţionată) răul este ceea ce produce suferinţă, iar binele este ceea ce produce plăcere.
Binele şi răul sunt aspecte ale dualităţii lumii materiale şi ele apar datorită identificării sufletului, prin intermediul falsului ego, cu corpul material (subtil şi grosier), la care nivel sufletul condiţionat percepe suferinţa şi plăcerea.

Acum aprox. 500 de ani Şri Krişna Caitanya i-a cerut lui Rama-ananda-raya sa spună un vers care să descrie perfecţiunea vieţii.
El a primit ca prim răspuns un vers din Şrimad Bhagavatam, vers vorbit de Suta Gosvami in adunarea, care a avut loc acum aprox. 5100, la inceputul lui kali-yuga, după ce Şri Krişna părăsise planeta, in padurea din Naimişa adunare ce ĂŽşi propusese ca scop executarea unor ceremonii sacrificale care sa contracareze inaintarea rapida a erei ingrozitoare – kali-yuga, ce tocmai incepea, şi ĂŽn care noi ne aflăm.
Versul vorbit de Suta Gosvami spune:

ataḥ pumbhir dvija-śreṣṭhā / varṇāśrama-vibhāgaśaḥ
svanuṣṭhitasya dharmasya / saḿsiddhir hari-toṣaṇam

Oh, cei mai buni dintre cei a doua oara născuţi (dvija-śreṣṭhā ), (adică cei care s-au născut a doua oară prin primirea iniţierii spirituale), să stiţi că cea mai inaltă perfecţiune (saḿsiddhir) pentru intreaga omenire, este aceea de a-ţi executa ĂŽndatoririle ocupaţionale prescrise (svanuṣṭhitasya dharmasya) asa cum a fost prezentată in instituţia celor patru clase sociale (varṇa) si ordine spirituale (āśrama), căci prin aceasta este mulţumită Personalitatea Supremă.

Şri Krişna Caitanya când a auzit acest vers rostit de Rama-ananda-raya, i-a spus că această instructiune este externă, materialistă şi nu se referă la natura sufletului si relaţia sa eternă cu Personalitatea Supremă.

Totuşi acest vers este incă respectat in mare parte in India unde oamenii incearcă sa urmeze ceea ce ei numesc (bhagavat) dharma, caci Şri Krişna spune in Bhagavat-gita 4.13 :

cātur-varṇyaḿ mayā sṛṣṭaḿ / guṇa-karma-vibhāgaśaḥ
tasya kartāram api māḿ / viddhy akartāram avyayam

Eu sunt Cel care a creat cele patru diviziuni sociale, ĂŽn conformitate cu cele trei guna (moduri ale naturii materiale) si a munii asociate cu acestea (guṇa-karma-vibhāgaśaḥ ). Si deşi Eu sunt creatorul lor, să ştii că nu Eu sunt Cel care actionează, caci Eu sunt imutabil.

In ceea ce priveste partea a doua a afirmatiei lui Şri Krişna, aceasta se referă la cea de-a patra treaptă a perfecţiunii: jnana-yoga, sau cunoaşterea opulenţei Absolutului.
Ce inseamnă că Şri Krişna nu este Cel care actionează?
Inseamnă că cea care actionează este energia Sa completă purna şakti, luând diferite funcţiuni.
Ce inseamnă că Şri Krişna este imutabil?
Inseamnă că El se află situat in propria sa glorie, degustând mereu iubirea oferită de cei care sunt ocupaţi in jocurile sale pline de iubire.

In continuare vorbind despre activitate, Şri Krişna explică ce inseamnă karma :

karmaṇo hy api boddhavyaḿ / boddhavyaḿ ca vikarmaṇaḥ
akarmaṇaś ca boddhavyaḿ / gahanā karmaṇo gatiḥ (Bhagavat-gita 4.17)

Karma, vikarma si akarma trebuiesc inţelese in mod distinct, pentru ca principiul karmic este profund.

1.Vikarma, este actiunea interzisă ĂŽn codul vedic de comportament, pentru că este sursa răului, producând suferinţa.
2. Akarma, actiunea care nu urmează ceea ce este prescris in varna-aşrama, care este de trei tipuri
- Akarma datorată angajării ĂŽn activităţi vikarmice, interzise ĂŽn codul vedic de comportament.
- Akarma datorată angajării ĂŽn activităţi pentru atingerea lui mokşa, eliberarea din lumea materială
- Akarma datorată angajării in activităţile iubirii devotionale: bhakti - pentru atingerea iubirii divine: prema
3. Karma, acţiunea prescrisă conform propriei clase sociale (varna) şi ordin spiritual (aşram), conduce la mulţumirea Celui Suprem şi implicit la mulţumirea proprie.

karmaṇy akarma yaḥ paśyed / akarmaṇi ca karma yaḥ
sa buddhimān manuṣyeṣu / sa yuktaḥ kṛtsna-karma-kṛt (Bhagavat-gita 4.18 )

Acea persoană care are putere de discriminare (inteligenţă) - buddhimān, vede inacţiune in activitatea prescrisă si acţiune in akarma - neurmarea activităţii prescrise. Acea persoană este situata transcendental, deşi ea actionează (in aceasta lume).

Adica o persoană situată transcendental, dincolo de modurile naturii materiale, vede că de fapt karma (acţiunile prescrise in varna-aşram) este ĂŽn realitate inactivitate, pentru că de fapt karma nu are de-a face cu natura eternă a sufletului de a executa serviciu devoţional pentru Cel Atoate Atragător.
O astfel de persoană vede ca de fapt akarma, neurmarea activităţilor prescrise in varna-aşram dharma, adică acele activităţi care sunt date de natura temporară pe care sufletul a achiziţionat-o ĂŽntr-o anumită existenţă, akarma, dă şansa de a executa adevărata activitate, activitatea devoţională, care corespunde adevaratei naturi a sufletului – nitya dharma.

Şi care este sursa activităţii interzise, a activităţii păcătoase?

Arjuna il intreabă pe Krişna (Bhagavad-gita 3.36): :

arjuna uvāca
atha kena prayukto 'yaḿ / pāpaḿ carati pūruṣaḥ
anicchann api vārṣṇeya / balād iva niyojitaḥ

O descendent al lui Vrişni, ce ĂŽl ĂŽmpinge pe om să se angajeze in activităţi păcătoase,
chiar ĂŽmpotriva propriei voinţe?

śrī-bhagavān uvāca
kāma eṣa krodha eṣa / rajo-guṇa-samudbhavaḥ
mahāśano mahā-pāpmā / viddhy enam iha vairiṇam (BG 3.37)

Personalitatea Supremă a Domnului spuse:
Dorinţa pofticioasă de a se bucura de obiectele simţurilor (materiale), care se transformă ĂŽn furie, se naşte din modul de existenţă al pasiunii (raja guna). Ea este a tot devoratoare si extrem de formidabilă. Să ştii că aceasta este primul duşman al sufletului in această lume.

dhūmenāvriyate vahnir / yathādarśo malena ca
yatholbenāvṛto garbhas / tathā tenedam āvṛtam (BG 3.38 )

Aşa cum focul este acoperit de fum, o oglindă de praf, iar embrionul este acoperit de pântec, la fel sufletul este acoperit de diferite grade ale dorinţei pofticioase (pentru obiectele – grosiere sau subtile - materiale).

āvṛtaḿ jĂąānam etena / jĂąānino nitya-vairiṇā
kāma-rūpeṇa kaunteya / duṣpūreṇānalena ca (BG 3.39)

Astfel, deşi sufletul are cunoaştere, conştiinţa sa pură (ataşamentul său pur) este acoperită de “eternul” său duşman (din lumea materială) sub forma dorinţei pofticioase (pentru lucrurile acestei lumi), care nu este niciodată cu adevărat satisfăcută, şi arde ca un foc.

indriyāṇi mano buddhir / asyādhiṣṭhānam ucyate
etair vimohayaty eṣa / jĂąānam āvṛtya dehinam (BG 3.40)

Simţurile, mintea şi inteligenţa sunt locul unde această dorinţă pofticioasă se aşează.
Prin ele dorinţa pofticioasă pentru plăcerile materiale acoperă cunoaşterea adevărată a sufletului şi ĂŽl confuzionează.

tasmāt tvam indriyāṇy ādau / niyamya bharatarṣabha
pāpmānaḿ prajahi hy enaḿ / jĂąāna-vijĂąāna-nāśanam (BG 3.41)

De aceea , oh Arjuna … chiar de la ĂŽnceput ĂŽnfrânge acest simbol al păcatului, (dorinţa pofticioasă pentru plăcerile acestei lumi) prin controlarea simţurilor şi omorârea acestui distrugător al cunoaşterii pure şi al realizării de sine.

indriyāṇi parāṇy āhur / indriyebhyaḥ paraḿ manaḥ
manasas tu parā buddhir / yo buddheḥ paratas tu saḥ (BG 3.42)

Simţurile sunt superioare materiei neĂŽnsufleţite ; mintea este superioară simţurilor ; iar inteligenţa este superioară minţii; iar el (sufletul) este superior inteligenţei.

evaḿ buddheḥ paraḿ buddhvā / saḿstabhyātmānam ātmanā
jahi śatruḿ mahā-bāho / kāma-rūpaḿ durāsadam (BG 3.43)

Astfel ştiind că inteligenţa este superioară minţii, iar i şi ĂŽSufletul este (transcendental) situat deasupra inteligenţei, linisteste mintea prin puterea de discernamant a inteligenţe şi ĂŽnvinge acest duşman formidabil care are forma dorinţei voluptoase pentru plăcerile lumii materiale. (BG 3.43)

În versul următor Şri Krişna ĂŽi explică lui Arjuna care este legătura dintre karma (activitatea prescrisă) şi cunoasterea transcendentală (jnana).

yasya sarve samārambhāḥ / kāma-sańkalpa-varjitāḥ
jĂąānāgni-dagdha-karmāṇaḿ / tam āhuḥ paṇḍitaḿ budhāḥ (Bhagavat-gita 4.19)

Cel ale carui activităţi, sunt lipsite de dorinţa voluptoasă pentru gratificarea simţurilor (kama), căci acestea au fost arse de focul cunoaşterii transcendentale (jĂąānāgni- jnana agni), el a fost declarat, de către cei care au realizare spirituală (budhāḥ ), ca fiind un invaţat (paṇḍitaḿ ).

tyaktvā karma-phalāsańgaḿ / nitya-tṛpto nirāśrayaḥ
karmaṇy abhipravṛtto 'pi / naiva kiĂącit karoti saḥ (Bhagavat-gita 4.20)

Abandonand ataşamentul pentru activităţile karmice, fiind tot timpul satisfăcut şi independent (de rezultatele activităţii), in ciuda faptului că are o ocupaţie, cel invătat, nu face nimic (din ceea ce l-ar lega de lumea materiala).

nirāśīr yata-cittātmā / tyakta-sarva-parigrahaḥ
śārīraḿ kevalaḿ karma / kurvan nāpnoti kilbiṣam (Bhagavat-gita 4.21)

Un astfel de om, care nu este ataşat de rezultatele activităţilor sale,
a carui minte se află sub controlul inteligenţei,
care renunţă la sentimentul proprietăţii (in această lume),
şi acţionează atât cât e necesar pentru a-şi menţine corpul şi sufletul impreună,
el nu este atins de păcat ( reacţiuni ce produc suferinţa).

yadṛcchā-lābha-santuṣṭo / dvandvātīto vimatsaraḥ
samaḥ siddhāv asiddhau ca / kṛtvāpi na nibadhyate (Bhagavat-gita 4.22)

Cel ce este satisfăcut cu ceea ce primeşte,
este eliberat de concepţia dualităţii (binelui şi răului),
nu e invidios,
şi rămane netulburat ĂŽn succes sau eşec,
el nu se incurcă niciodatată in mrejele activităţilor promiţătoare,
deşi şi el acţionează.

In acest sens Şri Krişna, Personalitate Suprema a Domnului ĂŽi spune lui Arjuna :

naiva kiĂącit karomīti / yukto manyeta tattva-vit
paśyaĂą śṛṇvan spṛśaĂą jighrann / aśnan gacchan svapan śvasan
pralapan visṛjan gṛhṇann / unmiṣan nimiṣann api
indriyāṇīndriyārtheṣu / vartanta iti dhārayan
(Bhagavad-gita 5.8-9)


O persoană care cunoaşte Adevarul – tattva vit deşi este angajată ĂŽn a vedea, a auzi, a atinge, a mirosi, a mânca, a merge, a visa, a vorbi, – a da afară , a accepta, a deschide, a inchide (ochii), cu siguranţă nu gândeste “Eu fac ceva” , considerind doar că simţurile (materiale) – se ocupă cu obiectele organelor de simţ.

Proverbele, 18

1 Cel ursuz cautã ce-i place lui, se supãrã de orice lucru bun. - 2 omul care nu-l cunoaste pe Dumnezeu, nu-i este de ÎnvãÞãturã, ci vrea sã arate ce ºtie el. -


satan la fel a cazut din harul lui Dumnezeu,a incercat sa-i explice evei de fapt cine e Dumnezeu,nu a zis nu este Dumnezeu ,ci a spus ca exista .........dar Dumnezeu este un baiat bun ,care te iarta orice faci ,.....ba inca ajungi ca El ,daca asculti de filozofia mea,a zis satan,......acum vedem urmarile explicatiei lui satan ,cine a avut dreptate Dumnezeu care a zis vei murii negresit sau satan care a zis ;hotarat ca nu veti murii!!!

De aceea Dumnezeu ,trebuia sa vina intr-o forma umana ,caci omul a cazut in aceasta forma de carne ,nu de duh,deci Dumnezeu si-a luat un chip de om ,nascandu-se in trup ,murind in locul tau si a meu ,invingandul pe satan ,inviind a treia zi ,si cine crede ca ;1 Ioan, 5

19 ÂŞtim cĂŁ suntem din Dumnezeu Âşi cĂŁ toatĂŁ lumea zace ĂŽn cel rĂŁu. 20 ÂŞtim cĂŁ Fiul lui Dumnezeu a venit, Âşi ne-a dat pricepere sĂŁ cunoaÂştem pe Cel ce este adevĂŁrat. ÂŞi noi suntem ĂŽn Cel ce este adevĂŁrat, adicĂŁ ĂŽn Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevĂŁrat Âşi viaĂža veÂşnicĂŁ. 21 CopilaÂşilor, pĂŁziĂži-vĂŁ de idoli. Amin.


Ioan, 11

25 Isus i-a zis: "Eu sunt ĂŽnvierea Âşi viaĂža. Cine crede ĂŽn Mine, chiar dacĂŁ ar fi murit, va trĂŁi. 26 ÂŞi oricine trĂŁieÂşte, Âşi crede ĂŽn Mine, nu va muri niciodatĂŁ. Crezi lucrul acesta?"

si sa crezi este un dar din partea lui Dumnezeu,anadi,deci te inteleg foarte bine ,nu poti sa crezi Cuvantul lui Dumnezeu,tu crezi o filozofie orientala ,care e de inspiratie satanica,si finalul te duce in locuinta mortilor!!!

Cred ca ar trebui să meditezi la persoana ta, in ceea ce privesc aceste proverbe.
Daca l-ai cunoaşte pe Dumnezeu ai ştii cum arata, ce-i place sa manance. Cum arata palatul lui. Cum se distreaza El... Dar ca de obicei nestiind sa raspunzi la intrebarile pe care ti le pun, o sa-i dai inainte cu injuriile si acuzatiile bisericesti, vechea tactica crestina.