Formula -
Varsta -
Conditii -

La o poruncã, o Însãrcinare, este de mare importanÞã sã asculÞi cu atenÞie pentru a-l ÎnÞelege corect pe cel care a dat Însãrcinarea.
Este esenĂžial sĂŁ auzi ĂŽnsĂŁrcinarea direct din gura celui care a
dat-o - auzind-o de la altcineva, este posibil sĂŁ se fi adĂŁugat deja gânduri personale. Cuvântul-cheie este, de asemenea, de o mare importanÞã. În porunca botezului, ĂŽnsĂŁrcinarea este legatĂŁ direct de »Numele« - cĂŁci cei deveniĂži credincioÂşi trebuie botezaĂži ĂŽn acest Nume.

Deoarece botezul trinitar practicat este ĂŽn legĂŁturĂŁ cu ĂŽnvãÞãtura despre aÂşa-numitele »Persoane divine«, vom prezenta pe scurt acest subiect. În mai multe publicaĂžii se pune la ĂŽndoialĂŁ nu numai modul ĂŽn care este practicat botezul ĂŽn general pânĂŁ astĂŁzi, dar chiar Âşi porunca botezului formulatĂŁ trinitar ĂŽn Matei 28:19. Dr. Karlheinz Deschner scrie: »Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza ĂŽn ›Numele TatĂŁlui, al Fiului Âşi al Duhului Sfânt‹ pusĂŁ ĂŽn gura ›Celui ĂŽnviat‹ ĂŽn Matei, este declaratĂŁ, de cercetarea criticĂŁ, ĂŽn unanimitate, ca fiind o falsificare.« (Abermahls krähte der Hahn). Majoritatea covârÂşitoare a istoricilor bisericii pun aceastĂŁ formulare pe seama pĂŁrinĂžilor trinitari ai bisericii.

DupĂŁ cum se Âştie, evangheliile Âşi epistolele apostolilor au fost scrise ĂŽn special ĂŽn limbile ebraicĂŁ Âşi aramaicĂŁ Âşi au circulat ĂŽn adunĂŁrile locale iudeo-creÂştine. Prima colectare Âşi ordonare a acestora ca Âşi canon al Noului Testament ĂŽn limba greacĂŁ a fost o lucrare a bĂŁrbaĂžilor proveniĂži din pĂŁgânism, cu concepĂžii trinitare. AceastĂŁ realitate devine izbitoare atunci când se citeÂşte cu atenĂžie. În unele traduceri existĂŁ chiar Âşi o adĂŁugare ĂŽn 1 Ioan cap. 5. În Biblia-Luther (EdiĂžia 1968) este scris ĂŽn nota din josul paginii: »ĂŽn ediĂžiile anterioare ale Bibliei, ĂŽn vers. 7 Âşi 8, sunt scrise urmĂŁtoarele cuvinte: ›CĂŁci trei sunt care mĂŁrturisesc ĂŽn cer: TatĂŁl, Cuvântul Âşi Duhul Sfânt, Âşi aceÂşti trei una sunt.‹, care nu se gĂŁsesc nici ĂŽn scrierile greceÂşti Âşi nici ĂŽn traducerea proprie a lui Luther.«

În »Novum Testamentum Graece et Latine« de Nestle este redatĂŁ ĂŽntr-o notĂŁ din josul paginii versiunea originalĂŁ din Matei 28:19, aÂşa cum a fost datĂŁ de unul din pĂŁrinĂžii bisericii, Eusebiu: »En to onomati mou« = »ĂŽnĂŁuntru, ĂŽn Numele Meu«. AceeaÂşi observaĂžie este scrisĂŁ Âşi ĂŽn »Greek New Testament«, Second edition, 1954, London, Bible House. Porunca botezului formulatĂŁ astfel: »… Âşi botezaĂži-i ĂŽnĂŁuntru ĂŽn Numele Meu«, ar fi exclus de la ĂŽnceput orice rĂŁtĂŁcire, orice tâlcuire ulterioarĂŁ. TotuÂşi, Matei 28:19 poate rĂŁmâne aÂşa cum este, cĂŁci noi Âştim cĂŁ TatĂŁ, Fiu Âşi Duh Sfânt nu sunt nume, ci denumiri Âşi cĂŁ trebuie botezat pe sau ĂŽn Nume (singular), ĂŽnĂŁuntru, Âşi anume ĂŽn Numele de LegĂŁmânt nou-testamentar ĂŽn care Dumnezeu s-a descoperit ca TatĂŁ, ĂŽn Fiul, prin Duhul Sfânt. Acesta este DOMNUL Isus Hristos. De aceea rĂŁmâne adevĂŁrat acest lucru: »En to onomati mou« = »ĂŽnĂŁuntru ĂŽn Numele Meu«.

La fel, este de neĂŽnĂželes cum de a fost grecizat Numele LegĂŁmântului nou-testamentar aÂşa de important al »DOMNULUI« nostru, Nume ĂŽn care se gĂŁseÂşte ĂŽntreaga mântuire, Âşi anume IahÂşua = »Iahveh-Mântuitorul« care a fost schimbat ĂŽn »Isus«. CunoÂştinĂža despre ĂŽnsemnĂŁtatea adevĂŁratĂŁ a Numelui s-a pierdut Âşi anume cĂŁ »Iahveh« al Vechiului Testament este »IahÂşua« al Noului Testament. Noi putem fi mulĂžumitori cĂŁ Dumnezeu respectĂŁ Âşi recunoaÂşte Numele ĂŽn fiecare limbĂŁ, pentru cĂŁ El Âştie despre cine vorbim. Pentru Dumnezeu sunt importante numele Âşi denumirile pentru cĂŁ prin acestea iese clar ĂŽn evidenÞã despre cine este vorba. În Isaia 7:14 Âşi 9:6 ni se spune cĂŁ Fiul care se va naÂşte va fi numit Emanuel, adicĂŁ, »Dumnezeu cu noi«. Asupra Celui care urma sĂŁ se nascĂŁ Âşi care este dĂŁruit ca Fiu, se odihneÂşte domnia. În Numele Lui este inclus totul: Minunat, Sfetnic, PĂŁrintele veÂşniciilor, DOMN al pĂŁcii. Dumnezeu a permis aceastĂŁ neĂŽnĂželegere pentru ca El sĂŁ le-o poatĂŁ descoperi numai alor SĂŁi.

În botez, cei mântuiĂži sunt dedicaĂži Âşi ĂŽnchinaĂži Mântuitorului. Mântuitorul are un Nume. Aici este vorba despre Numele care trebuie chemat pentru salvarea sufletului, cĂŁci este scris: „Atunci oricine va chema Numele DOMNULUI, va fi mântuit.“ (Fap. 2:21). Cuvântul ebraic »yasha« ĂŽnseamnĂŁ »izbĂŁvire« (Exod 14:30 - Biblia Scofield, pag. 88). În viaĂža de credinÞã totul se ĂŽntâmplĂŁ ĂŽn acest Nume: mântuire, vindecare, eliberare, etc. În Numele Lui Âşi anume ĂŽn Numele lui Isus (IaÂşua), se va pleca orice genunchi Âşi orice limbĂŁ va mĂŁrturisi cĂŁ El este DOMNUL (Fil. 2). În Numele Lui chiar Âşi dracii le-au fost supuÂşi celor Âşaptezeci de ucenici (Luca 10:17). În porunca misionarĂŁ, DOMNUL ĂŽnviat a spus: „… ĂŽn Numele Meu vor scoate draci …“ (Mar. 16:17). În Numele Meu trebuie sĂŁ se propovĂŁduiascĂŁ tuturor neamurilor pocĂŁinĂža Âşi iertarea pĂŁcatelor (Luca 24:47). S¸i la botez este vorba despre singurul Nume, dupĂŁ cum a spus Petru, cĂŁci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, ĂŽn care trebuie sĂŁ fie mântuiĂži (Fap. 4, 10-12).

Fiul a venit ĂŽn Numele TatĂŁlui (Ioan 5:43a) Âşi El ĂŽnsuÂşi a ĂŽmplinit prin botez ceea ce trebuia ĂŽmplinit (Mat. 3). Cine nu-L primeÂşte pe El, chemând Numele Lui, ĂŽl primeÂşte pe »celĂŁlalt«, cu titlurile lui mĂŁreĂže, dar care vine ĂŽntotdeauna ĂŽn numele lui propriu (Ioan 5:43b). În Ioan 17 este redatĂŁ rugĂŁciunea Marelui nostru Preot: „Am fĂŁcut cunoscut Numele TĂŁu oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume.“ (vers. 6), cĂŁci aÂşa a fost prezis ĂŽn Psalm 22:22: „Voi vesti Numele TĂŁu fraĂžilor mei, Âşi Te voi lĂŁuda ĂŽn mijlocul adunĂŁrii.“ EL s-a rugat: „Sfinte TatĂŁ, pĂŁzeÂşte, ĂŽn Numele TĂŁu, pe aceia pe care Mi i-ai dat … EU le-am fĂŁcut cunoscut Numele TĂŁu, Âşi li-L voi mai face cunoscut …“ (Ioan 17:11+26) - Nume pe care El l-a primit ca moÂştenire (Evrei 1:4). Deci, Numele Fiului este Numele TatĂŁlui!

Petru, bĂŁrbatul primului ceas, cel cĂŁruia DOMNUL i-a dat cheile ÎmpĂŁrĂŁĂžiei cerului, deci o ĂŽmputernicire divinĂŁ atotcuprinzĂŁtoare, a deschis taina botezului ĂŽn ziua ĂŽntemeierii Bisericii Dumnezeului celui viu, de Rusalii, poruncind: „PocĂŁiĂži-vĂŁ, Âşi fiecare din voi sĂŁ fie botezat ĂŽn Numele lui Isus Hristos …“ (Fap. 2:38). Biserica nou-testamentarĂŁ este legatĂŁ pentru totdeauna de acest model original.

În creÂştinismul primar Âşi imediat dupĂŁ timpul apostolilor, numai cei deveniĂži credincioÂşi erau botezaĂži, dupĂŁ cum se poruncise ĂŽn Marcu 16: „Cine va crede Âşi se va boteza, va fi mântuit.“ Acesta avea loc printr-o singurĂŁ scufundare Âşi doar ĂŽn Numele DOMNULUI Isus Hristos (Fap. 2:38 - Petru la Ierusalim; Fap. 8:16 - Filip ĂŽn Samaria; Fap. 19:5 - Pavel ĂŽn Efes; etc.) Nu s-a fĂŁcut nici un botez ĂŽn formula trinitarĂŁ, dupĂŁ cum mĂŁrturisesc, ĂŽn unamitate, toate lucrĂŁrile de istorie ale bisericii. Ioan BotezĂŁtorul a predicat pocĂŁinĂža poporului Âşi toĂži cei ce se pocĂŁiau de pĂŁcatele lor, se lĂŁsau botezaĂži ĂŽn râul Iordan (Mat. 3:1-12). El a fĂŁcut-o ĂŽntr-un loc unde era apĂŁ multĂŁ, aÂşa se accentueazĂŁ (Ioan 3, 23), adicĂŁ unde locul era suficient de adânc pentru a-l scufunda pe cel botezat. Pentru aceasta apa trebuia sĂŁ fie cel puĂžin pânĂŁ la coapse. S¸i Mântuitorul s-a lĂŁsat botezat ca exemplu pentru mântuiĂžii Lui. Despre Filip Âşi famen se spune ĂŽn Fapte 8: „… s-au pogorât amândoi ĂŽn apĂŁ, Âşi Filip a botezat pe famen.“ (vers. 39). Nu este scris nicĂŁieri: „… Âşi sĂŁ-i stropiĂži sau sĂŁ-i udaĂži pe cei botezaĂži.“

Apostolul nu a spus nimic nici despre vreun naÂş de botez. Este ciudat cĂŁ stropirea Âşi udarea au ĂŽnceput dupĂŁ introducerea formulei trinitare. Nici mĂŁcar o datĂŁ ĂŽn ĂŽntreaga istorie a bisericii nu au fost stropiĂži sau udaĂži oamenii la botezul biblic ĂŽn Numele DOMNULUI Isus Hristos, ci ĂŽntotdeauna botezul s-a fĂŁcut prin scufundare. DupĂŁ cum ar trebui sĂŁ fie cunoscut, botezul nebiblic a fost introdus abia ĂŽn epoca creÂştinĂŁrii forĂžate, fĂŁcute ĂŽn Imperiul Roman. Popoarele pĂŁgâne nu au devenit creÂştine prin predicarea Evangheliei, ci au fost fĂŁcuĂži creÂştini cu numele, cu ajutorul puterii de stat, prin stropire sau udare ĂŽn formula trinitarĂŁ, tineri Âşi bĂŁtrâni, mici Âşi mari. S-a explicat cĂŁ prin botez cei botezaĂži primeau har. Dar ordinea biblicĂŁ este aceasta: mai ĂŽntâi predica, prin care se oferĂŁ harul, credinĂža Âşi acceptarea harului Âşi apoi, confirmarea credinĂžei Âşi ascultĂŁrii, prin botez: „Cei ce au primit propovĂŁduirea lui, au fost botezaĂži …“ (Fap. 2:41).

Cel botezat mãrturiseºte prin botez cã lucrarea harului lui Dumnezeu s-a împlinit în interiorul lui. Mai întâi se trãieºte iertarea pãcatelor, neprihãnirea prin credinþã ºi apoi urmeazã botezul. Botezul înseamnã legãmântul unui cuget curat fãcut înaintea lui Dumnezeu (1 Pet. 3:21). Nicãieri în Biblie nu scrie cã prin botez se capãtã iertarea pãcatelor sau naºterea din nou. Dumnezeu ne-a dãruit iertarea pãcatelor prin moartea lui Hristos ca jertfã pentru pãcat, prin sângele Mielului lui Dumnezeu care a purtat pãcatele lumii. În botez este confirmatã experimentarea anterioarã a iertãrii ºi mântuirii.

Nu existĂŁ nici mĂŁcar un caz ĂŽn Biblie ĂŽn care sĂŁ se fi botezat, stropit sau udat ĂŽn formula trinitarĂŁ! Pavel nu numai cĂŁ a botezat corect, dar mĂŁrturiseÂşte cĂŁ el ĂŽnsuÂşi a fost botezat astfel: „Nu ÂştiĂži cĂŁ toĂži câÞi am fost botezaĂži ĂŽn Isus Hristos, am fost botezaĂži ĂŽn moartea Lui?“ (Rom. 6:3). Indiferent dacĂŁ Matei 28:19 este ĂŽn forma originalĂŁ sau nu - un lucru este sigur: ucenicii au ĂŽnĂželes bine porunca misionarĂŁ Âşi au ĂŽmplinit-o ĂŽn mod corect. DacĂŁ pĂŁrinĂžii bisericii au schimbat cuvintele din textul grecesc: »En to onomati mou« = »ĂŽnĂŁuntru ĂŽn Numele Meu« cu formula »ĂŽn Numele TatĂŁlui, al Fiului Âşi al Duhului Sfânt«, atunci au fost amĂŁgiĂži Âşi ispitiĂži de duÂşman Âşi prin aceasta Âşi-au atras asupra lor o vinĂŁ grea, care nu se poate repara niciodatĂŁ. Ei vor trebui sĂŁ dea socotealĂŁ ĂŽn »ziua judecĂŁĂžii« Âşi vor suferi consecinĂžele. DacĂŁ ne gândim cĂŁ ĂŽnvãÞãtura despre trinitate, pe care ei au preluat-o din pĂŁgânism, este ĂŽn directĂŁ legĂŁturĂŁ cu formula trinitarĂŁ a botezului, atunci cercetĂŁtorii critici ar putea avea dreptate ĂŽn ceea ce priveÂşte Matei 28:19. Cu toate acestea, copiii lui Dumnezeu, chiar din Evul Mediu cel mai ĂŽntunecos Âşi pânĂŁ ĂŽn prezent, mai au credinĂža adevĂŁratĂŁ Âşi lumina asupra botezului original creÂştin. Biserica lui Isus Hristos a rĂŁmas fĂŁrĂŁ ĂŽntrerupere ĂŽn ĂŽnvãÞãtura apostolilor - desigur, nu ca bisericĂŁ de stat, ci numai ca »turmĂŁ micĂŁ«, ce a fost prigonitĂŁ de biserica de stat.

La creÂştinarea forĂžatĂŁ, triburi ĂŽntregi Âşi popoare au trebuit sĂŁ accepte religia creÂştinĂŁ prin bisericĂŁ, dar fĂŁrĂŁ sĂŁ aibĂŁ o experienÞã personalĂŁ cu Hristos. De altfel, stropirea sau botezul copiilor este pânĂŁ astĂŁzi o metodĂŁ de constrângere. Un sugar nu poate lua decizii pentru sine. MulĂžimea celor ce pĂŁrĂŁsesc biserica de stat confirmĂŁ cĂŁ respectivii nu sunt de acord cu ceea ce s-a fĂŁcut cu ei. Restul rĂŁmân ca membri sau ca sĂŁ aibĂŁ parte de o ĂŽnmormântare corespunzĂŁtoare Âşi sĂŁ lase ĂŽn urmĂŁ o amintire plĂŁcutĂŁ. Dar la credinĂža adevĂŁratĂŁ este vorba despre acceptarea personalĂŁ Âşi conÂştientĂŁ a Mântuitorului Isus Hristos, singurul ĂŽn care se gĂŁseÂşte mântuirea sufletului. Numai cine Îl acceptĂŁ Âşi-L primeÂşte va fi acceptat Âşi primit de El. Biblia nu cunoaÂşte nici un »sacrament« ĂŽn aceastĂŁ privinÞã. Isus nu a vorbit niciodatĂŁ despre »sacramentul botezului« sau despre alte practici religioase denumite astfel.

Cei deveniĂži credincioÂşi ĂŽn urma deciziei personale, se lasĂŁ botezaĂži printr-o singurĂŁ scufundare, aÂşa cum este arĂŁtat ĂŽn porunca misionarĂŁ, care semnificĂŁ ĂŽngroparea cu Hristos: „… fiind ĂŽngropaĂži ĂŽmpreunĂŁ cu El, prin botez, Âşi ĂŽnviaĂži ĂŽn El Âşi ĂŽmpreunĂŁ cu El, prin credinĂža ĂŽn puterea lui Dumnezeu, care L-a ĂŽnviat din morĂži.“ (Col. 2:12-13). Numai cine a murit ĂŽmpreunĂŁ cu Hristos - cine a renunĂžat la »eul« personal - se poate lĂŁsa »ĂŽngropat« ĂŽmpreunĂŁ cu El; aceasta este simbolizatĂŁ prin scufundarea totalĂŁ a trupului. Ridicarea din »mormântul de apĂŁ« aratĂŁ cĂŁ cel botezat a ĂŽnviat ĂŽmpreunĂŁ cu Hristos Âşi trĂŁieÂşte o viaÞã nouĂŁ cu El (Rom. 6:4).

Prin botezul ĂŽn apĂŁ cel devenit credincios recunoaÂşte cĂŁ a primit credinĂža de la Dumnezeu. În botezul Duhului, Dumnezeu recunoaÂşte cĂŁ a primit credinĂža celui devenit credincios. Biblia cunoaÂşte numai botezul celor care au ajuns la credinĂža ĂŽn Isus Hristos ca Mântuitor personal prin auzirea unei predici. CredinĂža vine prin predicĂŁ Âşi predica vine din Cuvântul lui Dumnezeu (Rom. 10:14-17). Cine argumenteazĂŁ cĂŁ temnicerul din Fapte cap. 16 a fost botezat ĂŽmpreunĂŁ cu toatĂŁ casa lui Âşi prin aceasta se presupune cĂŁ acolo erau Âşi copii, ar trebui sĂŁ-Âşi dea seama cĂŁ ĂŽnĂželegerea unei predici cere o anumitĂŁ maturitate. CĂŁci este scris: „S¸i i-au vestit Cuvântul DOMNULUI, atât lui cât Âşi tuturor celor din casa lui.“ (Fap. 16:32). Abia dupĂŁ aceea se spune cĂŁ el Âşi toĂži ai lui s-au lĂŁsat botezaĂži dupĂŁ ce crezuserĂŁ (Fap. 16:33). S¸i aici a venit mai ĂŽntâi predica din care s-a nĂŁscut credinĂža Âşi apoi s-a fĂŁcut botezul.

Porunca misionarĂŁ a botezului trebuie ĂŽnĂželeasĂŁ Âşi executatĂŁ ĂŽn conformitate cu practica apostolilor din creÂştinismul primar. Cine repetĂŁ porunca botezului ca pe o formulĂŁ magicĂŁ, nu a ĂŽnĂželes deloc despre ce este vorba. Iar cine argumenteazĂŁ cĂŁ sunt mai importante cuvintele lui Isus decât ale apostolilor, sau chiar mai mult, cĂŁ existĂŁ o contrazicere ĂŽntre ele, acela submineazĂŁ ĂŽntregul fundament al bisericii nou-testamentare. Fiecare cuvânt din Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu, care rĂŁmâne ĂŽn veci. La Dumnezeu nu conteazĂŁ nici o argumentaĂžie, nici o metodĂŁ, tezĂŁ, antitezĂŁ sau sintezĂŁ - pentru El Âşi ai SĂŁi este valabil numai AÂŞA VORBEÂŞTE DOMNUL din Cuvântul Lui. Erorile de ĂŽnvãÞãturĂŁ nu se pot susĂžine singure; ele trebuie amestecate cu ceva adevĂŁr Âşi aÂşa rezultĂŁ o minciunĂŁ care doar seamĂŁnĂŁ cu adevĂŁrul. Astfel unii rĂŁmân doar la tema »Botezului«, iar alĂžii rĂŁmân la adevĂŁrul Âşi practica corectĂŁ a botezului.

Practica botezului ĂŽn creÂştinismul primar este confirmatĂŁ ĂŽn multe lucrĂŁri de istorie a bisericii, printre care Âşi ĂŽn »KATOLICKA ENCYKLOPEDIA« a UniversitĂŁĂžii din Lublin/Polonia (pag. 354), din al cĂŁrei comitet de onoare face parte chiar Âşi Karol Wojtyla, adicĂŁ fostul papa Ioan Paul al-II-lea.

Înþelegerea corectã vine atunci când DOMNUL Cel înviat ne poate vorbi prin Duhul Sfânt, aºa cum a vorbit atunci cu ucenicii Lui despre lucrurile privitoare la Împãrãþia lui Dumnezeu (Fap. 1:1-3) ºi ne poate arãta împlinirea Scripturilor, ca ucenicilor pe drumul Emausului (Luca 24). Cunoscãtorii limbilor ebraicã, greacã ºi latinã au ajuns la concluzii diferite. Deci, cunoºtinþa intelectualã ºi cunoaºterea limbilor nu este de ajuns; trebuie sã fie descoperit de Duhul lui Dumnezeu.

Cum se poate cã, În general, se ºtie cum s-a fãcut botezul pe timpul apostolilor ºi totuºi se rãmâne În practica nebiblicã a acestuia? Cine a greºit? Apostolii care au primit porunca misionarã din gura DOMNULUI Înviat ºi au fost trimiºi chiar de El, cu siguranÞã n-au greºit! Dupã Învierea Sa, El a fost cu ei ºi i-a ÎnvãÞat timp de patruzeci de zile despre toate. Cei care s-au Înºelat au fost ÎnvãÞaÞii bisericii care nu L-au cunoscut deloc pe DOMNUL ºi, odatã cu ei, toÞi aceia ce continuau o tradiÞie pe care nici unul nu o poate dovedi biblic. Creºtinii fideli Bibliei cred ceea ce a poruncit DOMNUL Înviat ºi ceea ce au fãcut apostolii trimiºi de El. Conform Faptelor apostolilor, Biserica creºtinã primarã este modelul valabil pentru toatã perioada de har a bisericii nou-testamentare (Fap. 2:42).

Oamenii Âşi-au fĂŁcut mereu gânduri despre ĂŽnvãÞãtura trinitarĂŁ Âşi despre botezul trinitar. Vrem sĂŁ acceptĂŁm ĂŽn continuare ca ĂŽnvãÞãturile strĂŁine, nebiblice, sĂŁ fie prezentate ca biblice? SĂŁ fie valabil ĂŽn continuare ceea ce este prezentat ca fiind creÂştin, dar nu este de la Hristos Âşi nu are nici o legĂŁturĂŁ cu El? Are voie sĂŁ fie numit »apostolic«, ceva despre care apostolii nu au Âştiut nimic - de exemplu, aÂşa-numita »mĂŁrturie a credinĂžei apostolice« sau lucrarea total nebiblicĂŁ numitĂŁ »ĂŽnvãÞãtura celor doisprezece apostoli«, cunoscutĂŁ ca »Didache«?

Înaintea lui Dumnezeu este valabil numai ceea ce spune Biblia Âşi nu ceea ce se hotĂŁreÂşte ĂŽn concilii sau prin tot felul de dogme care nu sunt altceva decât legende. Din ĂŽnvãÞãtura despre cele-trei-persoane a rezultat practica botezului trinitar Âşi din ĂŽnĂželegerea greÂşitĂŁ a poruncii botezului a urmat ĂŽnvãÞãtura despre persoanele diferite. Ambele sunt strĂŁine Bibliei Âşi practicii apostolilor. ÎnvãÞãtura trinitarĂŁ Âşi botezul trinitar sunt temelia Âşi stâlpii care susĂžin biserica de stat. Vorbind din punct de vedere biblic, aici este vorba despre »Semnul fiarei« - semnul »bisericii-mamĂŁ«, semn care este purtat de toate »bisericile-fiice«.

[b][/b]

Hai sa-ti fac jocul. Deci raspunsul este "Da", era de la Dumnezeu

elder exprimarea nu-i corecta "sa-ti fac jocul".....eu nu sunt Dumnezeu ,sa-mi faci mie jocul ,ca eu nu ma joc,aici e vorba de Viata VEsnica,nu de a ne juca e vorba ,ci de a-l crede pe Dumnezeu,nu pe mine ,a crede Scriptura nu o invatatura dogmatica.

si daca este de la Dumnezeu de ce nu se practica acest botez biblic ,singurul acceptat de Dumnezeu,caci conform Efes 4;5 ,exista un Domn,un singur botez ,si o singura credinta!!!!

Ai dreptate in unele privinte cu privire la formula botezului. Dar gandeste-te asa: Desi este un singur Domn, El totusi are mai multe 'Nume'. Deci fie ca-I spui "Isus" sau "Domnul" sau "Blandul Pastor" etc, El tot Unul este si oricum I-ai spune, tot nu e gresit. Acum aplica asta la formula botezului. Dar daca botezul ar fi "in Numele Blandului Pastor" sau daca ar fi 'in numele lui Isus' sau 'in numele Mielului' sau 'in numele Fiului lui Dumnezeu' sau 'in Numele Tatalui, al Fiului Si al Duhului Sfant', sau "in numele Tatalui, al lui Isus si al Mangaietorului". Crezi ca e gresita vreuna din aceste variante? Mai ales pentru tine care consideri ca Isus e aceea-si Persoana cu Tatal si cu Fiul si cu Duhul Sfant, n-ar trebui sa fie pentru tine nici o problema chiar daca ar fi botezul doar "in numele Duhului Sfant". Daca ai considera ca vreuna din aceste variante nu e corecta atunci ar trebui sa spui ca si cei care-L numesc pe Isus "Fiul lui Dumnezeu" sunt rataciti, pentru ca Isus este defapt "Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1:29,36; 1Petru 1:19; Apoc. 6:9; 21:23) sau invers
Personal cred ca varianta cea mai "cuprinzatoare" este cea din Matei 28:19 pt ca in planul de mantuire sunt implicati atat Tatal cat si Fiul cat si Duhul Sfant, nu? Iar Cei trei una sunt. Dar hai mai intai sa "facem ucenici din toate neamurile" si sa-i "invatam sa pazeasca tot ce ne-a poruncit" (Mat. 28:19,20), si-i vom boteza "cum ne va da Duhul", important e ca acest botez sa nu fie doar o simpla ceremonie, ci sa aiba o adevarata insemnatate spirituala, marcand o schimbare radicala in viata celui 'pocait'.

Scriptura nu ne zice sa botezam in acele nume ,caci nu sunt nume ci descoperiri ale singurului Dumnezeu,totusi Scriptura ne spune pe ce nume trebuie sa trecem,si sa fim trecuti ,si in ce Nume trebuie sa facem totul ,daca nu ne spunea era alta problema dar ne spune clar ;

La o poruncã, o Însãrcinare, este de mare importanÞã sã asculÞi cu atenÞie pentru a-l ÎnÞelege corect pe cel care a dat Însãrcinarea.
Este esenĂžial sĂŁ auzi ĂŽnsĂŁrcinarea direct din gura celui care a
dat-o - auzind-o de la altcineva, este posibil sĂŁ se fi adĂŁugat deja gânduri personale. Cuvântul-cheie este, de asemenea, de o mare importanÞã. În porunca botezului, ĂŽnsĂŁrcinarea este legatĂŁ direct de »Numele« - cĂŁci cei deveniĂži credincioÂşi trebuie botezaĂži ĂŽn acest Nume.

Deoarece botezul trinitar practicat este ĂŽn legĂŁturĂŁ cu ĂŽnvãÞãtura despre aÂşa-numitele »Persoane divine«, vom prezenta pe scurt acest subiect. În mai multe publicaĂžii se pune la ĂŽndoialĂŁ nu numai modul ĂŽn care este practicat botezul ĂŽn general pânĂŁ astĂŁzi, dar chiar Âşi porunca botezului formulatĂŁ trinitar ĂŽn Matei 28:19. Dr. Karlheinz Deschner scrie: »Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza ĂŽn ›Numele TatĂŁlui, al Fiului Âşi al Duhului Sfânt‹ pusĂŁ ĂŽn gura ›Celui ĂŽnviat‹ ĂŽn Matei, este declaratĂŁ, de cercetarea criticĂŁ, ĂŽn unanimitate, ca fiind o falsificare.« (Abermahls krähte der Hahn). Majoritatea covârÂşitoare a istoricilor bisericii pun aceastĂŁ formulare pe seama pĂŁrinĂžilor trinitari ai bisericii.

DupĂŁ cum se Âştie, evangheliile Âşi epistolele apostolilor au fost scrise ĂŽn special ĂŽn limbile ebraicĂŁ Âşi aramaicĂŁ Âşi au circulat ĂŽn adunĂŁrile locale iudeo-creÂştine. Prima colectare Âşi ordonare a acestora ca Âşi canon al Noului Testament ĂŽn limba greacĂŁ a fost o lucrare a bĂŁrbaĂžilor proveniĂži din pĂŁgânism, cu concepĂžii trinitare. AceastĂŁ realitate devine izbitoare atunci când se citeÂşte cu atenĂžie. În unele traduceri existĂŁ chiar Âşi o adĂŁugare ĂŽn 1 Ioan cap. 5. În Biblia-Luther (EdiĂžia 1968) este scris ĂŽn nota din josul paginii: »ĂŽn ediĂžiile anterioare ale Bibliei, ĂŽn vers. 7 Âşi 8, sunt scrise urmĂŁtoarele cuvinte: ›CĂŁci trei sunt care mĂŁrturisesc ĂŽn cer: TatĂŁl, Cuvântul Âşi Duhul Sfânt, Âşi aceÂşti trei una sunt.‹, [b]care nu se gĂŁsesc nici ĂŽn scrierile greceÂşti Âşi nici ĂŽn traducerea proprie a lui Luther.«
[/b]
În »Novum Testamentum Graece et Latine« de Nestle este redatĂŁ ĂŽntr-o notĂŁ din josul paginii versiunea originalĂŁ din Matei 28:19, aÂşa cum a fost datĂŁ de unul din pĂŁrinĂžii bisericii, Eusebiu: »En to onomati mou« = »ĂŽnĂŁuntru, ĂŽn Numele Meu«. AceeaÂşi observaĂžie este scrisĂŁ Âşi ĂŽn »Greek New Testament«, Second edition, 1954, London, Bible House. Porunca botezului formulatĂŁ astfel: »… Âşi botezaĂži-i ĂŽnĂŁuntru ĂŽn Numele Meu«, ar fi exclus de la ĂŽnceput orice rĂŁtĂŁcire, orice tâlcuire ulterioarĂŁ. TotuÂşi, Matei 28:19 poate rĂŁmâne aÂşa cum este, cĂŁci noi Âştim cĂŁ TatĂŁ, Fiu Âşi Duh Sfânt nu sunt nume, ci denumiri Âşi cĂŁ trebuie botezat pe sau ĂŽn Nume (singular), ĂŽnĂŁuntru, Âşi anume ĂŽn Numele de LegĂŁmânt nou-testamentar ĂŽn care Dumnezeu s-a descoperit ca TatĂŁ, ĂŽn Fiul, prin Duhul Sfânt. Acesta este DOMNUL Isus Hristos. De aceea rĂŁmâne adevĂŁrat acest lucru: »En to onomati mou« = »ĂŽnĂŁuntru ĂŽn Numele Meu«.

elder ,daca tu ar trebuii sa mostenesti o avere de la tatal tau ,si ai merge la un notar ,sa-ti treaca averea tie ,poti sa-i spui notarului treci pe numele tatalui,nu trebuie sa -i spui Numele?sau poti s-ai zici treci pe Numele Fiului ,el te va intreba bineinteles,care este Numele ,si tu i vei raspunde,ca numele tatalui este numele fiului ,si el din nou te va intreba ,bine ,bine ..dar care este Numele,nu calitatile voastre de tata ,fiu ,om ,sot ,doctor,maistru,inginer.......alias,imparat,domn al ostirilor,pastor,miel,judecator,painea vietii,apa vietii,etc.

CONCLUZIA ,ESTE F.IMPORTANT SA CUNOSTI NUMLE,CACI ATUNCI DOAR POTI SA ZICI CA ESTI PE NUMELE LUI!!!

Daca-i s-o luam asa cu strictetea numelui atunci poti sa stii ca Isus nu e numele adevarat pe care l-a avut Fiul lui Dumnezeu. Deci cand mergi la notar si-i spui un nume gresit, atunci toate actele alea sunt fara valoare
Voi 'deslega' misterul numelui real al lui Isus pe care l-a primit pe Pamant, pentru ca "Isus" e o traducere gresita. Deci urmariti topicul "Nume biblice"

IAHSUAH =Domnul este salvatorul,aceasta este traducerea corecta ,Isus provine din limba greaca.

IAH vine de la Iahveh,deci foarte simplu este tradus ,Iahweh este Salvatorul ,in concluzie Iahweh este Mesiah,CEL CE TREBUIA SA VINA, de aceea nimeni nu poate zice decat prin Duhul Sfant ca ;IAHSUAH (ISUS) este IAHWEH(DOMNUL)!!!

1 Corinteni, 12

3 De aceea vã spun cã nimeni, dacã vorbeºte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: "Isus sã fie anatema!" ªi nimeni nu poate zice: "Isus este Domnul", decât prin Duhul Sfânt. [1 Corinteni 12 ]

Filipeni, 2

9 De aceea ºi Dumnezeu L-a ÎnãlÞat nespus de mult, [b]ºi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; 10 pentru ca, În Numele lui Isus, sã se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pãmânt ºi de sub pãmânt, 11 ºi orice limbã sã mãrturiseascã, spre slava lui Dumnezeu Tatãl, cã Isus Hristos este Domnul. [Filipeni 2 ][/b]

astept elder ,rapunsul tau ,referitor la botezul biblic,cine a fost botezat practic ,nu teoretic sau fantezist,in formula romana,trinitara dintre ucenici ????Vreau verset biblic ,nu filozofie.

Toate-s bune, mai putin ce ai pus in paranteza (Isus), care este scris si pronunţat greşit.

Proverbele, 11

2 Când vine mândria, vine ºi ruºinea; dar ÎnÞelepciunea este cu cei smeriÞi.

astept elder ,rapunsul tau ,referitor la botezul biblic,cine a fost botezat practic ,nu teoretic sau fantezist,in formula romana,trinitara dintre ucenici ????Vreau verset biblic ,nu filozofie.

daca nu poti arata din Scriptura ,ca cineva a fost botezat practic,in trinitate,atunci botezul trinitar nu este primit in fata lui Dumnezeu,caci exista doar un singur botez biblic,acceptat de Dumnezeu ,acela in care s-au botezat apostolii!!!!

Apocalipsa, 2

2 "ÂŞtiu faptele tale, osteneala ta Âşi rĂŁbdarea ta, Âşi cĂŁ nu poĂži suferi pe cei rĂŁi; cĂŁ ai pus la ĂŽncercare pe cei ce zic cĂŁ sunt apostoli Âşi nu sunt, Âşi i-ai gĂŁsit mincinoÂşi. [Apocalipsa 2 ]


deci asa zisi parinti ai bisericii sunt mincinosi,deoarece au fost verificati cu Scriptura ,si nu au facut ce este scris in ea,ci au facut ca a zis un om ,numit tertulian,si au intrat sub blestem.

cu referire la Botez, se pare ca dupa ultimele cercetari ale istoriei crestinismului timpuriu s-a descoperit ca se practica botezul copiilor si nu se astepta pana la varsta majoratului pt ca omul nu era vrednic sa-l marturiseasca pe Domnul niciodata si pentru ca botezul la majorat aducea harul Domnului la vointa omului de a-l alege sau respinge ceea ce facea din om un administrator dupa bunul plac al Harului si facea din Domnul un subaltern al vointei omului oare Botezul sa fie un act de cult indispensabil si facut neaparat la varsta majoratului? va rog sa-mi raspundeti, cu dragoste Daniel

Cum se poate cã, În general, se ºtie cum s-a fãcut botezul pe timpul apostolilor ºi totuºi se rãmâne În practica nebiblicã a acestuia?

Cine a greºit? Apostolii care au primit porunca misionarã din gura DOMNULUI Înviat ºi au fost trimiºi chiar de El, cu siguranÞã n-au greºit! Dupã Învierea Sa, El a fost cu ei ºi i-a ÎnvãÞat timp de patruzeci de zile despre toate. Cei care s-au Înºelat au fost ÎnvãÞaÞii bisericii care nu L-au cunoscut deloc pe DOMNUL ºi, odatã cu ei, toÞi aceia ce continuau o tradiÞie pe care nici unul nu o poate dovedi biblic.

CreÂştinii fideli Bibliei cred ceea ce a poruncit DOMNUL ĂŽnviat Âşi ceea ce au fĂŁcut apostolii trimiÂşi de El. Conform Faptelor apostolilor, Biserica creÂştinĂŁ primarĂŁ este modelul valabil pentru toatĂŁ perioada de har a bisericii nou-testamentare (Fap. 2:42).

Oamenii ºi-au fãcut mereu gânduri despre ÎnvãÞãtura trinitarã ºi despre botezul trinitar. Vrem sã acceptãm În continuare ca ÎnvãÞãturile strãine, nebiblice, sã fie prezentate ca biblice?

SĂŁ fie valabil ĂŽn continuare ceea ce este prezentat ca fiind creÂştin, dar nu este de la Hristos Âşi nu are nici o legĂŁturĂŁ cu El? Are voie sĂŁ fie numit »apostolic«, ceva despre care apostolii nu au Âştiut nimic - de exemplu, aÂşa-numita »mĂŁrturie a credinĂžei apostolice« sau lucrarea total nebiblicĂŁ numitĂŁ »ĂŽnvãÞãtura celor doisprezece apostoli«, cunoscutĂŁ ca »Didache«?

Înaintea lui Dumnezeu este valabil numai ceea ce spune Biblia ºi nu ceea ce se hotãreºte în concilii sau prin tot felul de dogme care nu sunt altceva decât legende.

Din ĂŽnvãÞãtura despre cele-trei-persoane a rezultat practica botezului trinitar Âşi din ĂŽnĂželegerea greÂşitĂŁ a poruncii botezului a urmat ĂŽnvãÞãtura despre persoanele diferite. Ambele sunt strĂŁine Bibliei Âşi practicii apostolilor. ÎnvãÞãtura trinitarĂŁ Âşi botezul trinitar sunt temelia Âşi stâlpii care susĂžin biserica de stat. Vorbind din punct de vedere biblic, aici este vorba despre »Semnul fiarei« - semnul »bisericii-mamĂŁ«, semn care este purtat de toate »bisericile-fiice«.

[b][/b]

cu privire la botezul copiilor ti-o raspund cu dragoste ,daniel,este o prostie si o minciuna satanica ,satan leaga oamenii in religii cu acest botez satanic ,al copiilor,ce vina o au copii ca se nasca intr-o religie? Dumnezeu nu este religie!!!

Romani, 10

9 Dacã mãrturiseºti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, ºi dacã crezi În inima ta cã Dumnezeu L-a Înviat din morÞi, vei fi mântuit.

poate un copil de cateva luni ,sa-si aleaga religia sau credinta??

este el obligat sa creada o religie mostenita de la parinti?

Religia si prostia se mostenesc de la parinti,intelepciunea e darul lui Dumnezeu !!!!!

in legatura cu afirmatiile care au fost facute despre botezul copiilor!exista argumente biblice si ale parintilor bisericii,deci istoriei bisericesti .Diferentele intre circumcizie si botez sunt in aceleasi puncte in care si Vechiul Testament difera de Noul Testament. Botezul nu mai are limitarea de a se administra numai partii barbatesti si numai in a opta zi, aceste ridicari ale constrangerilor reamintindu-ne de noile privilegii ale Noului Testament, sub care "nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus" (Galateni 3:28).
Profetul Isaia, desi nu este un scriitor al Noului Testament, vorbeste mult despre timpurile Noului Testament. Vorbind despre zilele de pe urma, profetul declara : "Nu va fi nici o nenorocire si nici un prapad in muntele meu cel sfant… Eu voi face ceruri noi si pamant nou… Varsta poporului Meu va fi ca varsta copacilor… ei vor fi un neam binecuvatat si impreuna cu ei si odraslele lor" (Isaia 65:25; 11:9; 65:17; 22-23). Putem face legatura intre spusele proorocului Ieremia si cele ale lui Hristos pe care le gasim la Matei 19:13-15 :"Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestora este imparatia cerurilor." In original, este aceeasi exprimare folosita de Hristos in predica de pe munte; Matei 5:3,10 "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor". Daca imparatia gloriei le apartine, cu atat mai mult au dreptul la privilegiile bisericii pe pamant.
Tot Dumnezeu spune ca sub Noul Testament, va scrie legea Lui pe inimile poporului sau: "Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei Imi vor fi popor… toti de la sine Ma vor cunoaste, de la mic pana la mare "(Ieremia 31:34). De aici eu inteleg ca credinta noastra reprezinta mai mult decat cunoasterea unei anumite doctrine, ci mai mult o incredere neconditionata, ca cea a unui copil, in Dumnezeu. Mai inteleg ca pruncii participa in credinta, chiar daca nu o pot articula, deoarece credinta noastra este lucrarea lui Dumnezeu in noi si nu depinde de capacitatea noastra de a o explica.

1 Corinteni 7:14 "Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredinciosa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminteri, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti".

Termenii sfant si necurat au si un sens eclezial in biblie. In Vechiul Testament, numai poporul lui Dumnezeu era "popor sfant si deosebit de toate popoarele fiind al Domnului" (Lev. 20:26) pentru ca era poporul cu care incheiase legamant.

Printre Corinteni erau multe cazuri de crestini uniti prin casatorie cu pagani. Pavel spune ca atunci cand necredinciosul vrea sa locuiasca cu femeia credincioasa, ei trebuie sa continue sa locuiasca impreuna, legatura lor fiind sfintita prin caracterul persoanei credincioase, copiii lor fiind "sfinti", adica, membrii ai bisericii din care face parte persoana credincioasa. Deci partea necredincioasa este sfintita de persoana credincioasa in sensul in care copiii sunt recunoscuti ca apartinand familiei sfinte din care face parte persoana credincioasa.

Faptul ca atunci cand ambii parinti sunt credinciosi copiii lor au dreptul sa apartina bisericii se subintelegea. Daca s-ar fi stiut ca nici un copil – din parinti credinciosi sau nu – nu poate apartine bisericii, atunci nu ar fi existat nici un dubiu. Caci daca credinta amandoura nu ar fi insemnat nimic, credinta unuia nici atat. Intrebarea pe care Pavel ar fi primit-o ar fi putut fi urmatoarea : "Vad copiii vecinilor mei crestini fiind membri ai bisericii si mai vad copiii cerlorlalti, care sunt necredinciosi, ca nu apartin bisericii. Eu cred in Hristos, dar barbatul meu nu. Ce se va intampla cu copiii nostri ? Vor fi admisi cu mine sau vor ramane ca barbatul meu ?" Dumnezeu ii considera de partea celui credincios. Necredinta partenerului nu poate interveni in legamantul lui Dumnezeu.

Argumentul conform caruia daca nu exista nici un exemplu de botez al pruncilor in Biblie, acest lucru nu este posibil ar trebui sa functioneze si in cazul femeilor care nu ar avea voie sa se impartaseasca, sa primeasca Cina Domnului. Totusi, acest lucru nu se intampla nici in bisericile neo-protestante.

Toate cazurile de botezuri intalnite sunt administrate convertitilor de la iudaism sau paganism la crestinism. Nu exista cazuri de persoane nascute din parinti crestini care sa fie botezati, odata ajunsi la maturitate. Nu se intra in detalii din sanul bisericii decat pentru a arata rezolvarea unor disensiuni. Botezul pruncilor neiscand nici un conflict, fiind un eveniment de zi cu zi in biserica, nu avea rost a fi subliniat.

Conform acestor principii neo-protestante, copiii crestinilor sunt complet "inafara" (Efeseni 2:12), ca si copiii paganilor si mahomedanilor, pana cand prin credinta si pocainta devin subiecti ai legamantului. Convertirea si botezul lor ar fi trebuit insemnate, detaliate, ca si botezul celor "instrainati de cetatenia lui Israel". Totusi, pe parcursul a 60 de ani cuprinsi in Noul Testament, nu exista vreun botez al unui adult nascut din parinti crestini.

Folosul botezului copiilor, ca si folosul circumciziei iudeilor "este mare, in toate privintele" (Rom 3:2). Copilul devine purtator de har si este protejat de puterea raului, inainte de a da vreun semn de inteligenta sau de capacitate de intelegere. Nu exista nici un parinte care sa astepte trezirea, credintei, a cugetului, pentru a-si imbraca, hrani, imbaia copilul. Dorinta pentru sanul mamei si nevoia de caldura sunt naturale in copil.

Odata cu botezul, copilul incepe sa locuiasca in Hristos si vointa lui este intarita pentru a depasi efectele pacatului mostenit. Umanitatea cazuta, corupta, este unita cu umanitatea inviata a lui Hristos.

Hristos a luat asupra lui pacatele tuturor, s-a dat jertfa pentru toti. Daca viata incepe la nastere, oare Hristos nu are mila de a-si oferi leacul nemuririi si copiilor care au nevoie de el ?

Romani 5:12 "De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el." De aceea, "nu este drept nici unul, nici macar unul nu este".

Tit 3:5 "El ne-a mantuit, nu din faptele cele intru dreptate savarsite de noi, ci dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de-a doua si prin innoirea Duhului Sfant".

Credinta nu trebuie considerata un act al mintii si al vointei. Este o relatie de dragoste si incredere, o relatie care nu este limitata de ratiune. (Psalm 21:9-10, Marcu 9:42, Luca 1:44).

Am cateva intrebari la care sunt curios sa aflu raspunsul
Daca botezul copiilor este o inventie ulterioara, cand a fost mentionat prima data si cine a fost initiatorul ?
De ce nu exista proteste impotriva validitatii din partea nimanui in timpul bisericii primare ?
Unde se spune in Biblie exact ca este interzis botezul copiilor ?
Unde este abolit legamantul lui Dumnezeu cu evreii, care care ii includea si pe copii ?
Unde prescrie Scriptura o varsta anume pentru botez ?
Chiar daca ar exista o varsta cand credinta ajunge la maturitate, cum se poate discerne ea ? Care credinta nu se maturizeaza mereu ? Cand este destul de matura pentru botez ?
Unde in scriptura scrie ca pruncii sunt scutiti de efectele caderii pentru ca nu sunt destul de maturi sa creada ? (chiar si creatia este sub blestemul caderii omenirii Romani 8:19-21)
Cum ramane cu multele intelesuri biblice ale botezului, altele decat "urmare a pocaintei", cum ar fi: taina regenerarii (Tit 3:5), altoirea in trupul lui Hristos (1 Cor. 12:13), trecerea din domnia Satanei sub autoritatea lui Hristos (Romani 6:17), expresia manifestarii dumnezeirii (Luca 3:21, 22), primirea in legamantul lui Dumnezeu (Coloseni 2:11), actul de adoptiune al Domnului si imbracarea cu Hristos (Gal 3:26, 27). De ce aceste lucruri sa fie luate, interzise copiilor unei familii crestine ?
Daca ar fi existat norma de a boteza copiii la o varsta mai mare, de ce nu exista mentionate in biblie sau in scrierile bisericii instructiuni date parintilor pentru a sti cum sa-si ajute tinerii adolescenti sa se pregateasca pentru botez ?

Botezul copiilor este o expresie a dragostei lui Dumnezeu. Ne arata ca

ne iubeste si ne accepta inainte ca noi sa Il cunoastem si sa-L iubim, inca din momentul nasterii. A spune ca o persoana trebuie sa ajunga la varsta responsabilitatii inainte de a fi botezat inseamna a face harul lui Dumnezeu oarecum dependent de inteligenta omului. Dar harul Dumnezeiesc nu este dependent de o actiune a noastra, este un dar al dragostei Lui.

Ceea ce ma nedumereste cel mai mult este conceptul varstei responsabilitatii, sub care nimeni nu se poate boteza. Oare la ce varsta un copil, fara vina personala in fata lui Dumnezeu , se transforma peste noapte dintr-un miel inocent intr-un pacatos pe care iadul il asteapta daca nu se pocaieste si se boteaza ? Sa fie la 8, 12, 14 sau 20 de ani ? Cand Dumnezeu va considera unele actiuni care ieri ar fi fost trecute cu vederea, puse pe seama imaturitatii, ca fiind pasibile de pedeapsa cea mai grea.

Practica botezului numai la adulti a aparut in secolul XVI, odata cu aparitia anabaptistilor. Vrand ca adeptii lor sa demonstreze public renuntarea la orice mostenire catolica, anabaptistii vroiau ca acesti adepti sa-si demonstreze supunerea la vointa Domnului printr-un botez public. Initial ei nu admiteau pe nimeni sub 20 de ani. Aceasta varsta a fost coborata mai apoi la 16 ani, iar si mai tarziu a scazut si mai mult, ajungandu-se ca astazi sa nu fie o regula stricta pentru toate bisericile descendente ale doctrinei anabaptiste. Astfel, se pot intalni copii de cinci, sase ani al caror botez sa fie permis in unele biserici iar in altele nu.

Ce se intampla cu copiii care mor inainte de a ajunge la varsta responsabilitatii, la varsta la care credinta lor ar putea creste ? Vor ajunge in iad ?
Daca crezi in realitatea mostenirii pacatului stramosesc, nu poti trage alta concluzie. "Ce este nascut din trup, trup este, si ce este nascut din Duh, Duh este" (Ioan 3:6), "Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu" (I Corinteni 15:50), "Nimeni nu e curat de intinaciune, chiar daca viata lui ar fi o singura zi" (Iov 14,4) si "intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea" (Psalm 50,6).
Daca raspunsul tau este: nu, Dumnezeu este prea milostiv ca sa lase sa se intample asa ceva unui prunc nevinovat inseamna ca exista o justificare a botezului copiilor, din moment ce admiti existenta unor factori, altii decat propria lor vointa, care pot interveni in procesul mantuirii.

In Ioan 3:5, Hristos ne spune : "Adevar, adevar iti spun, de nu se

va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu." Conform spuselor lui Hristos, pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu, fiecare persoana trebuie sa se nasca din apa si din Duh. Vedem ca Hristos nu aminteste de nici o exceptie in ceea ce ii priveste pe prunci. El nu spune: "Pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu adultii trebuie sa se nasca din apa si din Duh, dar copiii pot intra si fara nastere din apa si din Duh". Aceasta porunca este universala, iar daca cineva vrea sa fie sigur ca pruncii sai vor ajunge in imparatia lui Dumnezeu in caz de moarte, trebuie sa stie ca nasterea din apa si Duh este absolut necesara.

Stiu ca unii neoprotestanti nu considera ca Ioan 3:5 se refera la botez, desi nu pot da o interpretare clara a versetului. Nu vreau sa intru acum in amanunte in ceea ce priveste semnificatia botezului, dar bucuros o voi face daca si tu vrei intr-o scrisoare viitoare. Tot ce vreau sa spun este ca nici o interpretare a versetului nu poate scoate din cauza necesitatea botezului copiilor. Daca vei admite ca aici este vorba de botez, atunci cu siguranta si copiii trebuie sa se boteze pentru a ajunge in rai in caz de deces. Daca nu admiti ca aici este vorba de botez, atunci sustii ca numai adultii, cei care ajung la varsta responsabilitatii se pot naste din nou. Din moment ce Hristos a spus ca trebuie sa fii nascut din nou pentru a ajunge in imparatie inseamna ca propria teologie condamna pe cei decedati inainte de varsta responsabilitatii la iad. Totusi, imi vei spune ca acesti prunci pot ajunge in rai.

Reiau pasajul din Matei 18:2-5 " Si El, chemand la Sine un copil, l-a pus in mijlocul lor si le-a zis : Adevar va spun: De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra in imparatia cerurilor. Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare intru imparatia cerurilor. Si cel ce va primi un copil ca acesta intru numele Meu, pe Mine Ma primeste." Ar fi ciudat sa spunem ca trebuie sa venim la El ca si copiii, iar apoi sa-i excludem chiar pe copiii care ni s-au dat drept model de la a intra in comuniune cu el prin botez. Pasajul are aluzii directe la botez, Hristos spunand "in numele meu". In Fapte 2:38 ni se vorbeste despre botezul "in numele lui Iisus Hristos" adica sub autoritatea lui Hristos. Sunt patru astfel de pasaje (Fapte 2:38, 8:16, 10:48 si 19:5). Intr-adevar, botezul se face "in numele Tatului, a Fiului si a Sfantului Duh" (Matei 28:19). Comparand versetele, tragem concluzia ca Hristos se gandea la botez cand a spus cuvintele din Matei 18.

Principala dificultate a unora dintre protestanti in a accepta botezul pruncilor o constituie notiunea ca nimeni nu poate primi har fara sa ceara. Totusi, acest lucru este bine stabilit in Noul Testament. Il vedem pe Hristos in Matei 19:15 punandu-si mainile peste copiii adusi de parinti. Oare nu s-a transmis har din mainile Lui, chiar daca pruncii nu au cerut acest lucru ? Cand sutasul Corneliu L-a rugat pe Hristos sa-i vindece sluga, Hristos nu i-a spus "imi pare rau, dar nu pot face asta decat daca sluga ta mi-o va cere", ci l-a vindecat pe baza credintei sutasului. Fiica femeii cananeence din Matei 15:21-28 a fost tamaduita datorita credintei mamei sale.

Matei 9:2-6 "Si iata, I-au adus un slabanog zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, i-a zis slabanogului : Indrazneste fiule, iertate fie pacatele tale… Ridica-te, ia-ti patul si mergi la casa ta!" Credinta prietenilor slabanogului a facut posibila atat vindecarea fizica cat si iertarea de pacate.

In Marcu 5:22, 23 tatal unei fetitze aflate pe moarte vorbeste in numele ei, zicand "Fiica mea este pe moarte; vino si pune-Ti mainile pe ea, ca sa scape si sa traiasca." Nu cred ca a spus cineva la acel moment ca fata ar fi trebuit sa creada pentru ea, nimeni neputand sa creada in locul ei. Hristos o inviaza datorita credintei tatalui ei.

Atunci cand ucenicii ii opresc pe cei care isi aduceau pruncii la Iisus (Matei 19:14, Luca 18:15-16), Hristos le spune: "Lasati copii sa vina la Mine si nu-I opriti, ca a unora ca acestia este imparatia lui Dumnezeu". Cuvantul folosit in limba greaca este brephe = prunci, care nu se pot apropia de Hristos de unii singuri, si care nu pot lua o decizie constienta de a-l "accepta pe Iisus ca Domn si Mantuitor personal" (citatul l-am pus intre ghilimele, desi nu este din Biblie). Dar Hristos nici nu le cere sa faca o asemenea alegere, spunand ca ei sunt exact genul de oameni care pot veni la El sa mosteneasca imparatia. Daca Hristos spune, "lasati-i sa vina la Mine", putem sa nu-i lasam sa se imbrace in El (Gal 3, 27) prin botezul in Hristos (Romani 6:3)?

Sunt exemple in Noul Testament de intregi familii botezate.

"…am botezat si casa lui Stefanas" (1Cor 1,16); "Iar dupa ce s-a botezat, si ea si casa ei…" (Fapte 16:15), "…s-a botezat indata, el si toti ai lui" (Fapte 16:33) Este greu de imaginat ca acele familii nu contineau copii, intr-o cultura unde familiile erau numeroase, neexistand metode contraceptive sofisticate, in care copiii erau considerati o binecuvantare de la Dumnezeu.

Apoi, daca crestinii din veacul apostolic in dorinta de a usura sufletele celor care au murit nebotezati in vremea pregatirii pentru botez, incepusera a se boteza ei, iarasi, pentru cei morti nebotezati (I Cor 15,29), cum si-ar fi lasat ei copiii sa moara nebotezati ?

Ai observat ca pana acum am analizat doar texte biblice desi, pentru mine, ca ortodox, Biblia nu este singurul ghid. Am vrut doar sa-ti arat ca practica botezului pruncilor reiese si doar din Biblie. Dar si invataturile bisericii sunt clare si unanime in privinta botezului aplicat pruncilor. Toti episcopii, toti sfintii bisericii spun ca si pruncii trebuie botezati. Primii care au refuzat aceasta practica au fost anabaptistii, in secolul 16. Majoritatea protestantilor, de-alungul istoriei, incluzand luterani, anglicani, metodisti, reformati, prezbiteriani, au botezat si ei prunci. Luther si Calvin (folosindu-se de acelasi principiu "Sola Scriptura") au propovaduit botezul pruncilor.

Dupa cum spuneam, toti parintii bisericii au afirmat aceasta practica, incepand cu Policarp, episcopul Smirnei, discipol al apostolului Ioan, nascut in jurul anilor 70, care a fost ars de viu la Roma pentru ca a refuzat sa-l nege pe Hristos, continuand cu Iustin Martirul (110 – 165), Irineu (120 – 202), episcopul Lyonului, Hipolit (170-236), Origen (185-254). Sfantul martir Ciprian, episcopul Cartaginei, a condus sinodul din Cartagina in anul 251 in care s-a redactat un raspuns catre Fidus, care propusese ca botezul sa fie administrat ca si circumcizia odinioara, adica in a opta zi de la nastere. In raspuns se spune ca mila si harul lui Dumnezeu nu trebuie refuzat nici unui om, indiferent de varsta. Este de notat ca Fidus nu se indoia de legitimitatea botezului pruncilor, el doar credea ca botezul trebuie administrat exact ca si circumcizia, in a opta zi.

Lista ar putea continua cu Grigorie de Nazianz, cu Ioan Gura de Aur, toti aratand in scrierile lor insemnatatea botezului pruncilor.

Pentru a-ti arata cat de importante sunt aceste scrieri, vreau sa-ti aduc aici un citat din epistola lui Pavel catre tesaloniceni "…fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (2 Tes 2:15). Evanghelia consta din traditii orale si scrieri (traditie = paradosis -> a transmite).

Biblia condamna doar traditiile omenesti care contrazic cuvantul lui Dumnezeu, (Matei 15:3-9, Marcu 7, Coloseni 2:8-9) ca de exemplu obiceiul de a da zeciuiala din banii destinati patintilor. Biserica se bazeaza pe traditia apostolica, nu omeneasca. Pavel ii lauda pe cei care tin predaniile (1 Cor 11:2) si ii sfatuieste pe crestini sa se fereasca de cei care nu umbla dupa predanie (2 Tes. 3:6).

Matei 23:2-3 scaunul lui Moise – nu este mentionat nicaieri in vechiul Testament. Hristos, care condamna traditia umana in capitolul 15, valideaza traditia autentica in capitolul 23.

Fapte 2:42 : dupa predica lui Petru, cei botezati staruiau in invatatura apostolilor si in partasie, in frangerea painii si in rugaciuni. Conform teoriei sola scriptura, biserica vizibila nu are autoritate in doctrina. Totusi se vede ca doctrina deja exista prin biserica asezata de Hristos, desi nu exista nici un rand scris din Noul Testament. Conform sola scriptura, acesti crestini nu ar fi putut avea nici o doctrina in care sa staruie.

Cum s-a rezolvat disputa privind circumcizia din Fapte 15 ? Crestinii din Iudeea vroiau sa forteze pe cei ce se crestinau sa fie circumcisi. Cine a luat decizia finala si cum a fost luata ? Daca s-ar fi aplicat sola scriptura, adevarul ar fi trebuit sa fie dovedit cu versete din Vechiul Testament, apostolii ar fi trebuit sa scrie raspunsul si dupa ce se stabilea ca este o scriere a Noului Testament, atunci s-ar fi lamurit problema. Totusi, dupa ce Petru le-a zis ce s-a hotarat de catre apostoli si preoti, in Fapte 15:12 toata multimea a tacut. Aceasta decizie nu s-a scris decat dupa 25 de ani, insa biserica nu a asteptat ca Luca sa scrie pentru a aplica decizia.

2 Petru 1:20 "Nici o proorocire a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia." Petru condamna interpretarea personala, principiul ce sta la baza teoriei sola scriptura.

2 Petru 3:16 Petru spune despre scrierile lui Pavel ca ar contine "lucruri anevoie de inteles pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare". Interpretarea personala poate duce la erezii.

Daca fiecare punct teologic trebuie dovedit din Scriptura, atunci si sola scriptura trebuie dovedita din Scriptura. Asta este cea mai mare problema a teoriei sola scriptura, nu poate fi dovedita din biblie, deci se autocontrazice. Imi aduce aminte de o propozitie ca "Nici o generalizare nu este adevarata" care deasemenea se auto desfiinteaza. Vei gasi in Biblie versete care sa spuna ca Scriptura este de folos, ca este inspirata, dar nicaieri ca este suficienta ca ar contine tot adevarul inspirat necesar, sau ca numai ea ar fi de folos.

Matei 18:17-18 drept aceea, mergand, incvatati toate neamurile, botezandu-le…invatindu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata, eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Ce s-a intamplat cu apostolii carora li s-a poruncit sa propovaduiasca ? Numai Ioan, Matei si Petru au scris ceva in Noul Testament. Oare ceilalti nu si-au indeplinit misiunea ?

Fapte 13:5 Pavel si Barnaba au vestit cuvantul in Salamina iudeilor. Dar nu se scrie nicaieri ce continea predica lor.

Fapte 20:27, 31-32 Pavel spune ca I-a invatat pe Efeseni 3 ani noapte si zi. Oare cele sase scurte capitole din epistola catre Efeseni epuizeaza toata invatatura data de Pavel ?

2 Timotei 2:2 "si cele ce ai auzit de la mine cu multi martori de fata, acestea le incredinteaza la oamenii credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii. Pavel nu spune : scrie ce-ti spun si distribuie copiile la toata lumea ca sa citeasca si sa interpreteze singuri. Timotei, care a fost hirotonisit de Pavel (1 Timotei 4:14; 2 Timotei 1:6) va propovadui ceea ce Pavel I-a spus oral, credinta venind din ceea ce se aude (Romani 10:17). Nu exista nici un verset care as apuna ca cuvantul scris este singurul cuvant al lui Dumnezeu.

Daca autorii Noului Testament credeau in sola scriptura, de ce apelau la traditia orala, considerand-o drept cuvantul lui Dumnezeu ? (Matei 2:23; 23:2; 1 Cor 10:4; 1 Petru 3:19; Iuda 9, 14 15)?

Cand Iisus s-a ridicat la cer, ce a lasat in urma, o carte sau o biserica ? Biserica s-a raspandit cu decenii inainte ca Noul Testament sa fie scris si adunat. Prima carte s-a scris la mai mult de 20 de ani dupa rastignire, iar ultima la mai mult de 60 de ani. Canonul Scripturii a fost stabilit de sinoadele de la Cartagina (393) si Hippo (397). Cum au rezistat crestinii, toti acesti ani fara o lista a cartilor Noului testament, daca Iisus a vrut ca toti crestinii sa urmeze numai Biblia ? Biblia provine din Biserica, nu Biserica din Biblie. Exista deja stalpul si temelia adevarului (1Timotei 3:15), biserica cea care rezista de atunci. Daca cineva nu asculta de biserica, trebuie sa-ti fie pagan si vames (Matei 18:17-18). Aici cred ca este singurul loc unde "ecclesia" este tradus prin neutrul "adunare" in traducerea Cornilescu. Sa-ti mai dau un exemplu de traducere dupa parerea mea eronata: Psalm 97,7 : "Sint rusinati toti cei ce slujesc icoanelor si care se falesc cu idolii" care in traducerea ortodoxa este "Sa se rusineze toti cei se inchina chipurilor cioplite si se lauda cu idolii lor", fireste cuvantul icoana nu avea ce cauta aici.

Hristos a dat autoritate bisericii vazute sa lege pe pamant si in cer.

De ce acceptam in Scriptura carti care nu au ca autori pe vreunul din cei 12 apostoli ?

De unde stim cine a scris cartile carora le spunem Matei, Marcu, Luca, Ioan, Fapte…

Unde in Biblie gasim o lista inspirata si infailibila a cartilor ce trebuie sa fie continute in Biblie ?

De unde stim, numai din Biblie, ca fiecare carte a Noului Testament este inspirata, chiar daca numai Apocalipsa isi atesta propria canonicitate ? Totusi, chiar Apocalipsa si Epistola catre Evrei nu au fost de toti recunoscute, pana la cele doua cele doua sinoade din secolul patru. Intr-adevar, chiar daca scriptura ar spune care sunt autentice am putea crede bazandu-ne numai pe acest lucru? Si cartea lui Mormon sustine ca este inspirata.

Majoritatea cartilor Noului Testament au fost scrise pentru a aborda probleme specifice bisericii primare, niciuna dintre ele nefiind o prezentare sistematica a teologiei, a dogmei crestine. Pe ce suport biblic se bazeaza protestantii cand spun ca toate invataturile apostolilor sunt cuprinse in scrierile Noului Testament ?

Daca sinoadele din Cartagina si Hippo erau infailibile, atunci de ce nu sunt recunoscute toate doctrinele sustinute de membrii celor doua sinoade cum ar fi succesiunea apostolica, botezul pruncilor, etc. Tot in 397 a fost stabilit si canonul Vechiului Testament, care continea cele sapte carti care si acum sunt incluse in traducerea ortodoxa, spre deosebire de traducerea Cornilescu. Cele sapte carti sunt citate atat de episcopii cei mai importanti ai primelor secole, cat si chiar de Pavel (Evrei 11:35 – niciunde in Vechiul Testament, traducerea protestanta, nu vei gasi un exemplu de persoane torturate, care refuza eliberarea pentru a dobandi una mai buna, invierea. Va trebui sa cauti printre cartile Vechiului Testament inlaturate de Luther, si anume in 2 Macabei 7:1, 5-9 "Intamplatu-s-a si cu sapte frati, pe care, impreuna cu maica lor prinzandu-i, i-a silit regele, cu biciul si cu vine batandu-i, sa manance carnuri de porc, care nu le era slobod a manca…Dar fratii impreuna cu mama lor se indemnau a muri vitejeste zicand asa : Domnul Dumnezeu vede si cu adevarat mangaiere are dintre noi… Si dupa ce primul frate s-a savarsit, a adus pe al doilea sa-l batjocoreasca…insa si acesta, ca si cel dintai, pe rand toate chinurile le-a suferit si, cand era sa moara, a zis: tu, dar, nelegiuitule, ne scoti pe noi dintr-aceasta viata, insa Imparatul lumii pe noi cei care murim pentru legile Lui, iarasi ne va invia cu inviere de viata vesnica").

Daca Hristos a intentionat ca crestinismul sa fie religia unei carti, cum de a asteptat pana in anul 1450 pana cand sa arate cuiva cum sa construiasca o masina de tiparit ? In plus, cei care stiau sa citeasca in timpul imperiului Roman nu depaseau zece procente din totalul populatiei.

Traditia si Sfanta Scriptura se conditioneaza reciproc si se completeaza una pe alta; caci Scriptura s-a nascut din traditia orala, care a existat de la inceput. Daca traditia se regaseste pana la Iisus si pana la apostoli atunci ea are autoritate. Daca nu poate fi urmarita in trecut, pana la apostoli, este facuta de oameni. Daca adevarul lui Dumnezeu nu se poate schimba, atunci teologia noastra poate fi gasita in secolele I, III, VII, XV, XX. Daca nu, atunci nu poate fi apostolica (Matei 16:18-19, 28:20; Ioan 16:13). Sola scriptura o gasim numai din secolul XVI.
Mi-a spus ca a inceput sa citeasca scrierile episcopilor primelor biserici crestine, hotararile primelor sinoade si a constatat ca a gasit concepte care erau categoric respinse de biserica din care facea parte si a inceput sa ia mai in serios versetul 1 Timotei 3:15.

Am spus ca nu voi intra in amanunte privind semnificatia botezului, si intr-adevar, nu vreau sa-ti citez, sa fac o exegeza a unor versete ca (1 Petru 3:18-21, Fapte 22: 12-16; Fapte 2:38-39,41; Romani 6:3-4, Galateni 3:27; 1 Cor 12:13; Evrei 10:22; Tit 3:5; Marcu 16:16, 1 Cor 6:11etc.) pe care sunt convins ca le-ai citit si tu. Vreau insa sa-ti aduc aici cateva profetii ale Vechiului Testament privitoare la botez. Primul citat este din Iezechiel 36:24-27 care sintetizeaza cred intreaga invatatura ortodoxa despre botez :

"De aceea va voi scoate dintre neamuri si din toate tarile va voi aduna si va voi aduce in pamantul vostru. Si va voi stropi cu apa curata si va veti curati de toate intinaciunile voastre si de toti idolii vostri va voi curati. Va voi da inima noua si duh nou va voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatra si va voi da inima de carne. Pune-voi inauntrul vostru Duhul Meu si voi face ca sa umblati dupa legile Mele si sa paziti si sa urmati randuielile Mele."

Ideea "spalarii" pacatelor o gasim si la Isaia, in 4:4. Mai departe, in Zaharia 13:1, Domnul spune: "In vremea aceea va fi un izvor cu apa curgatoare pentru casa lui David si pentru locuitorii Ierusalimului, pentru curatirea de pacat si de orice alta intinare." Profetul ne arata cu siguranta promisiunea botezului, asa cum face si regele david in Psalmi 50:3 : "Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste". In final Isaia leaga apa de mantuire Isaia 12: 2-3: "Iata Dumnezeul cel tare al mantuirii mele; nadajdui-voi intru El si nu ma voi infricosa, ca izvorul puterii mele si cantarea mea de lauda este Domnul Dumnezeu si izbavirea mea. Veti scoate apa cu veselie din izvoarele mantuirii".

dute si te culca poate iti revii!!! poate ti-e foame !!!!poate ti-e sete!!!


Proverbele, 18

1 Cel ursuz cautã ce-i place lui, se supãrã de orice lucru bun. - 2 Nebunului nu-i este de ÎnvãÞãturã, ci vrea sã arate ce ºtie el. -

Isus la ce varsta a fost botezat?

NU ARE IMPORTANTA LA CE VARSTA .....uitate in ce NUME S-AU BOTEZAT APOSTOLII?(FAPTE 2;38 8;16 10;48 19;5 )

ady_maris am pus intrebarea asta pt k Isus nu a fost botezat de mic...eu cred ca are o importanta pt k El ne-a lasat exemplu...avand in vedere botezul copiilor mici,care nici macar nu sunt constienti k sunt botezati....am citit...da asa spune nu zic k nu dar atunci de ce in Bilblie exista si versetul din Matei 28,19...cu el ce facem? il dam la o parte?

Referitor la existenta a Trei Persoane Tatal,Fiul si Sfantul Duh,dar o unica Fiinta exista dovezi in Biblie.Exista distinctii clare intre cele 3 Persoane divine :iata cateva versetepentru exemplificare in care Iisus si Tatal sunt Persoane diferite :I Corinteni 8,6 Efeseni 1,3-10 ; 2,18 ; 3,14 Apocalipsa 3,21,Ioan 5,17-30 ;6,57 ;8,28-29 ;12,49-50 ;14,28 ;15,23 ;16,10 ;16,28 ; Romani 8,31-34 ;10,9.
Galteni 4,4 I Tesaloniceni 3,11 Evrei 1,1-14. I Ioan 5,1-20 II Ioan 9.
nu in ultimul rand II Corinteni 5, 19,,Pentru cĂŁ Dumnezeu era ĂŽn Hristos, ĂŽmpĂŁcând lumea cu Sine ĂŽnsuÂşi, nesocotindu-le greÂşelile lor Âşi punând ĂŽn noi cuvântul ĂŽmpĂŁcĂŁrii.’’
Daca era Fiul Tatal venit pe pamant acest verset nu exista in Biblie !!!si celelalte versete,va rog sa le citi cu atentie !Botezul se face potrvit poruncii : Matei 20,19. Drept aceea, mergând, ĂŽnvĂŁĂžaĂži toate neamurile, botezându-le ĂŽn numele TatĂŁlui Âşi al Fiului Âşi al Sfântului Duh.’’
Taina Treimii ramane necuprinsa de mintea omeneasca,depasind puterea noastra de intelegere .Dumnezeu este Iubire si nu poate fi cunoscut si contemplat decat prin si in iubire.Alaturi de iubire,credinta curata patrunde in adancurile inccesibile ale ratiunii umane !Un mare invatat al lumii spunea :Cine cauta sa explice totul prin ratiune,sfarseste prin a nu mai putea explica nimic !’’
Rugaciune,iubire,credinta, smerenie,pazirea poruncilor ,iata cateva lucururi pe care ar trebui sa le consideram mai importante!Asa vom fi mai aproape de Dumnezeu !

AUZI DOMNULE POPA............vrajeala ta de teolog nu ma impresioneaza ,,,,,,,,si raspunde biblic la intrebari ,nu explica teologic........CARE ESTE NUMLE .........TATALUI FIULUI SI DUHULUI SFANT ?....SCURT SI LA OBIECT...........CACI ESTE VORBA DE UN SINGUR NUME ..............TATA NU ESTE NUME ..........FIU NU ESTE NUME ...........DUH SFANT NU ESTE NUME !!!!

SI ESTE VORBA DE SINGULAR NU PLURAL!!! NUME ...LA SINGULAR !!!............ai scoala degeaba ......

Necesar este ca Dumnezeu sã ne descopere ºi nouã, prin Duhul Sfânt, Însemnãtatea Sfintei Scripturi, pentru cã noi nu putem cuprinde aceste lucruri.

ÎnsuÂşi Isus Hristos a spus: „BotezaĂži-i ĂŽn Numele TatĂŁlui Âşi al Fiului Âşi al Duhului Sfânt”. Cine citeÂşte cu atenĂžie, constatĂŁ cĂŁ aici este vorba de Numele ĂŽn care sĂŁ se facĂŁ botezul Âşi nu despre trei titluri: TatĂŁl este un titlu, Fiul este un titlu Âşi Duhul Sfânt este un titlu.

Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt sunt trei forme de descoperire sau numiri ale Aceleiaºi Persoane.


Deci este vorba despre unicul Nume, pentru cĂŁ Isus a spus: „BotezaĂži-i ĂŽn Numele (singular)”, Âşi nu ĂŽn Numele (plural), repetând de trei ori cele trei titluri, aÂşa cum se face astĂŁzi peste tot. Cuvântul Nume apare la singular Âşi nu la plural. De aceea aceste trei titluri trebuie sĂŁ aibĂŁ un Nume.

Acest Nume a fost descoperit tuturor ucenicilor adevĂŁraĂži. AÂşa dupĂŁ cum la un exerciĂžiu de aritmeticĂŁ se gĂŁseÂşte un numitor comun, aÂşa este Âşi aici. NimĂŁnui sĂŁ nu-i cadĂŁ greu sĂŁ recunoascĂŁ aceastĂŁ tainĂŁ, pentru cĂŁ Sf. ScripturĂŁ pune ĂŽntrebarea Âşi ĂŽn acelaÂşi timp dĂŁ Âşi soluĂžia. Isus a dat problema ucenicilor, Âşi ucenicii au dat rĂŁspunsul exact prin ĂŽnfĂŁptuire.


Ca ajutor sĂŁ folosim un exemplu. SĂŁ presupunem cĂŁ un ĂŽnvãÞãtor ĂŽntreabĂŁ pe un elev cât fac 7x7. El nu va pretinde de la elev repetarea problemei, ci soluĂžia ei. Ce s-ar ĂŽntâmpla dacĂŁ un elev i-ar da ĂŽnvãÞãtorului acest rĂŁspuns: “Eu Âştiu cĂŁ 7x7 este egal 7x7.” Desigur, toĂži ceilalĂži elevi ar râde de acest elev, care ĂŽn loc sĂŁ dea rĂŁspunsul, a repetat problema. Îl vor socoti lipsit de ĂŽnĂželepciune.


Pentru cã rezolvarea corectã a unei probleme dovedeºte cã am ÎnÞeles-o corect, ºi am priceput-o. Aºa este ºi cu botezul. Astãzi aleargã toÞi, ºi În continuu repetã problema din Matei 28:19. N-aº vrea sã spun cã ei sunt nepricepuÞi, dar, datoritã Însãrcinãrii din partea lui Dumnezeu, trebuie sã spun cã nu L-au ÎnÞeles pe Domnul. Ei nu ºtiu cã ÎnvaÞã pe alÞii, ºi ei Înºiºi au nevoie de ÎnvãÞãturã. Aºa cum soluÞia corectã a problemei de aritmeticã dovedeºte ÎnÞelepciunea elevului, tot aºa ºi Îndeplinirea corectã a poruncii botezului dovedeºte cã ucenicii au ºtiut exact ce a gândit Isus.


Aºa cum 7x7 fac 49, tot aºa Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Duhului Sfânt este DOMNUL ISUS HRISTOS.
Aceasta este rezolvarea biblicĂŁ Âşi este ĂŽn acelaÂşi timp veÂşnicul adevĂŁr.

ToĂži copiii adevĂŁraĂži ai lui Dumnezeu trebuie sĂŁ fie botezaĂži ĂŽn Numele Domnului Isus Hristos.

Iubite cititor, tu nu trebuie nici mãcar sã socoteºti, pentru cã în Biblie sunt ambele: întrebarea ºi rãspunsul, porunca ºi împlinirea. Isus este Învãþãtorul ºi ucenicii sunt elevii. Mulþumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru toatã grija care a purtat-o ºi pentru minunata potrivire în Cuvântul Sãu! Ucenicii s-au þinut exact de poruncã, pentru cã ei au botezat în Numele Domnului Isus Hristos, care este Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Duhului Sfânt.


Eu sper cĂŁ toĂži pot vedea acum legĂŁtura dintre Matei 28:19 Âşi adevĂŁrata executare. Eu pot numai sĂŁ scriu, totuÂşi Dumnezeu sĂŁ facĂŁ pe fiecare sĂŁ judece corect pentru a i se descoperi aceastĂŁ tainĂŁ.

Ceea ce tratĂŁm aici, este ĂŽnvãÞãtura celor 12 apostoli, ĂŽnvãÞãtura Sfintei Scripturi. Fiecare sĂŁ-Âşi ĂŽnsuÂşeascĂŁ avertismentul din Fapte 2:42, Âşi sĂŁ-l punĂŁ la inimĂŁ: „Ei stĂŁruiau ĂŽn ĂŽnvãÞãtura apostolilor…”

Care dintre bisericile creºtine de astãzi poate sã afirme aceasta, În ceea ce priveºte botezul? Aº vrea sã accentuez Încã o datã cã acela, care vrea sã rãmânã În picioare Înaintea Domnului, este obligat sã-ºi Îndrepte viaÞa Întreagã dupã Cuvântul lui Dumnezeu. Aceastã obligaÞie cuprinde, bineÎnÞeles, ºi botezul biblic.

Dupã ce mie, scriitorul acestei cãrÞi, mi s-a arãtat prin Cuvântul lui Dumnezeu botezul biblic, am fost ºi eu botezat de cãtre un om al lui Dumnezeu prin scufundare În Numele Domnului Isus Hristos, În apa unui râu, cu toate cã Înainte, ca oricare dintre noi, fusesem botezat În cele trei titluri.

FĂŁ ĂŽn Numele Domnului Isus acelaÂşi lucru! Botezul nu este ĂŽn nici un caz ceva auxiliar, pentru cĂŁ atunci Domnul nu l-ar fi practicat Âşi nu l-ar fi poruncit.

SĂŁ fie clar cĂŁ nu poate fiecare sĂŁ se boteze dupĂŁ pĂŁrerile lui, pentru cĂŁ fiecare creÂştin, prin botez, este legat, aÂşa cum a fost la ĂŽnceput, Âşi cum Dumnezeu a lĂŁsat sĂŁ fie scris ĂŽn Biblie.