Cautari...
<hr width="90">
Opinii contrare, deplasandu-se fara tel spre neant
Efemere trairi, nestatornice
Imagini latente-
devotate neintelesului,
Zambete incremenite pe buze-
Sau priviri cautand... confuze...
Obsesii si forme abstracte
invitate la petrecerea 'Carpe diem'
Perspective de ceara
zgariate cu semnaturi de cuvinte-
Enigme trecute, prezente...

In toate acestea descopar chemarea
Te-asteapta inimi la colturi de strazi,
Ratacind fara tel
in treceri de momente
Te-asteapta lacrimi,
nestiind unde sa Te gaseasca
Te cauta suflete
zdrobite de presiunea influentei
Ultime licariri de speranta-
la margini de trotuare...

Umbre si urme de ceata...
Unii Te-agata in cui si
privesc indelung lumanarea arzand,
Primind proportii uriase
de inchipuiri si minune...
Altii Te cioplesc in bucati
uscate de lemn,
In lut, in metal, pe-o hartie...
Si stau aplecati,
rezemandu-se de cuvinte-auzite,
Transfuzii de datini, vorbe de babe,
Si-asteapta aici, fara sa stie ca plang,
Ca inima lor cauta
ceva mai mult de-atat...
Tu stai afara, inaintea usii, Doamne,
atat de aproape,
Intinzand maini, chemand...
Dar oamenii nu Te aud,
nu Te inteleg...
Toti arunca in Tine cu pietre,
Ironizand principii,
calcand in picioare
Pecetea crucii si semnul numelui lor
sapat pe palmele Tale...

Acolo... in clipele serii,
pasii Tai s-au oprit
sa-mi culeaga suspinul
Sa-mi lege rana,
sa-mi stearga ochii de lacrimi,
Sa ma ia in brate,
pana cand puteam din nou
sa merg...
Acolo, in clipele serii,
ochii Tai s-au inchis,
suferind pentru mine
durerea si chinul...
Tacand mereu,
privind spre salvare..
Privesc dedeori cerul,
plind de stele... si... simt...
Ca mi-e asa de dor
sa ma intorc acasa...
Ma intreb mereu:
de ce-ai ales sa faci
toate-acestea pentru mine?
Si-acum sa ma-ntrebi
daca vreau sa primesc
pretul Tau de rascumparare
Sa-l las sa prinda culoare...
In sufletul meu...?!

Doamne,
pana cand continui sa chemi?
Pana cand ai rabdare?

Te privesc
si vad ca imprastii inca iubire,
legi atatea rani,
Stergi pacate, mangai inimi zdrobite,
vindeci suferinte...
Iti chemi copiii pe nume,
sunt ai Tai,
I-ai sapat pe palmele Tale...
I-ai rascumparat
cu-n pret asa de mare...!

Te cauta oamenii... in atatea moduri,
pe-atatea cai,
Te cauta inchizandu-Te in spatii
trasate de ei,
Faurindu-si cu mana idoli
si dumnezei...
Si Doamne,
Tu esti atat de aproape...

Astazi mai intinzi simplu si iubitor
mana strapunsa spre oameni...
Asa cum o faceai demult...
Astazi mai vindeci, mai legi rani
Astazi inca mai ierti...

Dar... poate maine, Tata,
Poate ca maine,
cei alesi pentru sarbatoarea iubirii
vor fi deja acasa...

Oameni scotocind printre
saci plini cu praf, cenusa,
Te inchid in cutii,
Te agata pe perete, in cui,
Iti aprind lumanari...
Tu continui sa chemi...
-nu vor sa Te-auda
Te cauta disperati printre idolii lor...

Se-aude-n tacere
plansul Tau pentru oameni...
C h e m a n d... tot mai aproape...
"De cate ori n-am vrut
sa va strang cum isi strange gaina
puii sub aripi,
si n-ati vrut..."

Doamne, oare eu unde Te caut?
Te caut si eu printre idolii mei?
Te chem doar cand vreau sa m-ajuti,
si Te-nchid,
Te las la o parte-ntr-un colt,
cand n-am nevoie de Tine?

PREMIUL CHEMARII CERESTI
ASTAZI INCA E-AICI...
POATE...
PENTRU MINE ASTEAPTA...

<hr width="270">
de Codruta B., 5 martie 2004

Am cautat iubirea
<hr width="100">

Am cautat iubirea in brate inselatoare
Si fericirea mea in lume cautam,
Am alergat la munti, la rauri si la mare,
Dar n-am gasit iubirea pe care o doream.

Am cautat iubirea la zorii diminetii
La soarele amiezii, la cerul instelat,
Dar n-am gasit decat o urma a tristetii,
Si am plecat de-acolo mai trist si insetat.

Am cautat iubirea in marea involburata,
In temple de inchinare cu rituri de pagani,
Dar n-am gasit decat o lume agitata,
Ce oferea iubire, dar numai la nebuni.

Am cautat iubirea in tot ce iti ofera
Aceasta lume ingusta, pierduta-n Univers
Dar n-am gasit decat iubirea efemera,
Bolnava si slabita, si m-am oprit din mers.

Cand disperarea-n valuri dorea sa ma cuprinda,
O voce ca de inger mi-a repetat duios:
Tu cautai iubirea prin lume fara tinta,
Dar nu uita: Iubirea... e numai la HRISTOS!

<hr width="200">
de George Marian Schiopu

Nu taia din cruce
<hr width="100">

Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
cu umbre ciudate pe chipul sau bland,
sta frant de-obosela batranul crestin,
dorind sa mai guste un strop de alin.
O clipa-I alearga privirea-napoi,
cu frunzele smulse din arborii goi.
Si vede prin ceata, pe drum de caruti
atatea icoane din anii trecuti...
O viata de zbucium, de mari suferinti,
si totusi de multe si dragi biruinti.
Dar crucea, o clipa lasata acum,
adesea prea grea ii paruse pe drum.
O viata intreaga sa porti pe grumaz
atatea batjocuri si-atata necaz.
Betanii putine si spini indeajuns...
O clipa crestinul se simte patruns.
O clipa in suflet stabat indoieli...
"Gandeste-te bine... Dar dacaz te-nseli?...
Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint.
Urechea te-nsala ...ochii te mint...
Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?
Vai, viata-I prea veche... si crucea-I prea grea."
Si astfel, c-un umar de cruce proptit,
batranul se lasa de somn biruit.
Si iata, in somnul de truda si-amar,
lumini si imagini in minte-I rasar...
El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,
Il cheama pe nume si semen ii fac.
Crestinul trasare. Se uita mirat,
si-ndata porneste sub cruce plecat.
Pe drumul de munte el urca din nou.
Si vantu-I adduce din culmi un ecou...
Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.
In piept da navala un negru tumult.

"Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.
Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.
Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,
caci Cerul mereu mai departe-l zaresc."
Se leagana pasii, avantul e frant.
Batranul crestin e cazut la pamant.
"Mi-e peste putere. Aicea raman."
Si zace-n tarana sarmanul batran.
"Ehei, mai crestine, se-aude un glas,
prea mare-I povara, prea mult ai de tras...
Ia barda aceasta si taie din lemn!
Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn...
Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci,
caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!"
Crestinul asculta indemnul strain.
Apuca unealta ce-l scapa de chin.
Loveste in barna c-un brat de voinic.
Din cruce reteaza un pic... inc-un pic.
O pune pe umar... incearca un pas.
Loveste cu barda in ce-a mai ramas.
Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,
sopteste: "Acuma mi-e mult mai usor"
Si-ndata porneste pe cale voios,
cu crucea scurtata urmand pe Hristos...
Pe drum sentalneste cu cete de frati
si-I lasa in urma sub cruce plecati.
Si astfel, degraba, zorind pe poteci,
ajunge la poarta cetatii de veci.
Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!
Ce porti sclipitoare de alb margarint!
Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii!
Armate de ingeri cu lanci aurii!
Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant
pe care nu-I punte, nici barna, nici lant.
Si striga batranul de taina patruns.
Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns.
Si striga batranul pierdut si livid.
Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid.
Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu,
cu crucea pe umar, vin frati si surori.
Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,
ci repede crucea ca punte si-o pun
Ei trec peste punte, pe poarta patrund,
iar crucea in urma se pierde-n afund.
Batranul ia crucea cu-al doruluio val,
si-ncearca s-o puna si el de pe mal.
Dar crucea-I scurtata ... Au toate un rost...
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!
Crestinii trec santul si intra pe potri.
Ce bine e crucea intreaga s-o porti!
Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!
Ce largi multumiri intr-un dulce refren!
Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!
Ce largi curcubee de aur si crini!
Crestinul de-afara, de jale rapus,
cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus
si-cearca sa treaca. Un pas ... inca-un pas...
O, cat de aproape al Domnului glas!
Un pas... inca unul... Ah, pragu-i deschis!
Dar crucea deodata... se duce-n abis...
Si cade bartanul in golul temut...
Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut!

Dar iata...ce taina! El nu stie cum...
pe lespedea rece, la margini de drum,
acolo, c-un umar de cruce proptit,
crestinul acuma din somn s-a trezit.
Dormise o clipa. Si visul ciudat
un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat.
Batranul se scoala si simte in piept
o flacara noua si-un dor intelept.
Cu grab ape umeri povara luand,
priveste-nainte cu chipul sau bland
si crucea ii pare aripa spre zari!
Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!...
Acum, el va spune oricui: catre Rai
“din crucea credintei nimic san u tai!
Cu crucea intreaga, Isus, catre noi,
veni de la Tatal cu sange suvoi.
Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,
cu crucea intreaga sa mergem spre El..."


<hr width="200">
de Costache Ioanid

Si tu nu stii
<hr width="100">

Te prind fiori, te simti murdar...
Te-a prins pĂŁcatul la rĂŁscruce.
si tu nu stii, copil fugar,
c-am fost lovit cu-atât amar
si-am stat ĂŽn locul tĂŁu pe cruce.
Te uiti la Cer, te-ntorci zdrobit.
Nu-i nimenea sĂŁ te-nteleagĂŁ...
si tu nu stii, n-ai auzit
cã pentru tot ce-ai sãvârsit
Eu am primit pedeapsa'ntreagĂŁ.

O, cât ai vrea sã fii curat
si sĂŁ ĂŽncepi o viatĂŁ nouĂŁ!
si tu nu stii, tu n-ai aflat
cĂŁ pentru tine Mi-am lĂŁsat
strãpunse mâinile-amândouã.

ti-a spus un duh neĂŽntelept
cĂŁ nu mai poti gĂŁsi iubire.
si tu nu stii cĂŁ tot ce-astept
e doar sĂŁ vii sĂŁ-Mi cazi la piept
cu un cuvânt de multumire...

Ce fericiti sunt fratii Mei,
toti cei iertati de fapte rele.
si tu nu stii, si tu nu vrei
sã-ntinzi doar mâna si sã iei
ofranda ĂŽndurĂŁrii Mele.

O, vino dar! Te chem sĂŁ vii,
sã-ti iei din mâna Mea cununa!
si-atunci vei sti ce azi nu stii
c-ai fost al Meu din vesnicii
si esti al Meu pe totdeauna!
<hr width="200">
de Costache Ioanid

Ruga de copil

Tatal meu de sus,
Te rog prin Isus,
Da-mi credinta, minte
Ca sa fiu cuminte.
Da-mi si sanatate,
Iarta-mi de pacate,
Inimioara mea
Vreau sa fie a Ta.
Mai da-mi si mancare
Ca sa cresc mai mare.
Eu Îti multumesc;
Tie sa-Ti servesc
Vreau tot mai deplin.
Fii slavit! amin.

DUMITRU VIORICA

Exista Dumnezeu

Nu, nu suntem un vis, o intamplare,
un lut de sine insusi framantat.
Ci ne-a zidit o Forţă creatoare,
o-ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne-nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!

N-ar fi simtit in veci de veci tarana
surasul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapanul mana
sa umple-n noi de simtamant fantana.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!

Avem cu noi Scriptura ca dovada.
avem minuni si semne ne-ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea in fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!

Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim caci merita traita,
cand, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat!

Nu, nu suntem din neant! Ce fericire!
Supremul adevar S-a revelat.
Isus e-n noi, lumina si iubire.
Iar moartea e un zbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat!

COSTACHE IOANID

Să dărui ZĂŽnbet
Chiar dacă sufletul ĂŽti plĂŽnge
Să nărui gĂŽndul
Ce vrea a te ĂŽnfrănge

Sa ridici lumina
CĂŽnd lampa pare să se stingă
Sajungi acolo unde mulţi gĂŽndesc
Că nu se poate ajunge

Să te ridici
CĂŽnd cei mai mulţi coboară
Să-ţi duci povara
CĂŽnd alţii te coboară

Să ĂŽnveţi mereu
Mereu aceeaşi şcoală
GĂŽndind că alţii te iubesc
Dar te ĂŽnşeală

Să-ţi fie cald
Chiar dacă afară ninge
Aceasta ĂŽnseamnă mult
Dacă doreşti a ĂŽnvinge.
(Iovu Nicolae)