ConversaÞia pe care ºarpele a avut-o cu Eva este bine redatã. Numai dupã ce a fost blestemat (vers. 14), el ºi-a pierdut forma ºi a devenit reptilã. De atunci Înainte, pânã În Cartea Apocalipsei, duºmanul lui Dumnezeu este numit diavolul, Satan, balaurul ºi ºarpele cel vechi. Ceea ce s-a Întâmplat pe pãmânt a fost ºi mai cumplit decât ceea ce a avut loc În cer. Cu toate acestea, heruvimii ºi serafimii, toate fiinÞele divine care nu au fost influenÞate de Lucifer, au rãmas În rânduiala divinã, În locul destinat lor. Pe pãmânt Întreaga rasã umanã a fost supusã conducerii ºi stãpânirii lui Satan.

El a reuÂşit sĂŁ influenĂžeze prima pereche Âşi s-o facĂŁ sĂŁ se ĂŽndoiascĂŁ de ceea ce zisese Dumnezeu: sĂŁ nu mĂŁnânce din pomul cunoÂştinĂžei binelui Âşi rĂŁului Âşi sĂŁ nu ĂŽncalce porunca sfântĂŁ a lui Dumnezeu, ĂŽncĂŁlcare care aducea pedeapsa cu moartea. El le-a promis cĂŁ ochii lor vor fi deschiÂşi Âşi cĂŁ ei vor fi ca Dumnezeu. DuÂşmanul le-a spus: “Cu siguranÞã cĂŁ nu veĂži muri”.
Era exact opusul a ceea ce spusese Dumnezeu. La Început Satan a adus Întreaga lume animalã sub stãpânirea lui, luând chipul ºarpelui, apoi el a fãcut-o pe Eva sã se supunã influenÞei lui. El a pus Cuvântul lui Dumnezeu sub semnul Întrebãrii ºi a transformat porunca:
“PoĂži sĂŁ mĂŁnânci dupĂŁ plĂŁcere din orice pom din grĂŁdinĂŁ”, exact ĂŽn opusul ei “Oare a zis Dumnezeu cu adevĂŁrat sĂŁ nu mâncaĂži din toĂži pomii din grĂŁdinĂŁ” (comparaĂži Genesa 2:16 cu Genesa 3:1).
Deformarea unui singur Cuvânt a fost suficientã pentru a cauza moartea. Duºmanul Întotdeauna vorbeºte despre subiecte biblice, dar niciodatã nu rãmâne la Adevãrul original, el nu neagã Cuvântul, el Îl rãsuceºte ºi astfel Îi dã un sens diferit faÞã de cel original. El atrage chiar ºi pe credincioºi În discuÞii fãrã de sfârºit care submineazã credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.
Nu era vorba despre mâncarea unui fruct; aici ni se prezintĂŁ cum au ĂŽnceput de fapt lucrurile. Era vorba despre pofta ochilor, care chiar Âşi astĂŁzi duce la pofta trupeascĂŁ. El nu numai cĂŁ a atras-o pe Eva ĂŽntr-o discuĂžie, el a amĂŁgit-o, Âşi aceasta s-a ĂŽntâmplat ĂŽnainte sĂŁ aibĂŁ loc ĂŽnmulĂžirea naturalĂŁ, aÂşa cum Domnul a intenĂžionat sĂŁ fie când a spus: “CreÂşteĂži Âşi ĂŽnmulĂžiĂži-vĂŁ…”.
Se Âştie la ce ne referim dacĂŁ vorbim de o femeie amĂŁgitĂŁ. ToatĂŁ lumea este conÂştientĂŁ de implicaĂžiile frazei: “El a cĂŁzut ĂŽn pĂŁcat.” Scriptura spune: “DacĂŁ un om ĂŽnÂşealĂŁ pe o fatĂŁ nelogoditĂŁ Âşi se culcĂŁ cu ea, ĂŽi va plĂŁti zestrea Âşi o va lua de nevastĂŁ“ (Exod 22:16). DupĂŁ ce Âşarpele a amĂŁgit-o pe Eva, ea s-a dat lui Adam, care nu o cunoscuse pânĂŁ atunci ĂŽn acest fel. ÂŞarpele Âşi-a lĂŁsat ĂŽn urmĂŁ sĂŁmânĂža, adicĂŁ urmaÂşi. Cain a fost rodul lui natural, iar Abel a fost rodul natural al lui Adam. DupĂŁ cele ĂŽntâmplate ĂŽn capitolul 3, citim capitolul 4:1-2: “Adam s-a ĂŽmpreunat cu nevastĂŁ-sa Eva; ea a rĂŁmas ĂŽnsĂŁrcinatĂŁ, Âşi a nĂŁscut pe Cain, Âşi a zis: “Am cĂŁpĂŁtat un om cu ajutorul Domnului!” A mai nĂŁscut Âşi pe fratele sĂŁu Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar”.
Doi fii total diferiĂži au fost nĂŁscuĂži. Ultima parte a capitolului 3 Âşi prima parte a capitolului 4 trebuie citite ĂŽmpreunĂŁ. ÎmpĂŁrĂžirea ĂŽn versete Âşi capitole nu au existat ĂŽn manuscrisele originale. Ne este greu sĂŁ ĂŽnĂželegem ceea ce s-a ĂŽntâmplat ĂŽn aceiaÂşi zi, ĂŽnainte ca Domnul sĂŁ vinĂŁ sĂŁ-i viziteze ĂŽn rĂŁcoarea serii. Apoi, ei s-au ascuns Âşi Dumnezeu a chemat: “Adame, unde eÂşti?”, dupĂŁ ce ei ĂŽÂşi fĂŁcuserĂŁ ÂşorĂžuri din frunze de smochin pentru a-Âşi acoperi ruÂşinea.
Dumnezeu S-a referit direct la ceea ce se ĂŽntâmplase, prin aplicarea pedepsei la locul potrivit, fapt care este valabil Âşi astĂŁzi. El i-a spus Evei: “Cu durere vei naÂşte copii”. Nici o femeie nu a dat naÂştere unui copil dupĂŁ ce a mâncat un fruct, nici mĂŁcar prima femeie. Nu fĂŁrĂŁ temei a dat Dumnezeu porunca Lui strictĂŁ ĂŽn Legea Lui:
“SĂŁ nu te culci cu o vitĂŁ, ca sĂŁ te pângĂŁreÂşti cu ea. Femeia sĂŁ nu se apropie de vitĂŁ, ca sĂŁ curveascĂŁ cu ea. Este o mare miÂşelie” (Levitic 18:23). El chiar a spus: “Blestemat sĂŁ fie cel care se va culca cu o vitĂŁ oarecare! ÂŞi tot poporul sĂŁ rĂŁspundĂŁ: “Amin” (Deuteronom 27:21).
Pãcatul ºi cãderea au putut avea loc din cauzã cã Adam s-a supus influenÞei Evei. Acuzându-l, Domnul i-a spus lui Adam:
“FiindcĂŁ ai ascultat de glasul nevestei tale, Âşi ai mâncat din pomul despre care ĂŽĂži poruncisem…” (Genesa 3:17). Vina principalĂŁ a avut-o Adam, pentru cĂŁ el a ĂŽncĂŁlcat porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o lui personal, Âşi ca atare este scris: “ÂŞi dupĂŁ cum toĂži mor ĂŽn Adam…” (1Corinteni 15:22). Din acel moment omenirea a fost separatĂŁ de Dumnezeu Âşi pierdutĂŁ. Prima pereche a trebuit sĂŁ pĂŁrĂŁseascĂŁ Paradisul. Chiar atunci Dumnezeu a prezis Mântuirea prin sĂŁmânĂža femeii (Genesa 3:15).
Când Dumnezeu a fĂŁcut un legĂŁmânt cu Avraam, El a cerut tĂŁierea ĂŽmprejur a prepuĂžului fiecĂŁrui bĂŁrbat, ca o aducere aminte a “Cuvântului poruncĂŁ” care a fost ĂŽncĂŁlcat, aducând astfel cĂŁderea:
“Acesta este LegĂŁmântul Meu pe care sĂŁ-l pĂŁziĂži ĂŽntre Mine Âşi voi, Âşi sĂŁmânĂža ta dupĂŁ tine; tot ce este parte bĂŁrbĂŁteascĂŁ ĂŽntre voi sĂŁ fie tĂŁiat ĂŽmprejur” (Genesa 17:10). Dumnezeu a declarat cĂŁ semnul legĂŁmântului este tĂŁierea ĂŽmprejur a prepuĂžului:
“Va trebui tĂŁiat ĂŽmprejur atât robul nĂŁscut ĂŽn casĂŁ cât Âşi cel cumpĂŁrat cu bani; Âşi astfel legĂŁmântul Meu sĂŁ fie ĂŽntĂŁrit ĂŽn carnea voastrĂŁ ca un legĂŁmânt veÂşnic. Un copil de parte bĂŁrbĂŁteascĂŁ netĂŁiat ĂŽmprejur ĂŽn carnea prepuĂžului lui, sĂŁ fie nimicit din mijlocul neamului sĂŁu; a ĂŽncĂŁlcat legĂŁmântul Meu” (Genesa 17:13-14). TĂŁierea ĂŽmprejur a fost atât de importantĂŁ pentru Dumnezeu ĂŽncât El a vrut sĂŁ-l omoare pe Moise, din cauzĂŁ cĂŁ nu-Âşi tĂŁiase ĂŽmprejur fiul. (Exod 4:24-26).
În timpul lui Iosua, Dumnezeu a dat porunca sã fie tãiaþi împrejur toþi fiii care au fost nãscuþi dupã ieºirea din Egipt (capitolul 5). ªi Mântuitorul a fost tãiat împrejur în ziua a opta ºi astfel supus poruncii divine (Luca 2:21-24). În Sfintele Scripturi orice poruncã are semnificaþia ºi locul ei.
Pavel, care a fost rânduit de Dumnezeu sĂŁ fie apostol Âşi ĂŽnvãÞãtor, a scris referitor la Avraam Âşi tĂŁierea ĂŽmprejur: ”Apoi a primit ca semn tĂŁierea ĂŽmprejur, ca o pecete a acelei neprihĂŁniri, pe care o cĂŁpĂŁtase prin credinÞã, când era netĂŁiat ĂŽmprejur. ÂŞi aceasta pentru ca sĂŁ fie tatĂŁl tuturor acelor care cred, mĂŁcar cĂŁ nu sunt tĂŁiaĂži ĂŽmprejur, cĂŁ adicĂŁ sĂŁ li se socoteascĂŁ Âşi lor neprihĂŁnirea aceasta…” (Romani 4:11).
În Noul LegĂŁmânt, care a urmat dupĂŁ rĂŁscumpĂŁrarea din pĂŁcat, nu avem nici o poruncĂŁ pentru tĂŁierea ĂŽmprejur ĂŽn trup. Acum inimile noastre trebuie sĂŁ fie tĂŁiate ĂŽmprejur. Hristos a murit pentru cei tĂŁiaĂži ĂŽmprejur Âşi pentru cei netĂŁiaĂži ĂŽmprejur. Acum se aplicĂŁ ceea a ce a scris Pavel: “CĂŁci ĂŽn Isus Hristos, nici tĂŁierea ĂŽmprejur, nici netĂŁiere ĂŽmprejur n-au vreun preĂž, ci credinĂža care lucreazĂŁ prin dragoste” (Galateni 5:6).
“În El aĂži fost tĂŁiaĂži ĂŽmprejur nu cu o tĂŁiere ĂŽmprejur fĂŁcutĂŁ de mânĂŁ, ci cu tĂŁierea ĂŽmprejur a lui Hristos, ĂŽn dezbrĂŁcarea de trupul poftelor firii noastre pĂŁmânteÂşti, fiind ĂŽngropaĂži cu El, prin credinÞã ĂŽn puterea lui Dumnezeu, care L-a ĂŽnviat din morĂži” (Coloseni 2:11-12).
Pomul vieÞii era În mijlocul grãdini ºi pomul cunoºtinÞei stãtea chiar lângã el. Ascultarea ºi neascultarea, viaÞa ºi moartea sunt foarte apropiate, dar se exclud una pe alta. AbsenÞa vieÞii se numeºte moarte, absenÞa luminii se numeºte Întuneric, absenÞa credinÞei este necredinÞã ºi absenÞa ascultãrii este neascultare.

CELE DOUÃ SEMINÞE

DupĂŁ ce a blestemat Âşarpele, Domnul i-a spus: “VrĂŁjmĂŁÂşie voi pune ĂŽntre tine Âşi femeie, ĂŽntre sĂŁmânĂža ta Âşi sĂŁmânĂža ei. Aceasta ĂŽĂži va zdrobi capul Âşi tu ĂŽi vei zdrobi cĂŁlcâiul” (Genesa 3:15).

ÂŞarpele a lĂŁsat ĂŽn urmĂŁ o sĂŁmânÞã, aÂşa cum Dumnezeu ÎnsuÂşi a spus. În Biblie cuvântul „sĂŁmânÞã” ĂŽnseamnĂŁ urmaÂşi. DuÂşmĂŁnia a putut sĂŁ aparĂŁ doar ĂŽntre douĂŁ seminĂže diferite Âşi originea ei aratĂŁ ĂŽnspre vrĂŁjmaÂş. Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil Âşi le dezvĂŁluie celor care pot ĂŽnĂželege ceea ce a fost spus Âşi ceea ce a avut loc de fapt. Cain a fost de la cel rĂŁu, aÂşa cum a scris Âşi Ioan, ucenicul iubit de Isus: “SĂŁ ne iubim unii pe alĂžii, nu cum a fost Cain, care era de la cel rĂŁu” (1Ioan 3:11-12).

Adam, cu siguranþã, nu a fost cel rãu, ci Satan, aºa o confirmã Scriptura (Matei 6:13; 1Ioan 2: 13-14). În genealogiile din Vechiul ºi Noul Testament, Cain nu este înregistrat ca fiul lui Adam. Ca cel întâi nãscut, el ar fi trebuit sã aibã dreptul de întâi nãscut. Nu este scris nicãieri despre Adam cã ar fi tatãl lui Cain. Dacã ar fi fost, atunci Enoh nu ar fi putut fi al ºaptelea de la Adam (Genesa 5; Luca 3:36-38; Iuda 14).

Cuvântul lui Dumnezeu este desãvârºit, deºi tainic uneori. Numai Eva a fost mama tuturor celor vii (Genesa 3:20). Numai unul dintre fii a fost plãcut lui Dumnezeu. Abel a jertfit un miel ºi mai târziu a devenit el însuºi prima jertfã ucisã de primul ucigaº. În Cain existau gelozia, invidia ºi tendinþa de a ucide. Aceste atribute cu siguranþã nu erau de la Dumnezeu ºi nici de la Adam, fiul lui Dumnezeu, ci de la Satan, care a fost ucigaº de la început (Ioan 8:44). ªi Cain a fost religios; ºi el a adus o jertfã, dar numai din roadele câmpului. Ca atare, el nu a stabilit o legãturã realã cu cãderea în pãcat ºi cu necesitatea rãscumpãrãrii ºi iertãrii, aºa cum o fãcuse Abel.
Cele douã linii naturale de la Cain ºi Set, au existat pânã la potop. Abel a fost ucis, nelãsând urmaºi. De la el nu avem un arbore familial. Despre zilele lui Noe citim:
“Fiii lui Dumnezeu au vĂŁzut cĂŁ fetele oamenilor erau frumoase Âşi din toate Âşi-au luat de neveste pe acelea pe care Âşi le-au ales”. DupĂŁ ce aceste linii s-au amestecat, Dumnezeu a spus:
“Duhul Meu nu va rĂŁmânea pururi ĂŽn om, cĂŁci omul nu este decât carne pĂŁcĂŁtoasĂŁ…SfârÂşitul oricĂŁrei fĂŁpturi este hotĂŁrât ĂŽnaintea Mea” (Genesa 6:2-3,13).

Mântuitorul trebuia sĂŁ vinĂŁ din linia curatĂŁ a lui Set. UrmaÂşii lui au fost numiĂži „fii ai lui Dumnezeu”, dar Âşi ei au fost neascultĂŁtori. Ei nu l-au crezut pe Noe, adevĂŁratul prooroc-mesager pentru acel timp. În zilele noastre este exact cum a fost atunci. Domnul nostru a prezis ĂŽncurcĂŁtura duhovniceascĂŁ a fiilor lui Dumnezeu ĂŽn timpul de sfârÂşit. În acele vremuri, se nĂŁÂşteau faimoÂşii uriaÂşi, iar acum avem de a face cu „uriaÂşi” ai lumii religioase.
Apostolul Iuda a comparat timpul lui Noe, cu timpul Sodomei, aÂşa cum Domnul nostru Isus a fĂŁcut-o ĂŽn Luca 17:26-30 Âşi a menĂžionat pofta fiilor lui Dumnezeu dupĂŁ trupuri strĂŁine. O specie rarĂŁ a venit la existenÞã prin Cain, care nu era ĂŽn creaĂžia originalĂŁ. Oamenii de ÂştiinÞã nu au nici o explicaĂžie pentru scheletele ciudate descoperite Âşi ca atare s-au simĂžit obligaĂži sĂŁ inventeze teoria total nebiblicĂŁ a evoluĂžiei. Ei se aflĂŁ ĂŽncĂŁ ĂŽn cĂŁutarea “verigii lipsĂŁ“. Apostolul Petru scrie despre fiii lui Dumnezeu care au pĂŁcĂŁtuit, cĂŁ ei sunt legaĂži cu lanĂžuri ĂŽn ĂŽntuneric (2Petru 2:4). Isus li s-a adresat ĂŽn mod special, când s-a coborât ĂŽn locuinĂža morĂžilor (1Petru 3:18-20). Ei s-au opus Duhului lui Dumnezeu, au fost neascultĂŁtori Âşi s-au amestecat cu trupurile strĂŁine ale fiicelor oamenilor din linia lui Cain
Dumnezeu cere chiar ºi acum separarea (2 Corinteni 6:14-18). Satan este cel ce aduce întotdeauna amestecul. Chiar ºi copiii lui Dumnezeu trebuie sã sufere consecinþele, dacã nu dau ascultare mesajului unui prooroc. Îngerii din cer care au fost atraºi în cãdere de Lucifer se aflã în locuri cereºti ºi nu sunt legaþi de întuneric (Efeseni 6: 12). Pânã astãzi nici un înger nu a coborât din cer ºi nu s-a cãsãtorit pe pãmânt, aºa cum pretind unii învãþãtori (Matei 22:30). Pentru a explica mai departe despre trupurile strãine, citim ceea ce a scris Pavel:
“Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pĂŁsĂŁrilor, altul este trupul peÂştilor. Tot aÂşa sunt trupuri cereÂşti Âşi trupuri pĂŁmânteÂşti; dar alta este strĂŁlucirea trupurilor cereÂşti Âşi alta a trupurilor pĂŁmânteÂşti” (1Corinteni 15:39-40).
ToatĂŁ omenirea a pierit ĂŽnecatĂŁ ĂŽn potop. Din linia purĂŁ a lui Adam (Set) au supravieĂžuit doar Noe, soĂžia lui, cei trei fii Âşi nurorile. De atunci, toatĂŁ omenirea se raporteazĂŁ la cei trei fii ai lui Noe Âşi ca atare la Adam (Genesa 18-19; Fapte 17:26). De atunci, cele douĂŁ linii, seminĂže Âşi copii existĂŁ doar duhovniceÂşte. Apostolul Ioan scrie: „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu Âşi copiii diavolului. Oricine nu trĂŁieÂşte ĂŽn neprihĂŁnire nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubeÂşte pe fratele sĂŁu” (1 Ioan 3:10).

Domnul Isus le-a spus foarte clar conducĂŁtorilor religioÂşi care L-au respins: “Voi aveĂži ca tatĂŁ pe diavolul; Âşi vreĂži sĂŁ ĂŽmpliniĂži poftele tatĂŁlui vostru” (Ioan 8:44). El a mai arĂŁtat cĂŁ Cel ce seamĂŁnĂŁ sĂŁmânĂža bunĂŁ este Fiul Omului Âşi din sĂŁmânĂža Lui ies copiii ÎmpĂŁrĂŁĂžiei. DuÂşmanul este “cel rĂŁu” care ĂŽÂşi seamĂŁnĂŁ sĂŁmânĂža lui Âşi din care din care ies copiii sĂŁi. AÂşa cum este scris: “Þarina este lumea, sĂŁmânĂža bunĂŁ sunt fiii ÎmpĂŁrĂŁĂžiei, neghina sunt fiii celui rĂŁu” (Matei 13:36-43). Pe de o parte [b]ĂŽl vedem pe Cain, sĂŁmânĂža fireascĂŁ a duÂşmanului, pe de altĂŁ parte Îl vedem pe Hristos, SĂŁmânĂža DivinĂŁ. Eva, care nu a crezut, care a nesocotit porunca Âşi a ascultat ceea ce a spus Satan prin Âşarpe, stĂŁ la polul opus Mariei, cea care a crezut, cea ascultĂŁtoare, cĂŁreia Domnul i-a vorbit prin ĂŽngerul Gavril. Pe de-o parte influenĂža lui Satan la ĂŽnceputul creaĂžiei naturale, pe de altĂŁ parte influenĂža lui Dumnezeu la ĂŽnceputul creaĂžiei supranaturale prin Duh. Ambele s-au petrecut prin zĂŁmislire Âşi s-au manifestat ĂŽn trup.
Este cunoscut cã Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este sãmânÞa fãgãduitã (Galateni 4:4-7). De asemenea este cunoscut cã El a luat blestemul asupra Lui (Galateni 3:13-14) ºi a smuls boldul morÞii (1Corinteni 15:55-57). El a biruit moartea, El a zdrobit capul ºarpelui celui vechi, El a nimicit vrãjmãºia (Efeseni 2:16) ºi ne-a Împãcat cu Dumnezeu (2Corinteni 5:19). Aceasta este vestirea centralã a Evangheliei:
“Astfel dar, dupĂŁ cum printr-o singurĂŁ greÂşealĂŁ a venit osânda care a lovit pe toĂži oamenii, tot aÂşa, printr-o singurĂŁ hotĂŁrâre de iertare a venit pentru toĂži oamenii, o hotĂŁrâre de neprihĂŁnire care dĂŁ viaĂža” (Romani 5:18). DespĂŁrĂžiĂži fiind de Dumnezeu, totul mergea greÂşit, ĂŽmpĂŁcaĂži cu El totul a fost readus ĂŽn rânduiala divinĂŁ. Acesta este minunatul mesajul de mântuire al lui Dumnezeu cĂŁtre omenire.




[/b]