ady_maris
Avansat
Data inscrierii: 31/Mai/2006 |
Mesaje: 200 |
|
|
|
Trimis: Mie Iun 21, 2006 8:11 pm |
|
|
|
|
|
Cum spune Mântuitorul în Apocalipsa 1:8, El este chiar Cel Atotputernic. Numai cui îi este dat sã înþeleagã ce este mãrturia lui Isus, va afla ce este exprimat referitor la pecetluirea cu Duhul Sfânt. Pavel merge în epistola sa aºa se departe, încât scrie în 2 Corinteni 5:16 cã nu doreºte sã cunoascã mai departe pe Domnul Isus dupã trup, ci numai în Duh: „Chiar dacã am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuºi acum nu-L mai cunoaºtem în felul acesta”.
Dragã prietene, cum priveºti pe Domnul Isus? Rãmâi la cele referitoare la Betleem, Ghetzimani, sau ÃŽl vezi cum ne este descris ºi în Apocalipsa? Pavel nu-L mai cunoaºte în felul lumii, ci în felul dumnezeiesc, aºa cum s-a întâlnit cu El pe drumul Damascului – în felul cum se descoperã Dumnezeu prorocilor din Vechiul Testament, într-un stâlp de foc. Când s-a uitat Pavel în aceastã luminã, a orbit ºi a cãzut la pãmânt.
Despre aceasta citim în Fapte 9:5: „Cine eºti Tu, Doamne?” A rãspuns el. Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneºti”. Aceastã întâmplare nu a fost importantã numai prin faptul cã Pavel a devenit credincios, ci ºi prin faptul cã Domnul, care era în lumina aceea, era Isus Hristos.
Dragã prietene, Isus Hristos, care este la dreapta Maiestãþii în ceruri, este aici în stâlpul de foc ºi vorbeºte cu Pavel, ºi asta la câþiva ani dupã înãlþare. Cine poate înþelege ºi acest lucru? Tot îmi lipsesc cuvintele ca sã pot relata cu ajutorul Bibliei marile descoperiri ale lui Dumnezeu.
ªi cuvântul Domnului din Ioan 3:13 nu-l poate explica nimeni; aici scrie: „Nimeni nu s-a suit în cer, afarã de Cel ce s-a pogorât din cer, adicã Fiul omului, care este în cer”. Cum putea Isus sã spunã, pe când era încã cu picioarele pe pãmânt ºi nu era încã rãstignit, cã El s-ar fi urcat în cer? Cum putea sã spunã despre El însuºi cã este în cer, în timp ce vorbea cu Nicodim? Cine poate explica aceste lucruri?
ªi cum putea sã aparã vizibil lui Pavel, dupã ce se înãlþase la cer? Este deci minunat dacã Cuvântul nu este cunoscut numai literar, ci ne este ºi descoperit. Multe s-ar putea spune încã, lucruri care nu se înþeleg aici cu mintea omeneascã; dar lucrurile duhovniceºti se înþeleg numai duhovniceºte. Din cauza aceasta scrie Pavel în 1Corinteni 2:7: „Noi propãvãduim înþelepciunea lui Dumnezeu, cea tainicã…”. Chiar Pavel scrie aici cã este vorba despre lucruri tainice, pe care le transmite Bisericii din însãrcinarea lui Dumnezeu. De aceea spune în 1Corinteni 4:1b urmãtoarele: „…sã fim priviþi ca niºte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu”. El se ºtie chemat ºi pus de Dumnezeu sã „gospodãreascã” tainele lui Dumnezeu cu sinceritate ºi dãruire.
ªi astãzi Dumnezeu are slujitorii Sãi, cãrora le descoperã tainele Sale. De aceea trebuie sã fim sinceri în lucrarea la care ºi eu am fost chemat.
ÃŽn 1Corinteni 2:13 scrie: “ªi vorbim despre ele nu cu vorbe învãþate de la înþelepciunea omeneascã, ci cu vorbiri învãþate de la Duhul Sfânt, întrebuinþând o vorbire duhovniceascã pentru lucrurile duhovniceºti.”
ªi versetul 14: “Pentru omul firesc sunt o nebunie.” Dacã nu se respectã aceastã cãlãuzire a Cuvântului, atunci rezultã o învãþãturã dupã mintea ºi înþelepciunea omeneascã, ºi sensul Cuvântului se pierde. . De aceea, gãsim îndrumarea lui Petru în 2Petru 1:20: “Sã ºtiþi cã nici o prorocie din Scripturã nu se tâlcuieºte singurã.” Noi nu avem sarcina sã tâlcuim prorociile din Sfânta Scripturã. Sarcina noastrã este sã recitim prorociile din Scripturã ºi sã vedem cum s-au împlinit. Chiar aceasta este ºi ceea ce a vrut sã ne spunã ºi Pavel, adicã lucrurile duhovniceºti se þin împreunã. Cine citeºte Biblia în felul acesta, va vedea armonia Cuvântului. El va sta neclintit în credinþã ºi va fi zidit pe temelia învãþãturii apostolilor ºi prorocilor, care au pe Isus piatrã unghiularã.
Pavel spune în 1Corinteni 2:14 cuvintele: “Dar omul firesc nu primeºte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, cãci pentru el, sunt o nebunie; ºi nici nu le poate înþelege, pentru cã trebuiesc judecate duhovniceºte.”
ÃŽn Ioan 4:24, Domnul Isus spune uemãtoarele cuvinte: “Dumnezeu este Duh; ºi cine se închinã Lui, trebuie sã I se închine în duh ºi adevãr.” Domnul era în trup, printre oameni, vizibil, dar Dumnezeu care este Duh, ºi de aceea invizibil ºi prezent peste tot, trebuie sã I se închine oamenii în Duh ºi adevãr.
Noi sã nu uitãm cã Dumnezeu este Duh. Cum ajunge Pavel astfel sã spunã: “Domnul este Duhul”. Pentru aceasta citim textul din 2Corinteni 3:17: “Cãci Domnul este Duhul; ºi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.”
.
Aºa cum se vorbeºte de Dumnezeu ca Duh ºi de Duhul Domnului, aºa se vorbeºte de Domnul ca Duh. Vedem cã despre Domnul se spune la fel ca despre Dumnezeu, ca de Tatãl ºi de Fiul. Dumnezeu este Tatãl ºi Domnul este Fiul; împreunã este egal: Domnul Dumnezeu.
Aºa a învãþat ºi Pavel în 1Corinteni 8:6, dupã cum urmeazã: “Pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatãl, de la care vin toate lucrurile ºi pentru care trãim ºi noi, ºi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile ºi prin El ºi noi.” Aici se spune despre Dumnezeu ºi Domnul acelaº lucru; ºi Pavel mai spune: “Domnul este Duhul.”
Dacã Domnul ar fi o altã persoanã decât Dumnezeu, atunci avem doi despre care se spun aceleaºi lucruri; findcã este scris cã Dumnezeu este Duhul, ºi iarãºi cã Domnul este Duhul. Cât de simplu este dar pentru noi dacã cuprindem aceste douã noþiuni: “Domnul” ºi “Dumnezeu”, ºi spunem: “Domnul, Dumnezeu este Duhul”; dacã nu ar fi aºa, atunci am avea douã Duhuri, ºi cine face din Duhul Sfânt o a treia persoanã, are, în consecinþã, trei Duhuri. Câtã necunoºtinþã este dar printre oameni.
Dupã Scripturã existã un singur Duh Sfânt, acesta este Duhul lui Dumnezeu, sau Duhul Domnului, ori Duhul Sfânt, întotdeauna este vorba despre unul ºi acelaºi Duh. Pavel vorbeºte despre aceasta în 1Corinteni:12: 4-6: “Sunt felurite daruri, dar este acelaºi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaºi Domn; sunt felurite lucrãri, dar este acelaºi Dumnezeu, care lucreazã totul în toþi.” Mai clar nu poate sã se spunã. Aºa cã existã un singur Duh, un singur Domn ºi un singur Dumnezeu care lucreazã totul în toþi. Pavel ne-a dat aceste trei denumiri la singular.
Cine cunoaºte Sfânta Scripturã, vede cã nimic nu este atât de greu ca sã nu poatã fi înþeles. Este scrisã doar pentru oameni. Sã citim cuvântul din Matei 3:16-17, care are la fel importanþa lui: “ÃŽn clipa aceea cerurile s-au deschis, ºi a vãzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se în chip de porumbel ºi venind peste El. ªi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care ÃŽmi gãsesc plãcerea.”
Ca sã înþelegem acest eveniment, trebuie sã mai citim ºi textul din Neemia 9:13: “Te-ai pogorât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înãlþimea cerurilor, ºi le-ai dat porunci drepte, legi adevãrate, învãþãturi ºi orânduiri minunate.”. Cum poate fi lucrul acesta? Dumnezeu s-a pogorât pe muntele Sinai ºi în acelaºi timp le-a vorbit din înãlþimea cerurilor.
Aºa s-a întâmplat ºi la botez. Aici vine Dumnezeu însuºi, care este Duh, jos, ºi glasul rãsunã din ceruri. Lucrurile temporare au fost legate de cele veºnice, cerul cu pãmântul. Tatãl lua locuinþã în Fiul prin Duhul Sfânt.
Ce s-a întâmplat cu Hristos, se întâmplã cu toþi fii lui Dumnezeu, atunci când vine Dumnezeu ºi locuieºte prin Duhul Sfânt în noi. Hristos a devenit un Frate între fraþi, un Fiu între fii, Primul nãscut între primii nãscuþi, ÃŽmpãrat între împãraþi, Preot între preoþi, un Om printre oameni, un nãscut prin Duh printre cei nãscuþi din Duh. Toate acestea s-au întâmplat spre fericirea noastrã. EL a luat locul nostru de om. EL a strigat în locul nostru: “Dumnezeule, de ce M-ai pãrãsit?” Noi am fost cei pãrãsiþi de Dumnezeu ºi condamnaþi la moarte, dar El a luat pãcatele noastre asupra Lui ºi a murit pentru noi. De ar cunoaºte fiecare sensul întâmplãrilor! Toate în Biblie au sensul lor adevãrat, ele trebuiesc numai înþelese.
Cu mare dorinþã aº discuta toate temele din istoria mântuirii, care compun un întreg armonios. Vechiul ºi Noul Testament corespund sutã la sutã. Aºa de exemplu, Dumnezeu este numit în Vechiul Testament “Stânca”. ÃŽn Psalmul 42:9 este scris: “De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea…”
ÃŽn 1Corinteni 10:4, scrie cã Isus Hristos este Stânca: “… ºi stânca era Hristos.” Este Stânca despre care a vorbit Domnul Isus în Matei 16:18: Aceasta trebuie sã ne ajungã ca sã ºtim cine este Stânca. “… pe aceastã piatrã (stâncã) voi zidi Biserica Mea, ºi porþile Locuinþei morþilor nu o vor birui.” Aºa mai gãsim cã Dumnezeu este Medicul cel bun: “Eu sunt Domnul care te vindecã.”- Exod 15:26. Iar în Noul Testament gãsim cã Domnul Isus spune acest lucru referitor la Sine: “ÃŽmi veþi zice zicala aceea: “Doftore, vindecã-te pe tine însuþi.”- Luca 4:23. Acelaºi Domn, care a vindecat în Vechiul, a vindecat ºi în Noul Testament.
ÃŽn continuu, Biblia spune aceleaºi lucruri despre Domnul Isus ºi Dumnezeu. Biserica este numitã în diferite forme: ca Bisericã a lui Dumnezeu ºi ca Bisericã a lui Hristos; de aceea este vorba despre aceeaºi Bisericã. Este scris despre Evanghelia lui Dumnezeu ºi despre Evanghelia lui Hristos, despre slujitor al lui Dumnezeu ºi despre slujitor al lui Hristos, despre pacea cu Dumnezeu ºi pacea lui Hristos, care este una ºi aceeaºi pace. Am putea sã continuãm ºi sã arãtãm cititorilor despre ce este vorba în Sfânta Scripturã, adicã cum existã totul printr-un singur Domn ºi Dumnezeu. Rezultatul întregului este: cã existã un singur Domn, un singur Duh, un singur Salvator, un singur Judecãtor, un singur ÃŽmpãrat, un singur Mântuitor, o singurã Stâncã, unul singur care se numeºte “Cel dintâi ºi Cel de pe urmã, Alfa ºi Omega, Cel Atotputernic.” Dorim ca tuturor, celor care citesc aceste lucruri, sã le fie îngãduit sã priceapã aceste taine.
|