În aceasta scurta prezentare vrem sĂŁ atragem atenĂžia mai ĂŽntâi asupra lucru-rilor care vor veni negreÂşit asupra noastrĂŁ ĂŽn viitorul apropiat Âşi apoi sĂŁ arĂŁtĂŁm calea de scĂŁpare, ĂŽnainte sĂŁ vinĂŁ judecata nimicitoare: „CĂŁci ziua aceea va veni ca un laĂž peste toĂži locuitorii pĂŁmântului” (Luca 21:34-46). În ceea ce priveÂşte desfĂŁÂşurarea actualĂŁ, existĂŁ ĂŽntr-adevĂŁr o orientare clarĂŁ din Sfânta ScripturĂŁ pe baza «semnelor timpului»: „Tot aÂşa Âşi voi, când veĂži vedea toate aceste lucruri, sĂŁ ÂştiĂži cĂŁ Fiul Omului este aproape, este chiar la uÂşi” (Matei 24:33). ÂŞi chiar dacĂŁ se pare cĂŁ de 2000 de ani nu a mai intervenit nimic deosebit direct din cer Âşi oamenii nu cred cĂŁ Dumnezeu intervine ĂŽn istorie, totuÂşi se va ĂŽntâmpla pentru cĂŁ este prezis ĂŽn Cuvântul lui Dumnezeu.
Tot aÂşa sunt scrise desfĂŁÂşurĂŁrile ultimului timp din Europa, ĂŽn special de la schimbarea din octombrie-decembrie 1989, ĂŽn legĂŁturĂŁ cu ĂŽmplinirea profeĂžiei biblice. Înaintea ochilor noÂştri ia naÂştere «Europa unitĂŁ», cum a fost stabilit ĂŽn 1957 ĂŽn «Tratatele romane». DuÂşmanii istorici au devenit prieteni. ContradicĂžiile din est Âşi vest sunt deocamdatĂŁ anulate. Linia de despĂŁrĂžire care trecea prin mijlocul Germaniei Âşi prin continentul european, nu mai existĂŁ. Se formeazĂŁ o «CasĂŁ comunĂŁ europeanĂŁ» ĂŽn care urmeazĂŁ sĂŁ aibĂŁ toĂži loc, o «EuropĂŁ unitĂŁ». De la 1 ianuarie 2002, 300 de milioane au putut plĂŁti cu aceeaÂşi monedĂŁ, EURO, ĂŽn cele 12 Þãri care au format Uniunea EuropeanĂŁ. De la 1 mai 2004, sunt 15 state care formeazĂŁ Uniunea EuropeanĂŁ, populaĂžia acesteia ajungând la 450 de milioane de oameni. Aceasta completeazĂŁ faza cea mai importantĂŁ din cadrul unificĂŁrii Europene. Cu aceasta se ridicĂŁ din nou ĂŽn faĂža ochilor noÂştri «ĂŽmpĂŁrĂŁĂžia RomanĂŁ» — ultima din cele patru ĂŽmpĂŁrĂŁĂžii pe care le-a vĂŁzut proorocul Daniel ĂŽn Vechiul Testament (cap. 2+7). Aceasta corespunde cu «puterea fiarei» din Apocalipsa, care se ridicĂŁ din marea popoarelor europene Âşi de care se mirĂŁ ĂŽntreaga lume (cap. 13). Uniunea EuropeanĂŁ va deveni cea mai mare putere mondialĂŁ datoritĂŁ unirii celor trei puteri: cea politicĂŁ, cea economicĂŁ Âşi cea religioasĂŁ. La aceasta nu este vorba numai despre puterea mondialĂŁ politico-economicĂŁ, ci mai ales despre «cĂŁlĂŁreaĂža» religioasĂŁ (cap. 17) care Ăžine hĂŁĂžurile ĂŽn mânĂŁ Âşi astfel dirijeazĂŁ cele ce se ĂŽntâmplĂŁ. AceastĂŁ «autoritate mondialĂŁ» spiritualĂŁ, reprezentatĂŁ prin Papalitate, este respectatĂŁ Âşi recunoscutĂŁ de toĂži conducĂŁtorii religioÂşi Âşi politici.
AÂşa cum ĂŽntreaga lume a fost martorĂŁ la decĂŁderea uneia din cele douĂŁ super-puteri ĂŽn anii 1989-1990, la fel va fi Âşi cu cea de a doua mare putere, SUA, cea care a fost motorul rĂŁzboiului ĂŽmpotriva terorismului ĂŽncepând cu 1 septembrie 2001 Âşi care ĂŽÂşi pierde tot mai mult influenĂža mondialĂŁ, mai ales dupĂŁ intervenĂžia din Irak. Singura mare putere care rĂŁmâne este Uniunea EuropeanĂŁ Âşi ea va impune direcĂžiile pentru comerĂžul mondial Âşi pentru globalizare. Imperiul Roman, format ĂŽncĂŁ din anul 30 dupĂŁ Hr., trebuie sĂŁ stĂŁpâneascĂŁ ĂŽncĂŁ o datĂŁ asupra acestui pĂŁmânt acum, la sfârÂşitul timpului, cĂŁci este scris ĂŽn Cuvântul profetic din Biblie: „Fiara a patra este o a patra ĂŽmpĂŁrĂŁĂžie, care va fi pe pĂŁmânt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâºia pĂŁmântul, ĂŽl va cĂŁlca ĂŽn picioare Âşi-l va zdrobi” (Daniel 7:23).
Mersul evenimentelor actuale, chiar Âşi procesul de pace care se desfĂŁÂşoarĂŁ ĂŽn prezent, au fost prezise ĂŽn profeĂžiile din Vechiul Âşi Noul Testament. Apostolul Pavel a vĂŁzut dinainte desfĂŁÂşurarea prezentĂŁ ĂŽn toate domeniile Âşi a scris acum douĂŁ mii de ani ceea ce devine ĂŽn faĂža ochilor noÂştri realitate: „Pentru cĂŁ voi ĂŽnÂşivĂŁ ÂştiĂži foarte bine cĂŁ ziua Domnului va veni ca un hoĂž noaptea. Când vor zice: ,Pace Âşi liniÂşte!‘ atunci o prĂŁpĂŁdenie neaÂşteptatĂŁ va veni peste ei, ca durerile naÂşterii peste femeia ĂŽnsĂŁrcinatĂŁ; Âşi nu va fi chip de scĂŁpare.“ (1 Tes. 5, 2-3). Cuvântul cheie este „pace” pus ĂŽn legĂŁturĂŁ cu cuvântul „liniÂşte, securitate”. AÂşa cum a fĂŁcut-o ĂŽn 27 octombrie 1986, Papa a invitat Âşi ĂŽn 24 ianuarie 2002 la Assisi, Italia, pe reprezentanĂžii celor douĂŁsprezece mari religii mondiale sĂŁ i se alĂŁture ĂŽntr-o conferinÞã de pace. Concesia fĂŁcutĂŁ adevĂŁrului cĂŁ religiile au fost rĂŁspunzĂŁtoare pentru rĂŁzboaiele din trecut, a dus la declaraĂžia comunĂŁ prin care toate religiile se legau sĂŁ se opunĂŁ rĂŁzboiului Âşi terorismului Âşi sĂŁ lupte pentru pace Âşi dreptate pe pĂŁmânt.
De când a venit Mihai Gorbaciov la putere ĂŽn 1985, a avut loc o «conferinÞã de pace Âşi securitate» dupĂŁ alta. «ĂŽntâlnirile la nivel ĂŽnalt» care au intrat ĂŽn istorie, au condus la destinderea ĂŽntre est Âşi vest, au fĂŁcut posibilĂŁ reunirea Germaniei Âşi au realizat independenĂža Þãrilor est-europene. Pe politicieni ĂŽi intereseazĂŁ intens acum «pacea» aceasta prezisĂŁ Âşi mai ales «securitatea» cuprinzĂŁtoare. Aceste noĂžiuni sunt folosite tot mai mult ĂŽn legĂŁturĂŁ cu evenimentele din Orientul Mijlociu. Israelul devine tot mai mult «punctul fierbinte» al eve-nimentelor ĂŽn politica mondialĂŁ Âşi ĂŽmpreunĂŁ cu el Ierusalimul, care va deveni «piatra grea» pentru toate popoarele din ĂŽmprejurime, aÂşa cum a proorocit proorocul Zaharia (cap. 12).
Când Âştirile despre Bin Laden, Mullahul Omar, Tora Bora, Afganistan, Irak Âşi Al Khaida se vor fi uzat, atunci soluĂžia pentru „marea problemĂŁ” va fi la ĂŽndemânĂŁ. DupĂŁ cum este deja prezis ĂŽn Cuvântul profetic, va fi proclamatĂŁ o pace. Din pĂŁcate va fi numai o «pace aparentĂŁ» realizatĂŁ prin multe compromisuri negociate de politicieni, binecuvântatĂŁ de cea mai ĂŽnaltĂŁ autoritate religioasĂŁ, chiar dacĂŁ Israelul jertfeÂşte «teritorii pentru pace» Âşi naĂžiunile arabe au o suprafaÞã de 640 de ori mai mare decât cea a Israelului. Dar, aÂşa cum este scris, atunci va veni o prĂŁpĂŁdenie neaÂşteptatĂŁ asupra omenirii. Timpul este foarte aproape, de aceea avem nevoie de cĂŁlĂŁuzire de sus.
TRADIÞII FÃCUTE
Fiecare om se naºte Într-o anumitã concepÞie despre viaÞã, ºi cei mai mulÞi dintre ei rãmân În aceasta pânã la sfârºitul vieÞii lor, fãrã sã-ºi facã gânduri, cu atât mai puÞin sã se convingã de corectitudinea sau respectiv de incorectitudinea acesteia. Ei nu cunosc singurul dreptar valabil care este Cuvântul lui Dumnezeu. Face parte din prejudecãÞile generale, sã se rãmânã credincios tradiÞiilor moºtenite. ªi mulÞi dintre acei care κi Îndeplinesc datoriile lor religioase, vor de fapt sã fie lãsaÞi În pace cu Isus Hristos ºi subiectele biblice. Un numãr tot mai mare de oameni ajunge la concluzia cã au fost duºi În eroare ºi ÎnºelaÞi, În politicã ºi În religie, cu sau fãrã Dumnezeu. Cauza acestei stãri ºi evoluÞii este, nu În ultimul rând, În diferitele religii. Desigur, cei mai mulÞi oameni sunt sub impresia cã liderii lor religioºi fac totul ca sã-i cãlãuzeascã pe calea cea dreaptã. De la naºtere pânã la moarte oamenii sunt trataÞi cu ritualuri ºi ceremonii deºarte, fãrã sã afle vreodatã mesajul de mântuire, fãrã sã trãiascã personal mântuirea ºi fãrã sã gãseascã pacea lãuntricã cu Dumnezeu.
Marile confesiuni creÂştine cu structurile lor organizate nu sunt o excepĂžie. Toate pĂŁstreazĂŁ o aparenÞã evlavioasĂŁ, dar a sosit vremea când ar trebuie sĂŁ accepte „proba Cuvântului”, sĂŁ accepte sĂŁ fie comparate cu unicul standard valabil Âşi care este biserica de la ĂŽnceput. Momentul adevĂŁrului a venit! O referire deÂşartĂŁ la Hristos, apostoli Âşi Biblie nu ajutĂŁ nimĂŁnui. Biserici Âşi biserici libere, pânĂŁ la grupĂŁrile cele mai mici, folosesc texte biblice care sunt modelate dupĂŁ conceptul lor. Aceasta este apoi numitĂŁ «Unitatea ĂŽn diversitate». De fapt, creÂştinismul tradiĂžional de astĂŁzi nu mai are nimic comun cu biserica primarĂŁ. Nici biserica romano-catolicĂŁ nu-Âşi are originea ĂŽn Hristos sau ĂŽn Petru, cum se crede ĂŽn general, ci ea s-a format ca organizaĂžie ierarhicĂŁ Âşi ĂŽmpĂŁrĂŁĂžie bisericeascĂŁ abia ĂŽn timpul lui Constantin dupĂŁ Conciliul din 325 d. Hr. ĂŽn «Imperium Romanum». Doar ĂŽn decursul timpului aÂşa-numita „bisericĂŁ de stat” a devenit o organizaĂžie cu propria ei ierarhie. Primele secole din istoria bisericii au trecut fĂŁrĂŁ sĂŁ se cunoascĂŁ ceva despre un papĂŁ sau bisericĂŁ de stat. În anul 380 ĂŽmpĂŁraĂžii romani Teodosiu Âşi GraĂžian au interzis libertatea religioasĂŁ generalĂŁ. Un an mai târziu, „creÂştinismul” a fost declarat ca religie de stat Âşi a fost obligatoriu pentru toĂži cetĂŁĂženii imperiului. Abia ĂŽn anul 441, Leo I. s-a bazat pe textul din Matei 16:18 Âşi a vorbit despre o «succesiune apostolicĂŁ». Acest proces a fost ĂŽncheiat prin ĂŽmpĂŁratul roman Iustinian (527-565), care i-a fĂŁcut pe preoĂži funcĂžionari de stat. De fapt se poate vorbi abia din timpul acesta despre biserica catolicĂŁ ĂŽn general.
Aceeaºi Biblie este tãlmãcitã astãzi în sute de feluri diferite, dupã tradiþia pãrinþilor bisericii. În locul Cuvântului descoperit în mod divin, sunt puse mereu învãþãturi noi omeneºti, interpretãri, doctrine ºi dogme, dar care nu au nici o bazã biblicã. Nu este aºa, cã toþi ºi-au ridicat propria lor împãrãþie religioasã sub pretextul cã este Împãrãþia lui Dumnezeu? În ciuda tuturor lucrurilor, totuºi rãmâne adevãrat cã Isus Hristos îºi zideºte ºi îºi desãvârºeºte propria Lui Bisericã în mijlocul bisericilor acestei lumi. Dumnezeu are un plan cu omenirea pe care El îl îndeplineºte. Pentru a-L înþelege, trebuie sã ne eliberãm de pãrerile moºtenite ºi sã ne întoarcem la punctul de plecare, ºi anume la Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu cere de la nici un om o credinþã oarbã. Credinþa adevãratã are doi ochi spirituali sãnãtoºi ºi douã picioare spirituale stabile, sãnãtoase. Ea stã pe fundamentul neclintit al Vechiului ºi Noului Testament ºi vede în acestea planul lui Dumnezeu cu omenirea de la început pânã la sfârºit.
REVENIREA LUI HRISTOS
Dumnezeu, Creatorul, are un plan cu creaĂžiunea Âşi tot aÂşa ca RĂŁscumpĂŁrĂŁtor are un plan cu cei rĂŁscumpĂŁraĂži. Cine crede ĂŽn existenĂža unui Dumnezeu personal, este convins cĂŁ El nu lasĂŁ nimic la voia ĂŽntâmplĂŁrii. AÂşa vorbeÂşte Domnul: „EU am vestit de la ĂŽnceput ce are sĂŁ se ĂŽntâmple Âşi cu mult ĂŽnainte ce nu este ĂŽncĂŁ ĂŽmplinit. Eu zic: ,HotĂŁrârile Mele vor rĂŁmânea ĂŽn picioare, Âşi Îmi voi aduce la ĂŽndeplinire toatĂŁ voia Mea.‘“ (Isa. 46, 10). „CĂŁci Domnul va ĂŽmplini pe deplin Âşi repede pe pĂŁmânt cuvântul Lui.“ (Romani 9:28).
Cine cunoaÂşte Sfânta ScripturĂŁ, Âştie cĂŁ anunĂžarea venirii RĂŁs-cumpĂŁrĂŁtorului ĂŽn tot Vechiul Testament, ĂŽncepând din grĂŁdina Eden (Gen. 3), a fost nĂŁdejdea poporului lui Dumnezeu. Tot aÂşa revenirea lui Hristos, a RĂŁscumpĂŁrĂŁtorului, este nĂŁdejdea poporului lui Dumnezeu de la ĂŽnceputul Noului Testament — de la ĂŽnĂŁlĂžarea Lui. EL a zis: „… MĂŁ voi ĂŽntoarce Âşi vĂŁ voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sĂŁ fiĂži Âşi voi.“ (Ioan 14:3). Acest eveniment, cel mai mare din istoria mântuirii, este ĂŽntr-adevĂŁr foarte aproape. Conform Âştirilor internaĂžionale de presĂŁ de la sfârÂşitul anului 2000, milioane de oameni aÂşteaptĂŁ acest eveniment. Dar existĂŁ fĂŁrĂŁ ĂŽndoialĂŁ Âşi fanatici religioÂşi, care se ridicĂŁ mereu ca sĂŁ discrediteze credinĂža adevĂŁratĂŁ Âşi pe adevĂŁraĂžii credincioÂşi. Dar existĂŁ Âşi oameni credincioÂşi biblic, care aÂşteaptĂŁ bucuroÂşi revenirea lui Isus Hristos Âşi au o viaÞã normalĂŁ. Ei sunt lucizi, clari Âşi adevĂŁraĂži ĂŽn lucrarea Âşi umblarea lor.
Dacã revenirea fãgãduitã a lui Isus Hristos ºi evenimentele anunÞate care urmeazã acum, dupã trecerea În alt mileniu sau mai târziu, rãmâne În voia lui Dumnezeu. Semnele timpului, cãrora trebuie sã le dãm atenÞie, ne lasã sã recunoaºtem cã timpul s-a apropiat. O precizare a timpului, aºa cum s-a Încercat de repetate ori În vechime, nu este posibilã ºi nici necesarã, slavã lui Dumnezeu.
La prima venire a lui Hristos s-au Împlinit peste 100 de proorocii din Vechiul Testament. Toate detaliile importante despre El, Începând cu zãmislirea Lui supranaturalã, cu naºterea În Betleem, slujba Lui, suferinÞa ºi moartea Lui, pânã la Înviere ºi ÎnãlÞare, au fost proorocite În profeÞia vechitestamentarã. Acelaºi lucru este valabil pentru timpul dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos. Este covârºitor sã citim textele biblice corespunzãtoare, care sunt foarte actuale acum.
Apostolul Petru a vĂŁzut ĂŽn Duhul deja acum 2000 de ani, cĂŁ se va batjocori asupra revenirii lui Hristos, cum vedem cĂŁ se ĂŽntâmplĂŁ acum. Criticii principali sunt teologi necredincioÂşi, care nu ĂŽnĂželeg planul ĂŽn timp al lui Dumnezeu Âşi felul ĂŽn care este scris. Ei susĂžin, de exemplu, cĂŁ apostolii Âşi ĂŽnsuÂşi Isus au greÂşit pânĂŁ la ultimul capitol din Noul Testament, când El a spus: „IatĂŁ, Eu vin curând.“ Biblia este ĂŽn aÂşa fel scrisĂŁ, ĂŽncât se potriveÂşte pentru ĂŽntreaga perioadĂŁ de timp. Fiecare cuvânt scris poate fi predicat Âşi crezut ĂŽn tot timpul harului. Numai când vine de fapt vremea ĂŽmplinirii unui eveniment fĂŁgĂŁduit, atunci evenimentul prevestit se ĂŽmplineÂşte ĂŽntr-adevĂŁr.
Apostolul Petru atinge miezul problemei Âşi scrie: „Înainte de toate, sĂŁ ÂştiĂži cĂŁ ĂŽn zilele din urmĂŁ vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trĂŁi dupĂŁ poftele lor, Âşi vor zice: ,Unde este fĂŁgĂŁduinĂža venirii Lui?‘“ La aceasta el a rĂŁspuns: „Domnul nu ĂŽntârzie ĂŽn ĂŽmplinirea fĂŁgĂŁduinĂžei Lui, cum cred unii; ci are o ĂŽndelungĂŁ rĂŁbdare pentru voi, Âşi doreÂşte ca nici unul sĂŁ nu piarĂŁ, ci toĂži sĂŁ vinĂŁ la pocĂŁinÞã.“ (2 Petru 3:3-9). ToĂži cei rânduiĂži mai dinainte pentru viaĂža veÂşnicĂŁ, vor veni la credinÞã (Fapte 13:48). Batjocoritorilor nu le mai rĂŁmâne mult timp; râsul Âşi batjocura lor se va transforma ĂŽn plâns Âşi scrâºnit de dinĂži. „Nu vĂŁ ĂŽnÂşelaĂži: ,Dumnezeu nu Se lasĂŁ batjocorit.‘ Ce seamĂŁnĂŁ omul, aceea va Âşi secera.“ (Gal. 6:7). DupĂŁ mĂŁrturia Scripturii, Hristos va veni curând din nou, aÂşa cum a fĂŁgĂŁduit El, Âşi ĂŽi va lua pe ai Lui la Sine, ĂŽn slavĂŁ (1 Tes. 4), ĂŽnainte de a veni necazul cel mare (1 Tes. 1:10).
La întoarcerea Lui, toþi copiii lui Dumnezeu adormiþi în Hristos care vor avea parte de prima înviere, vor învia, iar cei vii care trãiesc cu El vor fi transformaþi ºi-L vor întâmpina pe El în vãzduh, pentru a fi totdeauna cu El (1. Tes. 4). Ei Îl vor vedea ºi vor fi ca El (1. Ioan 3). Aceasta se va întâmpla aºa cum s-a spus dinainte în Cuvânt.