Dumnezeu a fĂŁcut ĂŽnceputul unei zidiri noi prin naÂştere. Neamul omenesc a ĂŽnceput prin creaĂžie. Neamul dumnezeiesc a ĂŽnceput prin naÂştere. Între Dumnezeu Âşi oameni trebuia stabilitĂŁ o relaĂžie de TatĂŁ-fiu. EL nu a putut face aceasta prin Avraam, Moise sau vreun alt proroc, pentru cĂŁ toĂži aceÂştia fuseserĂŁ nĂŁscuĂži ĂŽn lumea aceasta printr-o naÂştere fireascĂŁ, fiind astfel o parte a creaĂžiunii cĂŁzute ĂŽn pĂŁcat. Dumnezeu a fĂŁcut ĂŽnceputul unei zidiri noi printr-o naÂştere supranaturalĂŁ: aceasta s-a petrecut prin singurul Fiu nĂŁscut. Dumnezeu a creat sĂŁmânĂža de viaÞã ĂŽn fecioara Maria. Ea a fost doar purtĂŁtoarea Copilului. Maria a spus: „IatĂŁ, roaba Domnului; facĂŁ-mi-se dupĂŁ cuvintele tale!” (Luca 1.38). Scriptura nu Âştie nimic despre o „mamĂŁ a lui Dumnezeu”; nici prorocii Âşi nici apostolii nu cunoÂşteau noĂžiunea aceasta. De când sĂŁ aibĂŁ Dumnezeu o mamĂŁ? Dumnezeu este veÂşnic Âşi nu a fost nĂŁscut niciodatĂŁ. Isus ĂŽnsuÂşi nu a numit-o niciodatĂŁ „mamĂŁ” pe Maria, ci ĂŽntotdeauna numai „femeie”.

Hristos a devenit Cel dintâi nĂŁscut dintre mai mulĂži fraĂži (Rom. 8.29). Adam a fost fiul creat al lui Dumnezeu, Hristos a fost Fiul nĂŁscut al lui Dumnezeu. Numai prin El putem fi nĂŁscuĂži din nou, Âşi sĂŁ devenim o parte din neamul dumnezeiesc. Este scris: „Suntem din neamul Lui... Astfel dar, fiindcĂŁ suntem de neam de Dumnezeu...” (Fapte 17.28-29). Având ĂŽn vedere faptul cĂŁ Dumnezeu a ĂŽnceput o zidire nouĂŁ, ĂŽnĂželegem mult mai bine Apocalipsa 3.14: „...IatĂŁ ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios Âşi adevĂŁrat, ĂŽnceputul zidirii lui Dumnezeu.”

Aici nu este vorba despre creaĂžiunea universului, ci despre ĂŽnceputul noii zidiri prin naÂştere din nou. AÂşa cum a primit Maria Cuvântul fĂŁgĂŁduit, Âşi a fost umbritĂŁ de Duhul Sfânt, tot aÂşa toĂži fiii Âşi fiicele lui Dumnezeu trebuie sĂŁ primeascĂŁ Cuvântul fĂŁgĂŁduit, apoi Duhul Sfânt se coboarĂŁ peste ei ca sĂŁ aducĂŁ o nouĂŁ viaÞã. Domnul a spus clar: „...dacĂŁ un om nu se naÂşte din nou, nu poate vedea ÎmpĂŁrĂŁĂžia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.3).

În acelaºi capitol ni se spune cum are loc naºterea duhovniceascã - cu siguranþã cã nu prin ceremonii religioase. Sãmânþa divinã care este Cuvântul trebuie pusã mai întâi în sufletul nostru. Fãrã sãmânþa divinã nu poate exista naºtere din nou ºi nici viaþã duhovniceascã. Toate ceremoniile religioase nu sunt altceva decât pretenþii false. Toate acestea sunt zadarnice ºi constituie cel mai mare obstacol pus în calea oamenilor.


Mântuitorul nostru trebuia sĂŁ fie om Âşi ĂŽn acelaÂşi timp Dumnezeu, dar acest lucru a fost greÂşit ĂŽnĂželes. În Ioan 10 iudeii L-au acuzat pe Domnul de hulĂŁ Âşi au zis: „TU care eÂşti un om, Te faci Dumnezeu.” Isus le-a rĂŁspuns: „Nu este scris ĂŽn Legea voastrĂŁ: „EU am zis: SunteĂži dumnezei?” (Ps. 82.6). DacĂŁ Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cĂŁrora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu,—Âşi Scriptura nu poate fi desfiinĂžatĂŁ, — cum ziceĂži voi cĂŁ hulesc Eu, pe care TatĂŁl M-a sfinĂžit Âşi M-a trimis ĂŽn lume ? ÂŞi aceasta, pentru cĂŁ am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu?”” În Vechiul Testament, Cuvântul Domnului a venit la proroci. Ei au fost numiĂži dumnezei datoritĂŁ substanĂžei divine pe care au primit-o, Âşi care este Cuvântul. Din Dumnezeu poate ieÂşi numai ceva divin. Astfel Cuvântul care vine de la Dumnezeu este sĂŁmânĂža divinĂŁ (Luca 8.11) prin care noi devenim copii ai lui Dumnezeu. „EL, de bunĂŁ voia Lui, ne-a nĂŁscut prin Cuvântul adevĂŁrului, ca sĂŁ fim un fel de pârgĂŁ a fĂŁpturilor Lui.” (Iac. 1.18). Apostolul Petru subliniazĂŁ acelaÂşi lucru prin urmĂŁtoarele cuvinte: „…fiindcĂŁ aĂži fost nĂŁscuĂži din nou nu dintr-o sĂŁmânÞã, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu Âşi care rĂŁmâne ĂŽn veac.” (1 Pet. 1.23) Acest lucru sĂŁ nu rĂŁmânĂŁ o simplĂŁ ĂŽnvãÞãturĂŁ, ci sĂŁ fie o trĂŁire personalĂŁ. Cu siguranÞã cĂŁ nu este suficient sĂŁ te alĂŁturi unei biserici.
În timpul celor patru mii de ani ai Vechiului Testament nu a existat nici un proroc care sĂŁ se fi adresat lui Dumnezeu cu „TatĂŁ ceresc”. Tot aÂşa nu este relatat despre nimeni care sĂŁ se fi adresat vreunui Fiu al lui Dumnezeu. Este foarte important sĂŁ Âştim aceasta. FĂŁgĂŁduinĂžele se aflĂŁ ĂŽn Vechiul Testament, dar ĂŽmplinirea acestora este ĂŽn Noul Testament. Trecerea de la Vechiul la Noul Testament a fost necesarĂŁ pentru mântuirea noastrĂŁ. A avut loc o nouĂŁ descoperire a lui Dumnezeu, ĂŽn legĂŁturĂŁ cu legĂŁmântul cel nou: pentru cĂŁ noi urma sĂŁ fim fĂŁcuĂži fii, aceastĂŁ descoperire trebuia sĂŁ aibĂŁ loc ĂŽn Fiul. În acelaÂşi timp noi recunoaÂştem cĂŁ AcelaÂşi Domn Yahweh din Vechiul Testament este Fiul, Domnul Isus, ĂŽn Noul Testament. Dumnezeul nevĂŁzut, Elohim, s-a descoperit vizibil ĂŽn timpul Vechiului Testament ca Domnul, Yahweh. AcelaÂşi Dumnezeu este TatĂŁl, care s-a descoperit ĂŽn Fiul ĂŽntr-un chip vizibil, ĂŽntr-un trup omenesc. Numele „Isus ” (evreieÂşte Yahshua) ĂŽnseamnĂŁ „Yahweh Salvatorul”. Fiecare Nume al lui Dumnezeu trebuie lĂŁsatĂŁ ĂŽn legĂŁtura de care aparĂžine. Acolo unde se foloseÂşte cuvântul „TatĂŁl”, acesta nu poate fi ĂŽnlocuit cu „Fiul”; dacĂŁ se vorbeÂşte despre „Fiul”, nu se poate folosi denumirea „TatĂŁl”. Totul ĂŽÂşi are locul sĂŁu exact, ca de exemplu FĂŁcĂŁtor, Mântuitor, ÎmpĂŁrat, JudecĂŁtor, Âş.a.m.d. Diferitele descoperiri ale lui Dumnezeu nu pot fi schimbate ĂŽntre ele. Singurul Dumnezeu, care are multe calitĂŁĂži, a devenit TatĂŁl nostru ceresc de când S-a descoperit pe pĂŁmânt ĂŽn Fiul. Ca TatĂŁ, El nu a fost nĂŁscut niciodatĂŁ Âşi nici nu a murit vreodatĂŁ. Ca Fiu, El a fost nĂŁscut, El a suferit, a murit Âşi apoi a ĂŽnviat.

Dumnezeu a fost preocupat de noi, de aceea a trebuit sĂŁ ne facĂŁ o parte din planul SĂŁu. Acest lucru s-a ĂŽntâmplat prin lucrarea de rĂŁscumpĂŁrare. În Rom. 6.5 este scris: „În adevĂŁr, dacĂŁ ne-am fĂŁcut una cu El, printr-o moarte asemĂŁnĂŁtoare cu a Lui, vom fi una cu El Âşi printr-o ĂŽnviere asemĂŁnĂŁtoare cu a Lui.” Pe cât de sigur S-a descoperit Dumnezeu ĂŽn Hristos, la fel de sigur se va descoperi Hristos ĂŽn credincioÂşi, Âşi la fel de sigur cum a ĂŽnviat El din morĂži, cei ce sunt ai lui Hristos vor avea Âşi ei parte de prima ĂŽnviere. „ÂŞi Dumnezeu, care a ĂŽnviat pe Domnul, ne va ĂŽnvia Âşi pe noi cu puterea Sa.” (1 Cor. 6.14).
Trebuie sĂŁ ne gândim Âşi la faptul cĂŁ niciodatĂŁ nu gĂŁsim scris nicĂŁieri ĂŽn Biblie termenul de „Fiul veÂşnic” sau „Fiul ceresc”, dar gĂŁsim „Dumnezeul veÂşnic” Âşi „TatĂŁl ceresc”. Trebuie sĂŁ luĂŁm bine seama la toate acestea.

De exemplu nimeni nu a spus „L-am vĂŁzut pe Dumnezeu, deci L-am vĂŁzut pe Domnul”; dar toĂži cei ce L-au vĂŁzut pe Domnul au putut spune: „L-am vĂŁzut pe Dumnezeu.” Nici TatĂŁl nu a putut spune: „Cine MĂŁ vede pe Mine, acela ÎI vede pe Fiul”, dar Fiul putea sĂŁ spunĂŁ: „Cine M-a vĂŁzut pe Mine, a vĂŁzut pe TatĂŁl.” (Ioan 14.9). Noi Îl putem cunoaÂşte pe Dumnezeu numai prin descoperire divinĂŁ. Nu ne oprim la diferitele sale descoperiri, ci toate acestea provin din El. În Luca 10.22 este scris: „...Âşi nimeni nu Âştie cine este Fiul, afarĂŁ de TatĂŁl, nici cine este TatĂŁl, afarĂŁ de Fiul Âşi acela cĂŁruia vrea Fiul sĂŁ i-L descopere.”
Deja Înainte de Întemeierea lumii Dumnezeu plãnuise toate lucrurile. Deja din veºnicie urma ca slava lui Dumnezeu sã fie descoperitã prin Isus Hristos. Prin ºtiinÞa Lui de mai Înainte, El a putut sã-i aleagã Înaintea Întemeierii lumii pe cei ce urmau sã devinã fiii ºi fiicele Sale (Efes. 1.4-5). Numele lor au fost scrise În cartea vieÞii Mielului (Apoc. 13.8), Înainte de Începutul timpului. Existã o alegere divinã mai dinainte: Hristos a fost rânduit mai dinainte sã fie Rãscumpãrãtor, iar Mireasa Lui a fost rânduitã mai dinainte sã fie rãscumpãratã. Pe baza ºtiinÞei Lui mai dinainte, Dumnezeu i-a cunoscut pe aceia care vor primi Cuvântul ºi mântuirea Sa, de aceea i-a putut rândui mai dinainte pentru viaÞa veºnicã. Prin ºtiinÞa Lui mai dinainte, El ne-a inclus În mãreÞul Sãu plan. (Rom. 8. 29-30)

SÃ LUÃM BINE SEAMA

În creÂştinĂŁtatea din zilele noastre puteĂži auzi clerul spunând „FiĂži binecuvântaĂži de Dumnezeu TatĂŁl, de Dumnezeu Fiul Âşi de Dumnezeu Duhul Sfânt”. Trebuie sĂŁ recunoaÂştem ĂŽnsĂŁ cĂŁ o asemenea formulare nu a fost folositĂŁ nici mĂŁcar o singurĂŁ datĂŁ de vreun proroc sau apostol.

Sigur cĂŁ Dumnezeu este TatĂŁl nostru, dar nu veĂži gĂŁsi termenul de „Dumnezeu Fiul” ci mai degrabĂŁ FIUL LUI DUMNEZEU. AcelaÂşi lucru este valabil Âşi ĂŽn cazul Duhului Sfânt. Nici mĂŁcar o datĂŁ nu gĂŁsim pe cineva spunând ĂŽn ScripturĂŁ „Dumnezeu Duhul Sfânt”. Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” se miÂşca deasupra apelor, ci DUHUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1.2). Este de neĂŽnĂželes de ce totul a fost rĂŁsucit. Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” a coborât peste Mesia când Acesta a fost botezat, ci Duhul lui Dumnezeu (Mat. 3.16). Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” a umbrit-o pe Maria, ci aÂşa cum este scris: „Duhul Sfânt Se va pogorĂŽ peste tine, Âşi puterea Celui Prea ĂŽnalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naÂşte din tine, va fi chemat FIUL LUI DUMNEZEU.” (Luca 1.35). Cuvântul „Dumnezeu” este folosit ca Âşi combinaĂžie numai când se vorbeÂşte despre TatĂŁl – de exemplu „Binecuvântat sĂŁ fie Dumnezeu, TatĂŁl…” – dar niciodatĂŁ atunci când este vorba despre Fiul sau despre Duhul. DacĂŁ Duhul Sfânt ar fi o altĂŁ persoanĂŁ, atunci Copilul trebuia numit „Fiul Duhului Sfânt”, pentru cĂŁ Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria. Duhul Sfânt este pur Âşi simplu Duhul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu este descoperirea TatĂŁlui ĂŽn chip vizibil.
În Ioel 2.28 Dumnezeu a spus: „DupĂŁ aceea voi turna Duhul Meu peste orice fĂŁpturĂŁ...” Împlinirea acestei fĂŁgĂŁduinĂže ne este descrisĂŁ ĂŽn Fapte 2. Dumnezeu nu a revĂŁrsat o altĂŁ persoanĂŁ, ci El a turnat pur Âşi simplu Duhul Lui, exact aÂşa cum a fĂŁgĂŁduit. În Fapte 1.4-8, Isus a vorbit despre fĂŁgĂŁduinĂža TatĂŁlui. EL nu a spus numai cĂŁ va trimite Duhul Sfânt, (Ioan 16.7) ci a fĂŁgĂŁduit cĂŁ El ĂŽnsuÂşi se va ĂŽntoarce (Ioan 14.18). Ambele sunt adevĂŁrate: ĂŽn ziua Cincizecimii EL a venit prin Duhul ca sĂŁ locuiascĂŁ ĂŽn inimile credincioÂşilor.

Acum Hristos este ĂŽn noi, ca Duh, nĂŁdejdea slavei (Col. 1.27). În prima sa predicĂŁ, Petru s-a referit la evenimentul acela: „ÂŞi acum, odatĂŁ ce S-a ĂŽnĂŁlĂžat prin dreapta lui Dumnezeu, Âşi a primit de la TatĂŁl fĂŁgĂŁduinĂža Duhului Sfânt, a turnat ce vedeĂži Âşi auziĂži.” (Fapte 2.33). Ioan BotezĂŁtorul vestise deja: „EL vĂŁ va boteza cu Duhul Sfânt Âşi cu foc.” (Mat. 3.11). AdevĂŁrata ĂŽnvãÞãturĂŁ apostolicĂŁ este cĂŁ ĂŽn Hristos, Dumnezeu a fost cu noi, iar prin Duhul Sfânt, El locuieÂşte ĂŽn noi. În Ioan 4.24 Domnul a spus: „Dumnezeu este Duh...” Astfel, El a turnat Duhul SĂŁu. În 2 Corinteni 3.17 Pavel scrie: „CĂŁci Domnul este Duhul...” Ce spuneĂži acum? „Dumnezeu este Duh...”, „Domnul este Duhul...”, Duhul Sfânt este Duh – dar este un singur Duh, Âşi Acela este Duhul lui Dumnezeu. Indiferent dacĂŁ este scris „Duhul lui Dumnezeu”, „Duhul Domnului” sau „Duhul Sfânt” — ĂŽntotdeauna este vorba despre unul Âşi acelaÂşi Duh.
DacĂŁ citim despre TatĂŁl, Fiul Âşi Duhul Sfânt, toate aceste descoperiri ĂŽÂşi au originea ĂŽn Dumnezeul Atotputernic. Fiul Âşi Duhul Sfânt nu pot fi despĂŁrĂžiĂži de Dumnezeu. În Fiul, Dumnezeu a refĂŁcut legĂŁtura cu noi, prin Duhul noi avem legĂŁturĂŁ cu El. Fiul a spus: „Am ieÂşit de la TatĂŁl...” (Ioan 16.28); acelaÂşi lucru este spus Âşi despre Duhul Sfânt: „...Duhul adevĂŁrului, care purcede de la TatĂŁl...” (Ioan 15.26). Astfel, Fiul Âşi Duhul Sfânt nu Âşedeau la stânga Âşi la dreapta TatĂŁlui, ci au ieÂşit de la TatĂŁl. Acesta este adevĂŁrul absolut biblic!