O comparaĂžie convingĂŁtoare

Am putea expune toate învãþãturile ºi întreaga practicã a bisericii primare. Ca o concluzie trebuie spus cã din vremurile apostolilor, toate învãþãturile adevãrate despre dumnezeire, botez, Cina Domnului ºi absolut tot ce este în legãturã cu planul de mântuire, ne-a fost lãsat în scris pe paginile Scripturii. Dacã prezentãm acum o comparaþie între biserica lui Isus Hristos cum era ea la început ºi toate celelalte biserici care au apãrut pe parcursul celor 2000 de ani, o facem cu un singur scop ºi anume, sã arãtãm drumul înapoi la biserica primarã ºi alcãtuirea ei. Pentru acest lucru Îi cerem lui Dumnezeu harul de a avea aceleaºi trãiri cum au avut fraþii ºi surorile noastre în Hristos atunci, la început, pentru cã Hristos este acelaºi ieri, azi ºi în veci. Amin!

Cei ce cunosc istoria bisericii, Âştiu cĂŁ primele secole dupĂŁ Hristos au trecut fĂŁrĂŁ sĂŁ se formeze o bisericĂŁ organizatĂŁ ĂŽn mod uniform. La ĂŽnceput erau doar adunĂŁri locale, independente. În secolul II Ireneu vorbeÂşte de 20 de adunĂŁri, ĂŽn secolul III Hipolit se referĂŁ la 32, ĂŽn secolul IV Epifanius scrie de 60 Âşi apoi episcopul Filaster menĂžioneazĂŁ 131 de grupuri diferite. În primul secol nu existau papi sau cardinali, iar episcopii nu erau demnitari, ci bĂŁtrâni ĂŽn adunĂŁrile locale. Ei trebuia sĂŁ fie cĂŁsĂŁtoriĂži (1Tim.3, Tit 1). DupĂŁ persecuĂžia ĂŽn masĂŁ a creÂştinilor din timpul lui DiocleĂžian (240–313), ÎmpĂŁratul Constantin a decis sĂŁ uneascĂŁ toate aceste fracĂžiuni ĂŽntr-o singurĂŁ bisericĂŁ creÂştinĂŁ ĂŽn tot Imperiul Roman. Doar mai târziu s-a introdus religia de stat Âşi „succesorul” lui Petru, ca Âşi titlul de „Pontifex Maximus” (Mare Preot) pentru papi.

În anul 380/381, ÎmpĂŁratul Teodosiu I cel Mare, a declarat credinĂža ĂŽn „Sfânta Treime”, formulatĂŁ ĂŽn principal de Tertulian din Tunisia, ca fiind religie de stat oficialĂŁ Âşi care trebuia acceptatĂŁ de fiecare cetĂŁĂžean. În anul 382, ÎmpĂŁratul GraĂžian a renunĂžat ĂŽn mod oficial la titlul de „Pontifex Maximus” pe care-l purta ca fiind cel mai de seamĂŁ membru al preoĂžiei pĂŁgâne. „Pontifex Maximus” era „Cel mai mare constructor de poduri” Âşi chiar din acele timpuri de demult avea ĂŽndatorirea sĂŁ construiascĂŁ poduri ĂŽntre naĂžiuni cu scopul de a le aduce ĂŽmpreunĂŁ. În anul 217, episcopul roman a cerut fĂŁrĂŁ succes acest titlu, care pânĂŁ la urmĂŁ a fost acordat lui Leo I ĂŽn anul 441. El a fost cel dintâi care a pretins sĂŁ aibĂŁ dreptul exclusiv asupra cuvintelor care i-au fost adresate apostolului Petru: „Îþi voi da cheile ÎmpĂŁrĂŁĂžiei cerurilor…” (Matei 16:19). În anul 312, Constantin a introdus dogma politicĂŁ precum cĂŁ “ĂŽmpĂŁratul este atât Âşef al statului, cât Âşi cap al bisericii, ca locĂžiitor al lui Hristos”. Acest lucru se practica ĂŽn pĂŁgânism, acolo unde ambele puteri erau reprezentate de ĂŽmpĂŁrat. Acest mod de a vedea lucrurile a fost adoptat mai târziu de papi, care pretindeau atât puterea spiritualĂŁ, cât Âşi pe cea lumeascĂŁ. Martin Luther a respins aceastĂŁ idee Âşi a arĂŁtat cĂŁ aceste douĂŁ puteri trebuie separate.

S-au Þinut o mulÞime de consilii bisericeºti, Începând cu cel de la Niceea (anul 325), la care au participat aproape 300 de delegaÞi reprezentând diferite tabere. Episcopul Romei era bolnav În acea vreme ºi nu a putut participa. Au fost discutate diferite subiecte ºi s-au formulat primele declaraÞii de credinÞã. Acestea au fost urmate de dogme nenumãrate, pânã la cea referitoare la infailibilitatea papei din anul 1870 ºi cea referitoare la ÎnãlÞarea Mariei la cer, În trup, din anul 1950. Dacã credinÞa Într-o dogmã ar fi necesarã pentru mântuirea noastrã, atunci ar trebui sã-i acuzãm pe apostoli ºi chiar pe Domnul nostru cã nu ne-au spus acest lucru. O, Dumnezeule, cât de binecuvântaÞi suntem noi sã ºtim cã În Cuvântul adevãrului este scris absolut tot ce Tu ai avut sã spui bisericii Tale ºi cã numai Cuvântul Tãu este lumina care ne lumineazã calea! Amin! Cu adevãrat Noul Testament este complet ºi este În vigoare de când a murit cel ce l-a fãcut, nimic neputând fi adãugat sau scos din acest Testament (Gal.3:15). Nu este, de fapt, o credinÞã falsificatã, un adevãr falsificat, o evanghelie falsificatã cea care nu corespunde cu originalul? Aceasta este o Întrebare vitalã la care trebuie sã rãspundem.

Cuvântul „dogmĂŁ” vine din grecescul „dokein”, care ĂŽnseamnĂŁ „se pare”. Deci li s-a pĂŁrut acestor pĂŁrinĂži ai bisericii cĂŁ una sau cealaltĂŁ ar putea fi corecte. Doar pentru cĂŁ pĂŁrinĂžii bisericii au considerat ceva a fi corect, asta nu o Âşi face corectĂŁ. Cuvântul lui Dumnezeu nu pare a fi corect, Cuvântul lui Dumnezeu este drept Âşi adevĂŁrat Âşi rĂŁmâne aÂşa ĂŽn veci de veci. Amin!

Nu este sarcina noastrã sã judecãm cea mai mare ºi mai puternicã instituÞie de pe pãmânt sau multele religii naÞionale ºi denominaÞiuni, fiecare cu specificul ºi tradiÞia ei. Dar din dragoste pentru adevãr, noi trebuie sã punem aceastã Întrebare: ce se Întâmplã dacã bisericile nu corespund cu Sfânta Scripturã În ÎnvãÞãturã ºi practicã? Ce folos au credincioºii catolici dacã În anul 1929 Vaticanul a fost declarat stat bisericesc ºi are acum relaÞii diplomatice cu 175 de Þãri de pe glob? Ce are aceasta a face cu mântuirea sufletelor noastre? Ce folos au credincioºii protestanÞi dacã aparÞin bisericilor recunoscute de stat din diferite Þãri, când conducãtorii lor nu sunt recunoscuÞi de Dumnezeu? Biserica Romei are peste un miliard de membri În Întreaga lume, are peste un milion de membri ai diferitelor ordine, aproape patru sute de mii de preoÞi ºi patru mii cinci sute de episcopi.

Celelalte biserici au milioane de membri ºi fiecare are conducerea ei. Dar câÞi dintre ei L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal ºi au cãpãtat asigurarea de sus cã ei fac parte din biserica Dumnezeului Celui Viu?
UrmĂŁtoarea ĂŽntrebare vine de la sine: pot fi aceste miliarde Âşi milioane de oameni aparĂžinând diferitelor biserici denominaĂžionale „turma micĂŁ” despre care Isus Hristos a vorbit Âşi cĂŁreia TatĂŁl ĂŽi dĂŁ cu plĂŁcere ÎmpĂŁrĂŁĂžia (Luca 12:32)? Pot ei toĂži fi singura bisericĂŁ a lui Isus Hristos despre care El a spus: „Eu voi zidi Biserica Mea...”? Pot bisericile acestei lumi sĂŁ fie ÎmpĂŁrĂŁĂžia lui Dumnezeu, despre care Isus Hristos, Domnul nostru, a spus cĂŁ nu este din aceastĂŁ lume (Ioan 18:36)?
Când Âşi unde l-a numit Isus Hristos pe apostolul Petru cap al bisericii Sale sau chiar Âşef de stat? Domnul a spus: „Tu eÂşti Petru (o piatrĂŁ) Âşi pe aceastĂŁ piatrĂŁ (stâncĂŁ) – nu pe tine – voi zidi Biserica Mea...” – nu pe un om care se clatinĂŁ Âşi care cu altĂŁ ocazie când nu a vorbit prin inspiraĂžie a trebuit sĂŁ fie mustrat de Domnul: ”Înapoia Mea, Satano: tu eÂşti o piatrĂŁ de poticnire pentru Mine! CĂŁci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor”(Matei 16:23)! Isus Hristos ÎnsuÂşi este Stânca, piatra de temelie pe care este ziditĂŁ biserica. Aceasta este adevĂŁrata descoperire pe care a primit-o apostolul Petru! Doar RĂŁscumpĂŁrĂŁtorul este Capul bisericii Sale!

Ambasadorii papei ĂŽn diferite Þãri, nu sunt ambasadori, trimiÂşi ai lui Isus Hristos – ei reprezintĂŁ statul Vatican! Dar cum este cu conducĂŁtorii diferitelor biserici denominaĂžionale? Sunt ei trimiÂşi ai lui Isus Hristos sau sunt cu adevĂŁrat slujitori ai bisericilor lor? PredicĂŁ ei Cuvântul lui Dumnezeu aÂşa cum s-a fĂŁcut la ĂŽnceput sau ei susĂžin ĂŽnvãÞãturile denominaĂžiunilor lor? A pretins vreodatĂŁ Isus Hristos o poziĂžie ĂŽn aceastĂŁ lume?
A intenÞionat El vreodatã sã aibã o bisericã de stat sau vreuna din bisericile recunoscute În Þãrile respective?
Ar putea Petru sã fie cel dintâi papã, când toÞi istoricii sunt de acord cu faptul cã el nu a fost niciodatã la Roma?

Sa inteleg ca tu esti impotriva unei biserici organizate. Defapt ce intelegi tu prin 'biserica organizata'? Biserica primara nu era ea o biserica organizata?

Fiecare Âştie cĂŁ existĂŁ religii diferite.

Trebuie ĂŽnsĂŁ pusĂŁ ĂŽntrebarea: existĂŁ una adevĂŁratĂŁ? ToĂži pretind cĂŁ sunt corecĂži. Dar scepticismul s-a generalizat pe bunĂŁ dreptate ĂŽn domeniul religios. Oamenii se ĂŽndepĂŁrteazĂŁ de confesiunile existente Âşi nu doresc sĂŁ mai aibĂŁ vreo legĂŁturĂŁ cu Dumnezeu.

În general, Dumnezeu ºi religia sunt privite în ansamblu.

Totuºi mai existã oameni care, În liniºte, se gândesc dacã nu existã totuºi un Dumnezeu viu, care se intereseazã de soarta noastrã. Cum se poate Însã orienta cineva În mijlocul atâtor ramificaÞii religioase existente? Cine poate da un rãspuns valabil la toate aceste Întrebãri deschise?

Sau este cu adevãrat totul numai o Înºelãciune? Au hinduºii dreptate? Au musulmanii dreptate? Sau budiºtii? A Înviat vreunul din fondatorii acestor religii? Pânã În prezent, omenirea a auzit numai despre Învierea Unuia. ToÞi ceilalÞi au fost ÎnmormântaÞi Împreunã cu ÎnvãÞãturile lor.

Adevãrul poate veni numai de la Cel adevãrat. A inaugurat EI cândva vreo religie? Dacã da, când, unde ºi care? Dacã nu, atunci nici una nu are dreptul sã se refere la El. Orice om, nu cã poate fi derutat sau dezorientat, ci este de fapt dus În eroare. De aceea nu ne putem baza pe fondatorii religiilor sau pe demnitarii religioºi, cum nu ne putem baza nici pe noi Înºine. Fãrã sã mai Þinem seama de celelalte religii mondiale cunoscute, doar În cadrul creºtinismului existã câteva sute de uniuni bisericeºti. Fiecare din ele are ÎnvãÞãturi deosebite ºi Îi mântuieºte pe membrii ei Într-un mod propriu. Desigur cã nu se poate presupune cã vreo instituÞie religioasã ar induce În mod intenÞionat pe oameni În eroare, dar faptul cã existã atâtea curente religioase ne obligã sã ne punem pe gânduri.

Orice om care vrea sã ajungã la o þintã trebuie sã porneascã la drum. Dar cum gãsim noi drumul care ne duce cu siguranþã la þintã? ªi cum gãsim noi adevãrul pe care sã ne putem bizui în mod absolut? Trebuie sã existe o posibilitate pentru a descoperi urma dumnezeiascã în mijlocul tuturor încurcãturilor omeneºti. În timpul acesta modern ºi avansat, cine se mai poate încrede orbeºte într-o credinþã? A prezenta ceva ca fiind divin nu este suficient, este necesarã o legitimare de sus! Fiecare ar trebui sã facã uz de dreptul sãu de a se orienta spiritual. Este în joc mai mult decât aceastã scurtã viaþã pãmânteascã.

Noi suntem rânduiÞi pentru pãrtãºie cu Tatãl ceresc. Nu existã numai o viaÞã temporarã, ci ºi o viaÞã veºnicã. Aºa de sigur cum existã un trup fizic, aºa de sigur existã unul duhovnicesc. Aºa de natural cum existã viaÞa pe pãmânt, aºa de firesc este ºi viaÞa În ceruri. Acelaºi Dumnezeu a creat cerul ºi pãmântul ºi tot ce existã pe el. CreaÞiunea maiestoasã depune o mãrturie puternicã pentru Creator.

MulÞi sunt de pãrere cã apartenenÞa lor la vreo bisericã sau comunitate religioasã ar fi În legãturã cu mântuirea lor. Mai mult sau mai puÞin, poziÞia aceasta este reprezentatã În diferite religii. Fac toÞi numai fãgãduinÞe goale?
Cine trece printr-un cimitir, poate citi inscripþiile frumoase de pe pietrele funerare: "Aici se odihneºte în pace ...", sau "A plecat mântuit acasã ...", "Ascuns în Dumnezeu ..." ªi anunþurile din ziare sunã foarte frumos: "... adormit fericit", sau ... chemat acasã de Dumnezeu", "Înconjurat de sacramentele de înmormântare ale bisericii romano-catolice a încetat ..." Se naºte impresia cã toþi decedaþii s-ar afla la Dumnezeu. Care este însã realitatea? Au avut cei trecuþi din viaþã de fapt o legãturã personalã cu EI?

Celor rãmaºi le sunt adresate în cimitir cuvinte mângâietoare: "A fost voia Domnului, ca fratele sau sora sã fie chematã în împãrãþia Sa ...". În bisericã se declarã însã celor îndoliaþi, cã de fapt cei trecuþi din viaþã nu se aflã în paradis, ci în focul purgatoriului. Fãrã sã mai adãugãm cã aceastã noþiune este o invenþie omeneascã ºi nu este amintitã niciodatã în Sfânta Scripturã, totuºi trebuie sã ne punem serios întrebarea, care este de fapt adevãrul. Unde este cu adevãrat cel trecut din viaþã? Se poate ca oamenii sã fie þinuþi în rãtãcire de la naºtere pânã la moarte, iar la urmã sã fie doar mângâiaþi? Toatã viaþa li se spune cã sunt mântuiþi, iar dupã deces se spune cã de fapt ei nu au ajuns la þintã. Nu este religia doar opiul care-i liniºteºte pe oameni, pânã la timpul trezirii groaznice?

Ani de-a rândul ei primesc sacramente ajutãtoare, fãrã a fi primit de fapt mântuirea. De la botezul sugarului, dupã obiceiul instituÞiei respective, pânã la ultima ungere ei sunt pregãtiÞi pentru trecerea În cealaltã lume. Dupã toate strãdaniile, se aflã la urmã un rezultat foarte trist: cel rãposat nu a fost luat sus ci a coborât jos.

Nimeni nu poate vorbi În problema aceasta mai bine decât medicii ºi surorile care trãiesc În preajma celor ce trec din viaÞã. Indiferent de apartenenÞã religioasã, În faÞa morÞii se iveºte o luptã. Deznãdejdea celor de pe patul de moarte nu este cunoscutã În general. Nu este nici cea mai neÎnsemnatã urmã de credinÞã, siguranÞã ºi bucurie. Presupunerea de a fi fãcut tot ce a cerut Dumnezeu, dupã buna ºtiinÞã ºi conºtiinciozitate, se aratã atunci ca falsã; de fapt, În cauzã nu este nimic din ceea ce cere Dumnezeu, ci ceea ce pretind bisericile membrilor lor, Împovãrându-i.

Pentru cã aici vorbim despre viaÞã ºi moarte, toÞi ar trebui sã se supunã unei cercetãri personale. Fiecare om, indiferent de rasã ºi naÞionalitate, are dreptul sã afle adevãrul despre Dumnezeu ºi despre sine Însuºi. Fiecare om, cãruia soarta veºnicã nu-i este indiferentã, este dator sã compare tot ce este ÎnvãÞat ºi practicat, cu ajutorul Sfintei Scripturi. Numai ceea ce vine de la Dumnezeu ne ºi cãlãuzeºte la Dumnezeu, ºi poate sta În picioare Înaintea Lui. Cine spune: "Mie Îmi este indiferent! Dupã mine, potopul!", nu este conºtient de ceea ce vorbeºte. Biblia este de fapt singura carte de pe pãmânt care ne apropie de Dumnezeu ºi ne aratã voia Sa.

Ea conÞine de la Început pânã la sfârºit fapte autentice, confirmate de Dumnezeu.
Noi ar trebui sã luãm în serios viaþa, la fel ºi moartea noastrã. Aici nu vrem sã-i înfricoºãm pe cei în viaþã în faþa morþii, din contra: aici vrem sã arãtãm calea ºi þinta adevãratã. Credinþa ºi încrederea în Dumnezeu ºi în Cuvântul Sãu trebuie restabilitã cu orice preþ. Dumnezeu este adevãrat, Cuvântul Sãu este fãrã îndoialã minunat. În toate religiile li se insuflã oamenilor fricã de Dumnezeu, dar în acelaºi timp ei îºi pun nãdejdea în aranjamentele religioase omeneºti. Sarcina noastrã este de a zdruncina încrederea oamenilor în toate religiile ºi de a restabili credinþa în Dumnezeu ºi în Cuvântul Sãu.
Cel Atotputernic are un plan cu omenirea.

Din pãcate, oamenii au propriile lor planuri ºi în cadrul Împãrãþiei lui Dumnezeu ei ºi-au construit propriile lor împãrãþii religioase. Cele omeneºti ºi cele dumnezeieºti se aflã într-o contradicþie directã. Cel ce doreºte sã se încadreze în planul ºi hotãrârea veºnicã a lui Dumnezeu trebuie sã iasã din toate religiile înfiinþate în decursul vremurilor.

Dumnezeul cel Atotputernic este în acelaºi timp Atotºtiutor ºi a stabilit un plan pentru omenire încã înainte de întemeierea lumii. Întreruperea temporarã care a intervenit prin refuzul omenesc, a neascultãrii ºi a încãlcãrii Cuvântului, nu va anula planul Sãu veºnic. Pentru cã Domnul a ºtiut totul dinainte, El a putut astfel planifica totul în conceptul Sãu. Cuvântul lui Dumnezeu este la fel de adevãrat ºi infailibil ca ºi El însuºi.
Calea lui Dumnezeu cu omenirea este descrisã cu claritate În Cuvântul Sãu. Din pãcate, aceastã cale a fost Întunecatã cu tradiÞii ºi dogme religioase preluate, devenind nefolosibilã. Chiar dacã dogmele sunt vechi de sute sau mii de ani, ele rãmân ceea ce sunt: ÎnvãÞãturi introduse de oameni ºi nimic altceva. Ele nu pot deveni dintr-o datã adevãrate doar pentru cã au fost emise de o anumitã instituÞie religioasã. Cele omeneºti nu vor deveni niciodatã divine ºi lucrurile divine nu vor deveni niciodatã omeneºti. Adevãrul ºi minciuna se exclud reciproc. Ori avem de-a face cu adevãrul, ori cu falsul. Originea tuturor adevãrurilor este Dumnezeu; iniÞiatorul tuturor minciunilor este satana. O minciunã perfectã este o prezentare falsã a adevãrului, iar lumea religioasã este plinã de astfel de falsuri. Orice teorie sau practicã care nu corespunde cu Sfânta Scripturã nu poate fi niciodatã de origine divinã. Cuvântul lui Dumnezeu conÞine mãrturia Întreagã pe care a lãsat-o Domnul omenirii.

Proorocii Vechiului Testament au vestit despre venirea lui Mesia, iar prin aceasta mântuirea lui Dumnezeu; apostolii au devenit astfel martorii proorociei împlinite în legãturã cu Rãscumpãrãtorul; prin predicarea Evangheliei este vestitã tuturor oamenilor oferta divinã a harului. Un adevãr confirmat de Dumnezeu poate fi crezut de oricine. Între biserica primarã ºi lumea creºtinã de azi este o diferenþã imensã. Tot ce a existat în biserica primarã lipseºte în biserica nominalã de azi ºi tot ce existã în lumea creºtinã organizatã de azi nu a fost în biserica primarã. O comparaþie autenticã limpezeºte totul.

Vestirea Evangheliei ĂŽn biserica creÂştinĂŁ primarĂŁ era conform Scripturii. Apostolii au fost cĂŁlĂŁuziĂži de Domnul ĂŽnsuÂşi Âşi stĂŁteau sub cĂŁlĂŁuzirea Duhului Sfânt. Cine citeÂşte primele capitole din Faptele apostolilor primeÂşte cunoÂştinÞã despre viaĂža bisericii primare. O plinĂŁtate a Duhului Âşi a binecuvântĂŁrii lui Dumnezeu a fost descoperitĂŁ ĂŽn mijlocul ei! Primii creÂştini erau o inimĂŁ Âşi un suflet, ei ĂŽmpĂŁrĂžeau totul ĂŽntre ei, ei formau o mare familie a lui Dumnezeu. Biserica primarĂŁ nu era o organizaĂžie rigidĂŁ ci un organism viu. Domnul nostru a spus: “EU … voi zidi Biserica Mea, Âşi porĂžile LocuinĂžei morĂžilor nu o vor birui:”(Matei 16:18). EL mai este Âşi astĂŁzi preocupat de aceasta.

AÂşa cum Dumnezeu s-a descoperit prin Isus Hristos, tot astfel s-a descoperit Hristos prin Biserica Sa.

Aceeaºi vestire, aceeaºi slujbã a fost continuatã. Se Întâmplau semne mari ºi minuni. Necredincioºii deveneau credincioºi, cei robiÞi de duhuri deveneau liberi, iar bolnavii se Însãnãtoºeau. Totul corespundea; pentru cei credincioºi era Încã valabil Cuvântul lui Dumnezeu ca unitate de mãsurã. Ei κi puneau nãdejdea În Domnul pe care L-au vãzut În slujba, suferinÞa ºi jertfa Sa, ºi dupã Învierea Sa. Respectul faÞã de EI era În ei pentru cã ei trãiserã totul ºi se adunau În Numele Lui.

În biserica primarĂŁ erau apostoli, prooroci, pĂŁstori, evangheliÂşti Âşi ĂŽnvãÞãtori ,,ÂŞi Dumnezeu a rânduit ĂŽn BisericĂŁ, ĂŽntâi apostoli; al doilea prooroci; al treilea, ĂŽnvãÞãtori;…” (1Corinteni 12:28); ,,ÂŞi El a dat pe unii apostoli; pe alĂžii. prooroci; pe alĂžii, evangheliÂşti; pe alĂžii, pĂŁstori Âşi ĂŽnvãÞãtori,” (Efeseni 4:11). Aceste slujbe au fost aÂşezate de cĂŁtre Dumnezeu ĂŽn Biserica Sa. Ele erau necesare pentru zidirea duhovniceascĂŁ Âşi se ajutau reciproc. Atunci nu Âştia nimeni despre papĂŁ, cardinali, episcopi, cĂŁlugĂŁri sau cĂŁlugĂŁriĂže. Toate aceste lucruri privite astĂŁzi de lumea creÂştinĂŁ ca fiind ceva de la sine ĂŽnĂželes, nu existau ĂŽn timpul acela.

Conform voii lui Dumnezeu, Biserica Domnului era gânditã la Început ca o lucrare divinã pe pãmânt. Nimeni nu are dreptul sã aducã În cadrul ei ceva nebiblic. Ea se compune de fapt din oameni cu slãbiciuni, din pãcãtoºi iertaÞi care devin copii ai lui Dumnezeu, dar ÎnvãÞãtura ºi practica lor trebuie sã corespundã de la Început pânã la sfârºit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Tot ce nu rezistã la examinare Înaintea Cuvântului, precis nu va rezista nici În ziua de apoi În faÞa judecãÞii lui Dumnezeu. Pentru un om credincios Bibliei nu existã nici o posibilitate de a primi ºi accepta ÎnvãÞãturi inventate ºi introduse. Mãrturia credinÞei valabile nu stã scrisã Într-un catehism, ci numai În Sfânta Scripturã.

te rog sa nu faci tu pe judecatorul acuzand bisericile din intreaga lume ca nu fac voia lui Dumnezeu, oare doar tu sti sa faci voia lui, oare intrebarile pe care ti le pui tu duc la zidire sau la destramare, nu uita ca multora li s-a parut ca biserica nu merge pe calea buna si s-au aflat grabnici invatatori sa schimbe legea si unde au ajuns? la peste 200de denominatiuni crestine, oare Duhul Sfant i-a luminat pe toti? ma indoiesc nu uita ca au fost multi traitori in credinta inaintea ta si si-au pus aceste intrebari, oare e cazul sa-ti pui intrebari azi? oare 200de ani Biserica a mers pe calea gresita? pana cand s-au gasit uni sau alti care din mandrie au faramitat-o, oare acestea il aveau pe Hristos in inimle lor? sa sti ca azi sunt multi calatori la iad cu scriptura in mana, invata mai intai sa ai duhul smereniei nu al judecatii si duhul dragostei, nu te face si tu responsabil de faramitarea bisericii in mii si mii de denominatiuni, facandu-te partas cu soldatii care au rupt camasea Mantuitorului ci pazeste-te sa te arati grabnic invatator ca s-ar putea sa nu fi in voia Domnului

Credinþa ºi încrederea în Dumnezeu ºi în Cuvântul Sãu trebuie restabilitã cu orice preþ. Dumnezeu este adevãrat, Cuvântul Sãu este fãrã îndoialã minunat. În toate religiile li se insuflã oamenilor fricã de Dumnezeu, dar în acelaºi timp ei îºi pun nãdejdea în aranjamentele religioase omeneºti. Sarcina noastrã este de a zdruncina încrederea oamenilor în toate religiile ºi de a restabili credinþa în Dumnezeu ºi în Cuvântul Sãu.

Cel Atotputernic are un plan cu omenirea.

Din pãcate, oamenii au propriile lor planuri ºi în cadrul Împãrãþiei lui Dumnezeu ei ºi-au construit propriile lor împãrãþii religioase. Cele omeneºti ºi cele dumnezeieºti se aflã într-o contradicþie directã.

Cel ce doreºte sã se Încadreze În planul ºi hotãrârea veºnicã a lui Dumnezeu trebuie sã iasã din toate religiile ÎnfiinÞate În decursul vremurilor.

Dumnezeul cel Atotputernic este în acelaºi timp Atotºtiutor ºi a stabilit un plan pentru omenire încã înainte de întemeierea lumii. Întreruperea temporarã care a intervenit prin refuzul omenesc, a neascultãrii ºi a încãlcãrii Cuvântului, nu va anula planul Sãu veºnic. Pentru cã Domnul a ºtiut totul dinainte, El a putut astfel planifica totul în conceptul Sãu. Cuvântul lui Dumnezeu este la fel de adevãrat ºi infailibil ca ºi El însuºi.

Calea lui Dumnezeu cu omenirea este descrisã cu claritate În Cuvântul Sãu. Din pãcate, aceastã cale a fost Întunecatã cu tradiÞii ºi dogme religioase preluate, devenind nefolosibilã.

Chiar dacã dogmele sunt vechi de sute sau mii de ani, ele rãmân ceea ce sunt: ÎnvãÞãturi introduse de oameni ºi nimic altceva.

Ele nu pot deveni dintr-o datĂŁ adevĂŁrate doar pentru cĂŁ au fost emise de o anumitĂŁ instituĂžie religioasĂŁ. Cele omeneÂşti nu vor deveni niciodatĂŁ divine Âşi lucrurile divine nu vor deveni niciodatĂŁ omeneÂşti.

Apocalipsa, 22

18 MĂŁrturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta cĂŁ, dacĂŁ va adĂŁuga cineva ceva la ele, Dumnezeu ĂŽi va adĂŁuga urgiile scrise ĂŽn cartea aceasta.

19 ªi dacã scoate cineva ceva din cuvintele cãrÞii acestei proorocii, Îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieÞii ºi din cetatea sfântã, scrise În cartea aceasta."

20 Cel ce adevereºte aceste lucruri, zice: "Da, Eu vin curând." Amin! Vino, Doamne Isuse! 21 Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi cu toÞi! Amin.