Noi am putea Þine o predicã despre ordinea lui Dumnezeu, deºi El fiind În mãrire, totuºi pretutindeni În lume sunt aceleaºi efecte ºi rezultate; la fel se Întâmplã cu fiecare care crede fãgãduinÞa pentru el Însuºi. Ordinea Sa existã ºi rãmâne. El a dat legile naturii, care se dovedesc de fiecare datã ca valabile. Fie la rusalii, sau oricând a dat El o fãgãduinÞã. El va sta la aceastã fãgãduinÞã, indiferent unde se aflã aceºti oameni. Deºi au trecut mii de ani, legile Sale rãmân tot aceleaºi.
SãmânÞa trebuie sã cadã În pãmânt ºi sã putrezeascã, pentru a reproduce viaÞa nouã. Noi am putea spune cã sãmânÞa ar trebui sã producã viaÞã atunci când se aflã În starea ei deplinã.

DacĂŁ atunci când mai are viaÞã ĂŽn sine, de ce nu rĂŁsare atunci imediat? DacĂŁ o sĂŁdeÂşti ĂŽn pĂŁmânt, atunci rĂŁsare. De ce se aflĂŁ atâta materie ĂŽn jurul germenului de viaÞã, ĂŽncât nici nu ĂŽl poĂži gĂŁsi? Cum vine asta, ca tot, ce ĂŽnconjoarĂŁ pe acest germen, trebuie sĂŁ moarĂŁ, pentru ca acesta sĂŁ vinĂŁ la o viaÞã nouĂŁ? Dar mai ĂŽntâi trebuie sĂŁ moarĂŁ tot ce ĂŽl ĂŽncunjoarĂŁ, trebuie sĂŁ putrezeascĂŁ, ĂŽnainte de a veni la viaĂža nouĂŁ. AÂşa se ĂŽntâmplĂŁ Âşi cu oamenii. Atât timp cât mai existĂŁ influenĂže omeneÂşti Âşi pĂŁreri omeneÂşti, germenul de viaÞã a lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, nu poate lucra. Voi nu puteĂži fi vindecaĂži atât timp cât mai este acolo ceva ce nu a putrezit; toate aceste piese omeneÂşti, pĂŁreri ÂştiinĂžifice, când se spune: „Zilele minunilor s-au sfârÂşit.” Toate acestea nu trebuie doar sĂŁ moarĂŁ, ci trebuie sĂŁ putrezeascĂŁ. Apoi va ieÂşi germenul de viaÞã la o viaÞã nouĂŁ. Numai aÂşa poate el sĂŁ creascĂŁ.

Acesta este motivul de ce nu primim, dupĂŁ ce ne rugĂŁm. Noi ĂŽncercĂŁm sĂŁ pĂŁstrĂŁm propriile noastre pĂŁreri. Din cauza aceasta nu au putut sĂŁ avanseze biserica luteranĂŁ, penticostalĂŁ Âşi toate celelalte biserici, decât pânĂŁ acolo unde au rĂŁmas. Teologii au intodus lucruri ca: „Asta nu ar trebui sĂŁ fie. Asta este pentru o altĂŁ vreme. Aceasta a fost rânduitĂŁ pentru altĂŁ datĂŁ.” ÂŞi tocmai acolo ei au rĂŁmas pe loc! Germenele nu poate creÂşte ĂŽn tabloul desĂŁvârÂşit al lui Hristos, pânĂŁ când voi nu aĂži primit fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu ĂŽn voi, Âşi aĂži devenit CuvĂŽntul, care a cĂŁzut ca sĂŁmânÞã ĂŽn pĂŁmânt. Eu aÂş explica aceasta cu Evrei 11:3. Cel mai mare om de ÂştiinÞã pe care l-am avut vreodatĂŁ, dupĂŁ câte Âştiu, a fost Einstein. Nu de mult am auzit la New York un discurs despre ceea ce el a spus. El se ocupa doar cu galaxiile, ĂŽntinderea lor, Âşi a dovedit cĂŁ existĂŁ o veÂşnicie. El a dovedit cumva, cum un om, care cu viteza luminii a parcurs o distanÞã, pentru care lui i-ar trebui trei sute de mii de ani, apoi ĂŽncĂŁ o datĂŁ acelaÂşi timp pentru ĂŽntoarcere, Âşi totuÂşi el ar fi lipsit doar cincizeci de ani de pe pĂŁmânt – veÂşnicie.

Pentru Dumnezeu, o galaxie este doar ceva neĂŽnsemnat, ceva ce El ar putea sufla din mâna Sa. AÂşa vorbeÂşte Biblia. Einstein a ajuns apoi la ĂŽncheierea urmĂŁtoare: „ExistĂŁ numai o singurĂŁ posibilitate de a explica apariĂžia acestei lumi, Âşi anume Evrei 11:3”. Acesta corespunde exact adevĂŁrului. Aici nici nu se apropie ÂştiinĂža. Apoi mai spuneĂži cĂŁ nu credeĂži ĂŽn minuni? Cum puteĂži face lucrul acesta? Cum ar fi putut explica un om de ÂştiinÞã ploaia despre care vorbea Noe? PânĂŁ ĂŽn ziua respectivĂŁ, nici nu cĂŁzuse ĂŽncĂŁ vreo picĂŁturĂŁ de ploaie. Dar Noe spunea cĂŁ va ploua. Ploaia, care cĂŁzuse ĂŽn timpul lui Noe, era ĂŽn contradicĂžie cu ÂştiinĂža. Nu existau nori Âşi nu plouase ĂŽncĂŁ niciodatĂŁ. Ei ar fi putut sĂŁ demonstreze cĂŁ acolo sus nu este apĂŁ.

Dar atunci când Dumnezeu a deschis cerurile ºi a dat ploaie Încât a spãlat tot de pe suprafaÞã, totul era un paradox. Totul era cu adevãrat Împotriva oricãrei logici, era de neexplicat. Dar noi ºtim cã Dumnezeu a fãcut-o pentru cã Biblia o mãrturiseºte. Noi avem dovada ºi azi pe pãmânt. Dumnezeu a fãcut-o. A fost un paradox. Dumnezeu a luat un om cu numele Avram, care a fost de ºaptezeci ºi cinci de ani. SoÞia lui avea ºaizeci ºi cinci de ani, ºi trecuse de vârsta femeilor active. Atunci când Avram a primit o fãgãduinÞã, el era de ºaptezeci ºi cinci de ani. SoÞia lui Îi era rudã apropiatã. El trãise cu ea din tinereÞe. Acum ea avea ºaizeci ºi cinci de ani, iar lui i se transmise o fãgãduinÞã: anume cã el va avea cu aceastã bãtrânicã un copil.

Ce s-ar fi ĂŽntâmplat dacĂŁ Avraam ar fi spus: „Eu nu cred un astfel de paradox. AÂşa ceva nu pot sĂŁ primesc!”? Atunci fĂŁgĂŁduinĂža nu s-ar fi ĂŽntâmplat niciodatĂŁ.
Dar dacã spuneþi cã credeþi ceva, atunci trebuie sã ºi lucraþi conform credinþei, altfel cine vã crede? Avraam primise porunca de a se despãrþi de toatã necredinþa ºi sã umble singur cu Dumnezeu. În loc ca el sã devinã mai slab, el devenea tot mai tare. Atunci, când el ajunse la vârsta de o sutã de ani iar soþia lui la nouãzeci, a venit copilul.
Cum a putut sã aducã Avraam pe Isaac o distanÞã de trei zile cãlãtorie, circa nouãzeci de mile depãrtare de civilizaÞie, pe un munte, munte pe care Domnul i-l arãtase pentru a-l jertfi acolo? Dupã cum ºtiu, Isaac a purtat lemnele. Acesta este un simbol spre Hristos. Pe muntele acela urma el sã aducã pe Isaac ca jertfã. El Împlinise tot ce Îi poruncise Dumnezeu. Poate cã el ar fi tãiat pe fiul sãu; a scos cuÞitul din teacã ºi a ridicat mâna, pentru a asculta pe Dumnezeu pe Cuvânt. Biblia spune cã el ºtia cã Dumnezeu nu dã o fãgãduinÞã pe care sã nu o poatã Împlini. De aceea l-a ºi primit Înapoi ca un simbol, pentru cã el a crezut cã Dumnezeu are puterea de a-l Învia din morÞi ºi sã-l redea Înapoi.

Atunci când a fost pe cale de a asculta pe Dumnezeu pânĂŁ la maxim, atunci El a tras mâna Sa ĂŽnapoi Âşi a spus: „SĂŁ nu pui mâna ta pe bĂŁiat, Avraame!” Apoi el a vĂŁzut un berbec, care era prins cu coarnele ĂŽn tufiÂş, acolo ĂŽn pustiul sĂŁlbatic, ĂŽn munĂži, unde erau animale sĂŁlbatice, care mĂŁnâncĂŁ oi. El se afla pe vârful unui munte, unde nu existĂŁ apĂŁ. Cum ajunse berbecul acolo? Avraam luase pietrii, Âşi a ridicat un altar; acum mai era acolo Âşi un berbec. A fost un paradox. DacĂŁ cineva crede pe Dumnezeu Âşi Îl ia pe Cuvântul SĂŁu, indiferent care este situaĂžia, atunci Dumnezeu va face un paradox Âşi ĂŽn viaĂža lui, pentru a ĂŽmplini fĂŁgĂŁduinĂža Sa, chiar dacĂŁ este un paradox. Avraam a numit locul acela „Jehova–Jire” – „Domnul sa va ĂŽngriji de o jertfĂŁ”. El ĂŽncĂŁ poate face lucruri care sunt paradoxuri. El o poate face azi, dacĂŁ Il credeĂži pe Cuvânt. Daniel a fost aruncat ĂŽn groapa cu lei. Cum a putut un om sĂŁ petreacĂŁ o noapte ĂŽntreagĂŁ printre lei flĂŁmânzi, fĂŁrĂŁ ca sĂŁ pĂŁĂžeascĂŁ ceva rĂŁu? Îngerul Domnului a stat acolo, fĂŁrĂŁ ca sĂŁ fie vĂŁzut de cineva.

Era un paradox.

. Ceva a reĂžinut pe lei la distanÞã. Atunci când cei trei evrei au fost aruncaĂži ĂŽn cuptorul de foc, s-a ĂŽntâmplat ceva ce se contrazicea oricĂŁrei cunoÂştinĂže ÂştiinĂžifice din epoca respectivĂŁ. Era ceva inexplicabil pentru ÂştiinÞã, ca oamenii sĂŁ fie aruncaĂži ĂŽn cuptorul de foc Âşi sĂŁ rĂŁmânĂŁ nevĂŁtĂŁmaĂži; ĂŽn schimb ceilalĂži, care i-au aruncat ĂŽnĂŁuntru, au murit. Ei au trebuit sĂŁ petreacĂŁ un timp acolo, dar singurul lucru care s-a ĂŽntâmplat a fost acela ĂŽncât cĂŁtuÂşile lor sĂŁ cadĂŁ de pe ei. Acesta a fost un paradox. Era inexplicabil, de neĂŽnĂželes, Âşi totuÂşi adevĂŁrul. Acum ne vom ĂŽntoarce la Iosua, despre care am vorbit de fapt. El era un om obiÂşnuit, care a vĂŁzut cum oamenii pot emite doctrine, cum se nĂŁscuserĂŁ legi Âşi porunci care nu conĂžineau nimic, ca un om sĂŁ primeascĂŁ putere pentru a opri soarele. Dar el avea o ĂŽnsĂŁrcinare de la Dumnezeu: „Orice pĂŁmânt, pe care ĂŽl va cĂŁlca piciorul vostru, este al vostru, este fĂŁgĂŁduinĂža Mea! Eu voi fi cu tine!” DuÂşmanii au fost goniĂži. Soarele urma sĂŁ apunĂŁ. DacĂŁ ĂŽmpĂŁraĂžii aceia ar fi avut timp de a se regrupa din nou pânĂŁ ĂŽn ziua urmĂŁtoare, el ar fi pierdut desigur mulĂži bĂŁrbaĂži. Iosua Âştia cĂŁ el are nevoie de lumina soarelui.

El privea spre soare ĂŽn sus, Âşi a strigat: „Soare, opreÂşte-te ĂŽn Gabaon Âşi tu lunĂŁ ĂŽn Valea Aialonului.”! O zi ĂŽntregĂŁ Âşi o noapte s-au oprit soarele Âşi luna pe loc. Acesta este un paradox. Un om, care a umblat ĂŽn voia lui Dumnezeu, a putut sĂŁ facĂŁ aÂşa ceva pentru cĂŁ el se afla ĂŽn „starea Efes”, conform Evangheliei. A fost cu adevĂŁrat un paradox. Atunci când Moise s-a dus cu un toiag ĂŽn mânĂŁ pentru a elibera pe copiii lui Israel, a fost un paradox. Egiptul poseda armate Âşi oameni ĂŽnvĂŁĂžaĂži. Era un paradox. NaÂşterea printr-o fecioarĂŁ a fost un paradox. AÂşa ceava se contrazice cu orice cunoÂştinÞã ÂştiinĂžificĂŁ. Cum a putut o fecioarĂŁ, care nu Âştia de nici un bĂŁrbat, sĂŁ primeascĂŁ un copil, nu numai un copil, ci pe Emanuel, care a dovedit cĂŁ El era Acela despre care s-a vorbit prin proroci, Âşi care dovedea, prin lucrĂŁrile isprĂŁvite, ce se spunea despre El. Cum s-a putut ĂŽntâmpla? A fost un paradox. Dumnezeu vorbise cu sute de ani ĂŽn urmĂŁ despre Prorocul SĂŁu. Prorocul era ascultĂŁtor Cuvântului, Cuvântul a fost vorbit.

Apoi, Cuvântul S-a fĂŁcut trup, Âşi a locuit printre noi. Asta o credem noi. Desigur. A fost un paradox. Este posibil sĂŁ hrĂŁneÂşti cinci mii de oameni cu doi peÂşti Âşi cinci pâini? El a fĂŁcut-o. El nu a ĂŽnmulĂžit peÂşti cruzi, ci peÂşti fripĂži, nu numai pâine, ci pâine coaptĂŁ. Cum a putut El sĂŁ transforme apa ĂŽn vin? A fost un paradox. El a vindecat pe bolnavi de leprĂŁ, pe care ÂştiinĂža de azi nu o poate vindeca de tot. Isus l-a vindecat cu Cuvântul SĂŁu. A fost un paradox. El este acelaÂşi ieri azi Âşi ĂŽn veci. Cuvântul SĂŁu vindecĂŁ ĂŽncĂŁ pe bolnavi. Desigur, Âşi acesta este un paradox. El a ĂŽnviat pe morĂži din care ieÂşise viaĂža: pe LazĂŁr, pe fiul vĂŁduvei din Nain, pe fiica lui Iair. El a ĂŽnviat pe morĂži prin Cuvântul SĂŁu, pentru cĂŁ El este Cuvântul. Înainte ca sĂŁ terminĂŁm, vom privi ĂŽncĂŁ ceva puternic, ca dovadĂŁ cĂŁ El a fost Mesia. Pentru a dovedi ceea ce era El, trebuia sĂŁ vinĂŁ, conform Cuvântului, ca ĂŽmplinire a Cuvântului. Cuvântul spunea ceea ce El pronunĂžase prin prorocul: „Domnul Dumnezeul vostru vĂŁ va ridica un Proroc ca mine”. MulĂži bĂŁrbaĂži se ridicaserĂŁ. Dar acum ei nu au mai avut nici un proroc de sute de ani. Ei aveau preoĂži Âşi bĂŁrbaĂži ĂŽnĂželepĂži.

Istoria celor patru sute de ani, ĂŽntre Maleahi Âşi Ioan BotezĂŁtorul, relateazĂŁ despre bĂŁrbaĂži mari, dar un proroc nu a fost ĂŽn toĂži anii aceÂştia. Apoi S-a sculat El Âşi a dovedit cĂŁ El este ĂŽmplinirea celor scrise din Epistola cĂŁtre Efes. Ioan L-a anunĂžat, dar Isus a fost ĂŽmplinirea. El a fost Cuvântul descoperit ĂŽn trup. Petru, al cĂŁrui nume era Simon, a venit ĂŽntr-o zi cu Andrei la El. Isus, care nu vĂŁzuse niciodatĂŁ pe omul acela, ĂŽn viaĂža Lui, stĂŁtea acolo, l-a privit, Âşi a zis: „Tu eÂşti Simon, fiul lui Iona…” Paradox. Desigur. Era cu adevĂŁrat un paradox. Filip, care era prezent, auzea acele lucruri, Âştiind cĂŁ acesta este semnul lui Mesia. El era sigur de acest lucru. El credea totul. El nu era nici nesimĂžit, nici orb. El a plecat la drum, a cĂŁlĂŁtorit câteva mile, Âşi a adus pe prietenul lui Natanael. VedeĂži la aceastĂŁ credinÞã a lui Filip, care a putut sĂŁ convingĂŁ pe un altul de a veni cu el la adunare! Apoi au venit ĂŽnaintea lui Isus. Domnul a spus: „IatĂŁ un israelit adevĂŁrat, ĂŽn care nu este vicleÂşug!”
Acest tablou a mirat pe acest bĂŁrbat. El a ĂŽntrebat: „De unde mĂŁ cunoÂşti?” FiĂži atenĂži, este ceva de neĂŽnĂželes. Desigur. Este ceva inexplicabil. El ĂŽntreabĂŁ: „De unde mĂŁ cunoÂşti?”
Isus a rĂŁspuns: „Înainte ca Filip sĂŁ te cheme, când erai sub smochin, Eu te-am vĂŁzut.” Un paradox! El trebuia sĂŁ cĂŁlĂŁtorescĂŁ prin Samaria. Astfel, El a venit ĂŽntr-un oraÂş samaritean cu numele Sycher. El S-a aÂşezat lângĂŁ o fântânĂŁ, Âşi a aÂşteptat pe ucenicii SĂŁi, care erau plecaĂži dupĂŁ mâncare. Apoi a venit o samariteancĂŁ la fântânĂŁ, care avea un renume rĂŁu. El a rugat-o: „Femeie, dĂŁ-Mi sĂŁ beau!”
Ea a rĂŁspuns: „Cum ai putut Tu, care eÂşti un iudeu, sĂŁ ceri de la mine, o samaritencĂŁ, ca sĂŁ-Þi dau apĂŁ? Noi, de obicei, nu avem nici o legĂŁturĂŁ unii cu alĂžii.” El i-a dat un rĂŁspuns interesant: „DacĂŁ ai Âşti cine este Cel ce vorbeÂşte cu tine…”
FiĂži atenĂži cum se contura paradoxul. SĂŁ nu scĂŁpaĂži prilejul. Ea a continuat: „Cum poĂži sĂŁ spui Tu aÂşa ceva? Eu sunt o samariteancĂŁ, iar Tu eÂşti un iudeu. Noi nu avem nici o comunitate.” El a rĂŁspuns: „DacĂŁ ai Âşti cine este Cel ce vorbeÂşte cu tine, atunci L-ai ruga ca El sĂŁ-Ăži dea de bĂŁut.” El a continuat discuĂžia cu femeia pânĂŁ când i-a gĂŁsit slĂŁbiciunea (unde ea nu era ĂŽn regulĂŁ).
Apoi i-a zis: „Du-te Âşi chemĂŁ pe bĂŁrbatul tĂŁu.” Ea a rĂŁspuns: „Eu nu am bĂŁrbat.”
El a zis: „Ai vorbit drept: „Eu nu am bĂŁrbat”, pentru cĂŁ ai avut cinci, Âşi cel cu care trĂŁieÂşti acum, nu este soĂžul tĂŁu; astfel, tu ai vorbit cu dreptate.” Ea a rĂŁspuns: „Doamne, eu vĂŁd cĂŁ Tu eÂşti un proroc.” Sute de ani ei nu vĂŁzuserĂŁ vreunul. Ea a zis: „Noi Âştim cĂŁ atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.” El a rĂŁspuns: „Eu sunt, Cel ce vorbeÂşte cu tine.”
Aici era un paradox legitimat, care se dovedise ca adevĂŁr al Evangheliei. Acest paradox era fĂŁgĂŁduit ĂŽn Evanghelie, iar acum se ĂŽmplinise, Âşi a fost legitimat ca atare.

Acum aÂş dori sĂŁ vĂŁ arĂŁt pe scurt un paradox foarte puternic Âşi minunat.
În Ioan 14:12, Domnul Isus a promis cĂŁ cel ce crede ĂŽn El, va face aceleaÂşi lucrĂŁri. E corect? Dumnezeu, care emite o lege sau face o promisiune, trebuie sĂŁ Âşi ĂŽmplineascĂŁ aceastĂŁ fĂŁgĂŁduinÞã, pentru cĂŁ El este Dumnezeu. El o ĂŽmplineÂşte. Este un paradox ĂŽn sine, cĂŁ Dumnezeu, care dĂŁ o fĂŁgĂŁduinÞã pe care nu o poate desfiinĂža, a dat poporului SĂŁu fĂŁgĂŁduinĂža cĂŁ semnele ĂŽi vor urma ĂŽn decursul epocilor, pânĂŁ când va veni El. „MergeĂži ĂŽn toatĂŁ lumea, Âşi predicaĂži Evanghelia la ĂŽntreaga fĂŁpturĂŁ – la creaĂžiunea ĂŽntreagĂŁ – lumii ĂŽntregi! Cine va crede Âşi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. Celor ce vor crede ĂŽn El, ĂŽi vor urma aceste semne…” El trebuie sĂŁ Se ĂžinĂŁ de Cuvânt. Pentru faptul cĂŁ El a spus-o cu gura Lui, trebuie sĂŁ se ĂŽmplineascĂŁ. Scriptura ĂŽntreagĂŁ trebuie sĂŁ se ĂŽmplineascĂŁ. Chiar Âşi acest lucru este deja un paradox, dacĂŁ Isus, Fiul lui Dumnezeu, face o astfel de declaraĂžie ca aceasta: „LucrĂŁrile pe care le-am fĂŁcut Eu, le veĂži face Âşi voi.”


Biblia spune ĂŽn Evrei 13:8: „El este acelaÂşi ieri, azi Âşi ĂŽn veci.” Este un paradox, dar trebuie sĂŁ se ĂŽmplineascĂŁ. Cerul Âşi pĂŁmântul vor trece, dar nici un Cuvânt, pe care l-a exprimat El, nu va trece. Asta a spus El. Trebuie sĂŁ se ĂŽmplineascĂŁ.