Aparitia evangheliilor |
Corecturi ale textelor crestinismului timpuriu |
anadi
Incepator
|
In Enciclopedia Catolică I, 193 se spune:
“In timpul creştinismului timpuriu, in Africa de Nord nu a existat un text official latin al “Evangheliilor”, preferat altor texte care erau in circulaţie in acel timp. Episcopii din Africa de Nord in mod intenţionat au läsat ca textele ce le aveau sä fie « corectate » si noi referinţe sä fie introduse in textele greceşti (atunci cänd le considerau necesare). Cu unele excepţii, textul Septuagintei era cel care în cazul “vechiului Testament” a prevalat până in secolul patru (“era curentä”). In cazul “noului Testament” manuscrisele erau de origine vestică. Pe aceastä bază au aparut o multitudine de traduceri şi interpretări. …In afară de discrepanţele ce se pot gasi între citate din acelasi text, care aparţin diferiţilor autori, iar uneori ale aceluiaşi autor, acum stim cä existau anumite cärţi ale “Scripturii” in versiuni absolut independente unele de altele. "(The Catholic Encyclopedia. i, 193.) Episcopul Victor de Tunnunum, care a murit in jurul anului 569 (“e. curenta”) despre a cärui activitate se spune în Enciclopedia Catolicä, “ar avea o însemnatä valoare istoricä”, spune cä in secolul al cincilea, “În consulatul lui Messala, din porunca Împäratului Anastasius, Sfintele Scripturi fiind scrise de Evanghelişti idioţi, sunt corectate si amendate.” (Victor of T., Chronica, p. 89-90; cited by Dr. Mills, Prolegom. to R.V., p. 98.) Aceasta ar indica o cârpäcealä substanţialä a “Sfintelor Scrieri”, care proces a fost unul continuu, pentru cä aşa după cum spune Enciclopedia Catolicä: “Vulgata latinä, dupä ani de reviziuni, a atins forma actuala sub Sixtus V (1585-90) şi Clement VIII (1592-1605). Iar textul “Vulgatei” care in mod vehement a fost denunţat ca fiind deosebit de corrupt, a fost declarat ca fiind de origine divinä, de cätre Consiliul din Trent in 1546 iar cel care se indoieşte de acest lucru sä fie blestemat de Dumnezeu! In 1902, dupä ce “sfântul” Consiliu din Trent, in 1546, pusese blestemul lui Dumnezeu peste cel ce face orice altă modificare a “Bibliei inerente”, « sfinţenia sa » Leo XIII a numit o comisie de cardinali, numitä Comisia Pontificatului Biblic, pentru a amenda (modifica) ” Divina inspiraţie”. |
||||||||||||
Ultima modificare efectuata de catre anadi la Joi Apr 06, 2006 11:51 am, modificat de 1 data in total |
Dovada originii evangheliei dupa Marcu |
anadi
Incepator
|
Prima menţiune a numelor sau titlurilor celor patru “Evanghelii” a fost făcută începând cu 182 e.c. când apar pentru prima dată in literatura ecleziastă sub numele de “Evanghelii” în conformitate cu … Marcu, etc.
Imposibilitatea pretenţiei că cele patru “Evanghelii” au circulat fără a fi definite şi anonime în biserici timp de un secol şi jumătate este combătută de “dovada” furnizată despre “Evanghelia în conformitate cu Marcu”, a cărei “istorie” insă este înregistrată … 300 de ani mai tarziu, de aceea este nedemnă de încredere, si privită doar ca un act politic, de legitimare a unor scrieri ne-autor-izate. Cel care după 300 de ani descrie istoria “Evangheliei în conformitate cu Marcu”, este episcopul Eusebius în celebra sa Istoria Bisericii. El susţine, fără însă a aduce nici o dovadă, că Petru predicând în Roma, l-a avut pe Marcu ca discipol şi însoitor. De asemenea Eusebius susţine că lumea (“citită”) a acelor timpuri vroia o înregistrare scrisă a discursurilor lui Petru si de aceea Marcu ar fi inregistrat în scris acele discursuri; ceea ce de asemenea este foarte puţin credibil, pentru că este exagerat să crezi că discursurile lui Petru, dacă ar fi ţinut asemenea discursuri, ar fi fost doar ceea ce este astăzi scris în “Evanghelia în conformitate cu Marcu”. Acelasi Eusebius pretinde apoi, că “Evanghelia în conformitate cu Marcu” trebuie să fi fost în mod public dată bisericilor din Roma, în jurul anului mortii lui Petru (64-67 e.c.= era curentă), moment în care ea trebuie să fi fost parafată cu sigiliul ... Duhului Sfant, purtând din chiar acel moment ampreta divinităţii, spunând că Petru şi-ar fi dat binecuväntarea pentru pretinsele scrieri ale lui Marcu. Prin extrapolarea acestei invenţii, s-a presupus că în mod similar “trebuie să se fi întâmplat” si cu celelate trei “Evanghelii”, adică ... au fost inspirate de Sfăntul Duh. Faptul că descrierile lui Eusebius nu sunt adevărate este încă o dată evident, prin faptul că marele papă Clement I, care se presupune ca a murit la sfârşitul primului secol, nu pomeneste de nici o “Evanghelie în conformitate cu Marcu”. În Enciclopedia Catolică se spune că : “ El nu a citat niciodată “Noul Testament” si deşi foloseste zicale de-ale lui Isus, el nu a făcut-o niciodată în limbajul « Evangheliilor ». Timp de un secol si jumătate, nu există nici o menţionare a celor patru “Evanghelii” care sunt acceptate astăzi ca şi canonice. Ele par mai degrabă invenţia episcopului Irenaeus, care “descoperă” “Evangheliile conform cu” un apostol sau altul, Evanghelii despre care nu se spune nici un cuvănt în tomurile primilor Părinti ai Bisericii lui Isus, care ar fi trebuit să fi fost pomenite, dacă ar fi fost considerate divine sau apostolice. De asemenea papi care trăiseră înainte de acea dată, şi care sunt consideraţi precursori ai ceea ce mai tărziu se va autointitula, in mod megaloman, biserica catolică (universală) cum ar fi Petru si Clement I, ar fi fixat „inalterabil” divinitatea si canonicitatea celor patru „Evanghelii” ... dacă ar fi existat acele „binecunoscute lucrări” ale „sfintilor apostoli”. Aparitia subită, la o anumită dată târzie, a unui document anterior necunoscut, ca în cazul celor patru evanghelii, care apoi este atribuit unei date în trecut, cănd nu este nicăieri pomenit, si astfel atribuit unui autor care a trăit cu mult înainte, este semnul sigur al fraudei. ajo 'pi sann avyayātmā / bhūtānām īśvaro 'pi san prakṛtiḿ svām adhiṣṭhāya / sambhavāmy ātma-māyayā |
||||||||||||
|
Autorii evangheliilor nu sunt evrei |
anadi
Incepator
|
Conform cu numele furnizate celor patru “Evanghelii” cât şi celorlalte cărti ale „Noului Testament”, autorii trebuia să fi fost evrei; acelaşi lucru fiind afirmat despre ceea ce apoi au fost acceptate ca apocrife.
Dar asa zisele „originale” ale tuturor „Evangheliilor” cât si a celorlalte cărti ale „Noului Testament” sunt scrise în greacă. Însă asa zisii apostoli, care trebuie să fi scris „evangheliile” vorbeau doar un dialect aramaic-evreiesc, fiind oameni simpli de la tară, fără nici o pregătire filozofică sau lingvistică. Cărtile Tanakului (scrierile religioase ebraice originale) erau scrise în ebraica veche, care era o “limbă moartă”, ce putea fi descifrată doar de preoti. În sinagogile palestinei ele erau citite în limba originală (ebraica veche) şi apoi erau traduse şi explicate auditoriului în dialectul aramaic. Cărţi ale Tanakului au fost mai târziu “traduse” în greacă purtănd numele de Septuaginta. De asemenea această Septuaginta si falsificate Oracole în greceste, au fost în exclusivitate folosite de Părintii bisericii timpurii în munca de propagandă a « Evangheliilor » în primele trei secole. În mod evident « Evangheliile » si celelalte cărti ale « Noului Testement », scrise în greceste si citând de 300 de ori Septuaginta, nu au fost scrise de ţărani evrei, iliterati, ca asa zisii apostoli, ci de autori care vorbeau greaca… si erau departe de palestina. Biserica Catolică recunoaste acest lucru spunând : « Fără îndoială Noul Testament arată o preferentă pentru Septuagintă ; din 350 de texte din Vechiul Testament (in Noul) 300 favorizează varianta greacă si nu pe cea ebraică. » (CE. iii, 271.) Detalii trădătoare: În “evanghelii” iudeii sunt descrişi ca un popor cu obiceiuri “ciudate” ce trebuiesc explicate, un popor străin, arătând prin aceasta că autorii nu erau evrei care se adresau concetăţenilor lor contemporani. Exemplul 1: Cel care a scris “Evanghelia după Matei” spune în Mt. xxviii, 15 : ”iar acest cuvant s-a răspândit printre evrei până în ziua de azi.” arătând în plus încă o dată că “evanghelia” a fost scrisă la mult timp după aceea, si nu de Matei, căci dpdv temporal si local afirmaţia nu se potriveste cu cea a unui evreu care predică (se adresează) concetăţenilor săi contemporani. Exemplul 2: În "Marcu vii, 3" se spune: " Pentru că fariseii si toţi evreii, nu mănâncă până nu-şi spală mâinile, păstrând tradiţia strămoşilor." Acestea nu pot fi cuvintele unui evreu care se adresează concetăţenilor săi contemporani, explicându-le un obicei evreiesc practicat de toti Evreii. Exemplul 3: Cel ce a scris Evanghlia lui Luca spune: " Iosef din Arimathea, un oras al evreilor". Care trădează faptul că scriitorul nu este evreu care se adresează concetătenilor săi contemporani, explicându-le că în Arimathea trăiesc evrei. Exemplul 4: Cel ce a scris Evanghlia lui Ioan spune in II 6: ” As it was, there were six stone water jars sitting there as required by the purification rules of the Jews, …” „Si după cum a fost, se aflau acolo recipiente de 6 stone ( 6x14 pounds = 6x14x0,450 Kg) de apă conform ritualurilor de purificare ale iudeilor, ... Aceasta trădează faptul că scriitorul nu este un evreu care se adresează concetăţenilor săi contemporani, explicându-le un obicei evreiesc. În mod evident « Evangheliile » si celelalte cărţi ale « Noului Testement », scrise în greceste si citând de 300 de ori Septuaginta , nu au fost scrise de ţārani evrei, iliterati, ca asa zisii apostoli, ci de autori necunoscuti, fără nici o autoritate "ce vorbeau greaca… si erau departe de palestina. |
||||||||||||
|
Înainte de Evanghelia lui Luca existau multe alte evanghelii |
anadi
Incepator
|
Faptul că existau multe variante ale asa numitelor evanghelii pe timpul scrierii evangheliei “după” Luca, este confirmat în insăsi această scriere, care însă ulterior în urma consiliului de la Niceea a fost declarată divină,
În această scriere care chipurile ar fi “după” Luca se spune: Fiindcă multi s'au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari au credibilitate printre noi, (of those things which are most surely believed among us) după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut ( ?!) cu ochii lor de la început , si au ajuns slujitori ai cuvîntului, am găsit si eu cu cale, prea alesule Theophilus, după ce am făcut cercetări cu deamănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, În plus din această declaraţie de la începutul scrierii se vede că 1. autorul Evanagheliei după Luca nu este Luca, 2. autorul nu a fost un martor ocular al vietii lui Isus şi 3. se adresează unui auditoriu grecesc (Theophilus), 4. la mulţi ani de la moartea lui Isus 5. si nu este pomenit că Luca ar fi fost cel ce ar fi încredinţat oral aceste lucruri. ajo 'pi sann avyayātmā / bhūtānām īśvaro 'pi san prakṛtiḿ svām adhiṣṭhāya / sambhavāmy ātma-māyayā |
||||||||||||
|
De ce patru evanghelii |
anadi
Incepator
|
Din peste aproximativ cincizeci de «evanghelii» false, care se pretindeau scrise de apostoli, si care circulau în Imperiul Roman, au fost alese exact patru; respectiv cele care corespundeau cel mai mult doctrinei lui Pavel, cum ea apare în diferitele epistole, care sunt atribuite acestuia.
Cele patru evanghelii au fost declarate divine în Conciliul de la Niceea (325 e.c.) sub presiunea Împăratului Constantin si a bisericii alese de el. Alte motive pentru care au fost alese patru evanghelii (nici mai mult, nici mai putin), sunt expuse de celebrul episcop Irenaeus, care a refuzat istoria crucificării lui Isus, ca fiind o erezie,fiind însă cel care expune doctrina pentru care trebuie să fie exact patru evanghelii, spunând: “Nu pot fi nici mai mult nici mai putin de patru pentru că există - patru zone ale lumii în care trăim, - patru vânturi principale… - iar cum stâlpul si temelia Bisericii (lui Isus) este evanghelia, se cuvine să avem patru stâlpi… - cum fiintele au formă pătrată si evangheliile trebuie să fie patru - acesta este si drumul urmat de Domnul nostru (!?)” (The Catholic Encyclopedia vi, 659.) Lista speculatiilor lui Irenaeus nu se opreste aici, ci făcând un arc de cerc se întoarce la cărtile ebraice găsind trei evenimente cruciale în istoria tribului lui Izrael, la care adaugă pe cea de-a patra, sosirea lui Isus ; deci… ? după logica sa… trebuie să fie patru evanghelii. Un motiv istoric pare să fie cel politic, si anume satisfacerea celor patru secte principale, independente, de orientare pavelinistă, fiecare posedând propria ei “evanghelie”, secte pe care insă episcopul Irenaeus le consideră eretice, : « Fiecare din cele patru secte principale de eretici, folosesc în bisericile lor una dintre acestea patru, pentru propria lor folosinţă. Matei la Ebioniti Marcu la “cei care-l separă pe Isus de Cristos” Luca la Marcioniti Ioan la Valentinisti.” Asa cum mărturiseste Enciclopedia Catolică, cele patru evanghelii canonice au fost fabricate exact pentru scopul de a contracara si combate “ereticii” (alte secte crestine timpurii) în timp ce treptat se dezvoltau si se defineau “sacrele” dogme ale bisericii (autointitulată) “ortodoxă”, ca de exemplu dogma Trinitătii. Sectele creştine timpurii se învinuiau reciproc de erezie, datorită doctrinelor contradictorii pe care le susşineau. ajo 'pi sann avyayātmā / bhūtānām īśvaro 'pi san prakṛtiḿ svām adhiṣṭhāya / sambhavāmy ātma-māyayā |
||||||||||||
|
anadi
Incepator
|
Septuaginta şi evangheliile
Pentru a explica de ce “originalele” evangheliilor sunt în greaca koine, unii presupun cā apostolii ar fi vorbit limbajul koine sau aşa numita greacă biblică. Chiar dacă ar fi adevărat că aşa zişii apostoli ar fi vorbit koine (ceea ce e puţin probabil), din 350 de citate din cărţile religiei iudaice, ei nu ar fi citat în evangheliile atribuite lor, de 300 de ori dintr-o traducerea în greacă ,(vestita Septuagintă), care mai târziu va constitui baza cărţii cunoscută sub numele de Vechiul Testament, pentru că 1. Ei nu erau învăţaţi în scripturi. 2. Septuaginta este o traducere mai târzie a anumitor cărţi ale Tanachului, traducere făcută de creştini, deşi creştinii propun apariţia Septuagintei intre 285-246 BC î.e.c. Pe ce se bazează această datare a Septuagintei? În primul rând ei presupun că limba greacă se răspândise şi se instituise că limbă de circulaţie largă în nordul Africii, Asia Mică şi Mijlocie, datorită cuceririlor făcute de Alexandru Macedon. Acest lucru pare însă foarte puţin plauzibil, deoarece Alexandru Macedon a domnit doar 12 ani, fiind aproape tot timpul ocupat în campanii militare, care dau puţină credibilitate introducerii culturii şi limbii cuceritorului, în teritoriile ocupate într-un timp atât de scurt chiar şi pentru mijloacele mediale moderne. Conform versiunii creştine se afirmă că Septuaginta a fost tradusă intre 285-246 î.e.c. în timpul domniei lui Ptolemy II Philadelphus de Alexandria, în Egypt. Bibliotecarul său, Demetrius of Phalerum, l-ar fi convins pe Philadelphus să facă rost de o traducere a Scripturilor ebraice. Apoi Tanachul (cel puţin de la Geneză până la Deuteronom) a fost tradus în limba greacă pentru evreii din Alexandria (ceea ce iar nu poate fi adevărat, pentru că evreii nu renunţă niciodată la limba lor, şi nici nu predică scripturile lor la ne-evrei). Această s-ar baza pe afirmaţiile istoricului bisericesc Eusebius (260-339 e.c.). Argumentul de bază al bisericii în demonstraţia ei că o parte a scripturilor ebraice (Tanachul) fuseseră traduse în greacă înainte de Isus îl reprezintă aşa numita Scrisoare a lui Aristeas. Scriitorul se prezintă ca un apropiat al regelui Philadelphus, şi pretinde că l-ar fi convins pe Eleazar, marele preot, să trimită împreună cu el 72 de învăţaţi de la Ierusalim la Alexandria, în Egipt. Dar de vreme ce atât scripturile căt şi învăţaţii se aflau în Ierusalim, pentru ce era nevoie să-i trimită în Alexandria ca să traducă ? În orice caz sunt probleme mult mai certe, care evidenţiază că această scrisoare nu este în ordine. Autorul scrisorii pretinde - că ar fi fost un oficial al curţii regelui Philadelphus - că ar fi fost trimis la cererea lui Demetrius, să-i ceară pe cei mai buni învăţaţi ai Izraelului, să ia cu ei o (una) copie a scripturilor ebraice (din care să traducă 72 de învăţaţi) pentru a începe proiectul creării Septuagintei. - că ar cunoaşte numele tuturor acelor învăţaţi, deşi multe din numele enumerate aparţin unor învăţaţi din era Macabeilor, 75 de ani prea tarziu; iar multe nume sunt grecesti, care în mod evident nu se potrivesc unor învăţaţi evrei. De asemenea există dovezi că această scrisoare aparţine unei perioade diferite, şi a fost falsificată. Scrisoarea citează spusele regelui Demetris la sosirea învăţaţilor evrei, afirmănd că e minunat că au sosit la sărbătorirea victoriei sale navale împotriva lui Antigonus (Aristeas 7 :14) dar singura victorie navală egipteană cunoscută, a avut loc la mulţi ani de la moartea regelui Demetris. Ceilalţi autori antici se referă sau adaugă la această istorie, care arată că afirmaţia bisercii că Septuaginta ar fi fost scrisă înainte de Isus este falsă. Criticii literari şi istorici afirmă că scrisoare este o falsificare. În ciuda tuturor acestora, propaganda creştină a continuat şi continuă să citeze scrisoarea lui Aristeas ca dovadă a existenţei Septuagintei înainte de Isus, pentru a explica de exemplu de ce există peste 300 de citate din Septuagintă în Evanghelii, despre care biserica susţine că ar fi de origine ebraică, apostolică. ajo 'pi sann avyayātmā / bhūtānām īśvaro 'pi san prakṛtiḿ svām adhiṣṭhāya / sambhavāmy ātma-māyayā |
||||||||||||
|
nigno
Site Admin
|
spune`mi te rog ce inseamna asta? |
||||||||||||||
_________________ Resurse crestine on-line pe www.caleasprecasa.uv.ro ! Visit and... vote it! ;) |
nigno
Site Admin
|
Asta ma face sa consider adevarata cel putin una din variantele: 1. Nu esti chiar atat de bine documentat cum i s`ar putea parea celui care citeste pt prima data ceea ce ai postat, de aceea a fost nevoie sa faci unele rectificari. 2. Incerci sa umbli cu siretlicuri. Eu personal tind spre prima varianta. |
||||||||||||||
_________________ Resurse crestine on-line pe www.caleasprecasa.uv.ro ! Visit and... vote it! ;) |
anadi
Incepator
|
nigno a spus:
Replică: Afirmaţia de mai sus nu poate fi privită ca drept un criteriu pentru adevăr, pentru că logica folosită este incompletă, şi de aceea falsă. A-şi edita un text nu înseamnă neapărat că cel care l-a scris, nu este documentat. A edita un text, nu înseamnă neapărat modificarea conţinutului, în sensul modificării ideilor acestuia, ci poate implica modificări privind aranjarea frazei, corectări gramaticale, samd, iar nigno nu a demonstrat că anadi ar fi modificat idei care iniţial ar fi fost contrare ideilor prezentate. Textele postate nu prezintă evidenţe despre cât de documentat este anadi sau nu. Articolele postate prezintă evidenţe despre originea evangheliilor. Dacă nigno are dovezi că evidenţele prezentate de anadi sunt false, este rugat să le posteze, pentru a le analiza. Restul speculatiilor sale se bazeză pe o concluzie falsă. |
||||||||||||||
|
anadi
Incepator
|
Acesta este un vers în limba sanskrită din Bhagavad-gita, în care Personalitatea Supremă (bhagavan) spune devotului Său Arjuna: Desi sunt nenăscut şi corpul meu transcendental nu se deteriorează niciodată, şi deşi sunt īşvara - controlorul - tuturor fiinţelor, eu apar în propria mea bhava - stare transcendentală, propria mea energie internă (spirituală) - ātma-māyayā. Ideea este că atunci când Personalitatea Supremă coboară în lumea materială sub forma unui avatar, sau in forma originală, sursa tuturor avatarurilor, el nu are un corp făcut din energie materială, aşa cum sufletele, care coboară in lumea materială, sunt acoperite de energie iluzorie prin intermediul corpului material grosier şi subtil, cu care care şi prin care ele sunt iluzionate în a se identifica … cu acestea. Personalitatea Supremă are tot timpul un corp spiritual, corpul său nefiind niciodată alterat de energia materială, care este energia Sa externă – bahiranga shakti. |
||||||||||||||||
|
elder
Site Admin
|
anadi tu din ce religie faci parte?
|
||||||||||||
_________________ Hristos a fost tratat asa cum meritãm noi, pentru ca noi sã putem fi tratati asa cum merita El. El a suferit moartea care era a noastrã, ca noi sã putem primi viata care era a Lui. |
anadi
Incepator
|
anadi practică Bhakti-yoga. În general când devoţii Domnului (bhakta) spun bhakti, ei se referă la activitatea determinată de iubirea divină pură, ei se referă la uttama bhakti, sau bhakti pur, care inseamnă cel mai înalt fel de bhakti, care mai este numit svarupa bhakti. Uttama bhakti este definită de Srila Rupa Gosvami: anyabhilashita shunyam / jnana karmady anavritam anukulyena krishnanu / shilanam bhaktir uttama Cultivarea activitaţilor care sunt menite special pentru plăcerea Domnului, Cel Atoate Atrăgător – Krişna, forma originală a lui Bhagavan- Dumnezeu, sau cu alte cuvinte neîntrerupta curgere a SERVICIULUI PLIN DE IUBIRE către Şri Krişna, executat prin toate eforturile (corpului, minţii si vorbirii) care sunt însoţite de o varietate de sentimente spirituale (bhavas) care nu sunt acoperite de jnana (cunoaşterea care are ca scop eliberarea impersonală) karma (activitaţi care au ca scop gratificarea simţurilor) dorinţe materiale, sau orice alte dorinţe, în afara aspiraţiei de a-L face fericit pe Şri Krişna se numeşte uttama-bhakti - serviciul devoţional pur. Numele Krişna îl indică pe Vrajendrana nandana, Şri Krişna , adică adi puruşa, Controlorul Original, Suprema Personalitate, care trăieşte în cel mai dulce loc al lumii spirituale numit Vraja) şi toate avatarurile (forme care coboară în lumea materială) şi expansiunile Sale (forme existente în lumile spirituale). Avănd în vedere că bhakti - activitatea devoţională pură este determinată de iubirea divină, iată câteva explicaţii despre semnificaţia cuvântului iubire divină: A iubi înseamnă a dărui, a te dărui, adică iubirea înseamnă dăruire. De obicei această dăruire are loc la nivelul corpului (grosier), sau se referă la obiecte şi idei legate de acesta. Pe de altă parte iubirea înseamnă atracţie. Există atracţii slabe, atracţii puternice ... şi “respingeri”. De fapt totul în această lume se bazeză pe „forţele” iubirii dar toate aceste forţe, sau relaţii, au o mare deficienţă: nu dureaza decât un timp, pentru că însăşi natura acestei lumi este de a fi temporară. În bhakti-yoga ţelul vieţii este definit ca fiind iubirea, iubirea divină, căci substanţa din care este făcut sufletul, este iubirea divină. Iubirea este prin natura sa spirituală. Implicaţia este că sufletul e spiritual. Pentru că natura iubirii este spirituală, ea nu aparţine acestei lumii materiale. Iubirea este locul ataşamentului. Conştiinţa este locul ataşamentului. Conştienţa e iubire. Inconştienţa, ignoranţa, este lipsa iubirii. În lumea aceasta găsim o formă pervertită a iubirii pure, spirituale. Cum pervertită? Adică direcţionată către formele trecătoare ale acestei lumii. Iubirea pură este amestecată cu ignoranţa, ataşamentul aparţinând acestei lumi. Si totusi există o lume absolută, adica o lume a relaţiilor eterne, a forţelor eterne ale iubirii. Iubirea divină înseamnă atracţia firească pentru Cel Atoate Atrăgător, Persoana Supremă, Dumnezeu Începutul iubirii divine - BHAVA apare atunci când în "inimă" (citta) se revelează bunatatea pură, şuddha-sattva, împreună cu vişeş atma (o forma specifică de atracţie divină), şi atunci razele soarelui iubirii divine îşi fac apariţia la orizontul inimii, şi inima este topită de un potpuriu de gusturi. Aceste gusturi ale iubirii sunt legate de adevăratul Obiect al Iubirii, Cel Atoate Atrăgător, care în sanscrită înseamna Krişna. Această definiţie este dată de către Rupa Gosvami, în cartea sa Oceanul de nectar al relaţiilor iubirii divine - Bhakti Rasa-amrita Sindhu (1.3.1): śuddha-sattva-viśeṣātmā / prema-suryāḿśu-sāmyabhāk rucibhiś citta-māsṛṇya kṛd asau bhāva ucyate "Bhava, care topeşte şi mai mult inima, decât in stadiul initial, şi care măreşte fără de măsura sentimentul extazului transcendental, şi care transmite un puternic sentiment de posesiune (mamata) pentru Cel Atoate Atrăgător (Şri Krişna) este numită PREMA, iubire divină , de cei care au realizat cunoaşterea." samyaṇ masṛṇita-svānto / mamatvatiśayaṇkitaḥ bhāvaḥ sa eva sāndrātmā / budhaiḥ premā nigadyate (Bhakti rasamrita sindu 1.4.1) |
||||||||||||||
|
elder
Site Admin
|
Si prin aceste materiale vrei sa aperi veridicitatea evangheliilor/bibliei sau s-o distrugi? Daca vrei s-o aperi (dovedind cat de nefondate sunt argumentele contra Bibliei) , atunci ai ales o modalitate foarte ciudata. Daca vrei s-o distrugi, atunci n-ai cum sa reusesti prin ceea ce ai scris pe acest forum. Ai scris foarte multe si ar lua timp mult sa combat fiecare "chifteluţă", si nu stiu daca se merita, avand in vedere ca esti pagan. Doar Duhul Sfant poate lucra la inima ta - asta binenteles, daca-i permiti.
O caracteristica ce predomina in aceste materiale este subiectivismul cu care s-a interpretat diferite scrieri, si ca urmare, concluziile eronate care s-au tras - aceasta facand din aceste materiale niste simple teorii pagane. Considerand ca astfel de materiale defaimatoare la adresa crestinismului n-au ce cauta pe un forum crestin, indiferent de scopul cu care au fost postate, voi propune administratorului stergerea lor. Numai bine. |
||||||||||||
_________________ Hristos a fost tratat asa cum meritãm noi, pentru ca noi sã putem fi tratati asa cum merita El. El a suferit moartea care era a noastrã, ca noi sã putem primi viata care era a Lui. |
anadi
Incepator
|
Un forum pe o anumită temă, este un loc unde fiecare îşi poate expune ideile şi argumentele pe care se bazează, privind tema respectivă, atâta timp cât forumul este deschis. Nu e vorba de a combate chifteluţe, şi persoane, prin a le ameninţa după vechea tactica a bisericii ci de a combate argumente, într-un mod decent... în măsura posibilităţilor... civilizat. Dovada că aceasta este o veche tactică, este faptul că o găsim încă de la începutul preluării puterii în Imperiul Roman, prin alegerea sectei paveliniste de către Impăratul Constantin ca reprezentantă a religiei oficiale: "De indata ce imparatul Constatin a inteles ca noua secta crestină îi promitea iertarea tuturor crimelor indiferent ce ar fi făcut, s-a declarat protectorul acestei religii, care ii trateaza pe criminali atat de bine. De asemenea i s-a spus ca botezarea poate fi amânată pana in apropierea mortii, si ea nu-si pierde eficacitatea. (Cu alte cuvinte nu conteaza ce faci o viata intreaga ci la sfârşit daca te botezi, se sterge totul si te duci in rai cu Sfinţii, ciudata si neamaiuzita religie). Urmarea? A donat Palatul Lateran Celui numit ca episcop al Romei, care palat a fost acceptat conform invataturii dă-I al Cezarului ce-I al Cezarului. A dat decret ca toti sclavii care acceptă noua religie sa fie eliberaţi din sclavie. A dat decret că cetaţenii care acceptă noua religie vor primi o roba alba si douazeci de monezi de aur. Numai in Roma intr-un timp foarte scurt au fost facute douăsprezece mii de convertiri (un număr imens pentru acel timp). Constantin i-a incurajat pe cei bogati sa faca donatii noii biserici. Curand casele, magazinele, gradinile atasate celor trei bazilici aduseră un venit annual uriaş, iar salariile! episcopilor au crescut corespunzător, …. A urmat un edict prin care pentru cei care refuzau sa se faca creştini, locurile de adunare să fie confiscate sau demolate. (inceputul prigoanei). Succesorul sau, imparatul Julian spune, Multi au fost inchisi sau persecutati sau trimisi in exil. Intregi trupe care au fost stigmatizate ca eretici au fost masacrate. In multe provincii, orase intregi si sate au fost devastate si complet distruse (Julian: Epistol. lii.) Dupa aceasta a urmat progromul cărţilor altor religií, altor secte creştine..., sub pretextul: “Pentru ca noi sa nu suferim de acele lucruri care daca ar ajunge la urechile oamenilor, ar provoca mania lui Dumnezeu si ar ofensa mintile celor piosi.” « Viziunea » lui Constantin care a marcat “convertirea” sa la “creştinism” a fost semnalul pentru un val de miracole. Aceasta periodă 300 de ani după Isus este caracterizata de descoperirea si venerarea relicvelor. Piroanele cu care a fost rastignit Isus au fost "găsite" şi Constatin le-a transformat intr-o coroana de Cezar pentru statuia sa. Scheletele lui Marcu Si Ioan au fost "descoperite" in aceeasi manieră misterioasă, iar lor li s-a atribuit puteri mistice. Curand venerarea osemintelor a fost largita pentru a include venerarea celor mai puţin morţi. Culminarea “erei miracolelor” a atins apogeul in Consiliul de la Nicea in anul 325 unde Sfantul Spirit a intervenit miraculous si a ales cele 4 evanghelii. Trebuie sa ne reamintim faptul ca Isus nu a lasat nimic in scris, de aceea nu există nici un standard dupa care putem compara invatatura sa cu ceea ce s-a scris in numele lui. In cele trei secole care trecusera de la disparitia sa, un mare numar de manuscripte circulau, si toate pretindeau autenticitatea. Punctul de turnura il reprezinta Consiliul de la Nicea Desi documentele consiliului sunt declarate pierdute, exista marturia a doi martori oculari, astfel că nu există nici un fel de dubiu despre modul in care au fost alese cele 4 evanghelii. In consiliu au fost prezenti 318 episcopi, iar unul dintre aceştia, Sabinus, Episcop al Heracleii, a descris si calitatea celor care erau prezenti la consiliu. El scrie: “ Cu exceptia Imparatului (Constantin) si a lui Eusebius Pamphilus, acesti episcopi erau iliterati, creaturi simple, (fără nici o cunoaştere spirituală).” Totusi 40 de Evanghelii au fost prezentate acestor episcopi. Cum se pare, nu se putea ajunge la un numitor comun, şi s-a recurs la "interventia miraculoasa prin tragere la sorţi", un procedeu "spiritist" - "păgân", a cărei practică va fi mai tarziu condamnată de biserica pavelinistă, condamnând la moarte prin ardere a zeci de mii de bărbaţi şi femei acuzaţi de vrajitorie, si spiritism. De asemenea simptomatic este faptul ca Imparatul Constantin a luat parte activa la acest consiliu, sprijinand sau mai degraba impunand linia sectei paveliniste. O nefericită simbioză a Cezarului cu pavelinismului (sabia si crucea) care va marca istoria intunecată a Europei şi a lumii pentru o lungă perioada de timp.
Stigmatizarea persoanelor este o tactică veche a bisericii creştine, în goana sa de a se impune în lume prin orice mijloace. De fapt acesta este capul de acuzare pentru arderea pe rug, şi acesta era şi sensul primei întrebări puse: "Ce religie are anadi?" Dacă forumul este închis, în genul sectarian, şi nu acceptă argumentaţia pe bază de documente şi logică, respingând fără comentarii dialogul, atunci acest lucru trebuie spus direct. |
||||||||||||||||
Ultima modificare efectuata de catre anadi la Mar Mai 16, 2006 10:49 am, modificat de 1 data in total |
anadi
Incepator
|
Anadi are mari îndoieli în ceea ce priveşte veridicitatea evangheliilor/bibliei. El a prezentat argumente, care arată că Evangheliile nu au fost scrise de însoţitorii lui Isus. Dacă nu eşti de acord cu argumentele prezentate, te rog posteză argumente care le combat, pentru a le analiza. |
||||||||||||||
|
elder
Site Admin
|
anadi, in primul rand tr sa intelegem un lucru: Isus nu a fost primit de majoritatea oamenilor din poporul Israel, in special cei care erau la conducerea spirituala a poporului, acestia considerand invataturiel si afirmatiile Lui ca fiind erezii sau hule la adresa lui Dumnezeu. Ei nu au vrut sa accepte imparatia spirituala pe care a venit Fiul lui Dumnezeu s-o instaureze, incepand chiar de aici de pe pamant; ei asteptau un mantuitor care sa-i scape de asupririle romane si sa faca din Israel un regat puternic. Intunericul spiritual in care se afla poporul Israel era atat de mare incat atunci cand a venit Lumina, ei au refuzat s-o recunoasca ca fiind Mesia, Mantuitotul promis. Mandria si aroganta acestor oameni i-a impiedicat (pe majoritatea dintre ei) sa recunoasca pe acest "om smerit" ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Incumetarea acestor oameni a mers pana acolo incat, dupa invierea lui Isus, au dat bani multi la ostasii care i-au pazit mormantul, ca sa spuna ca defapt ucenicii i-a furat trupul, in timp ce ei dormeau. Iata ca s-a folosit orice metoda pt a stopa "cresterea" lui Isus in ochii poporui, inclusiv crima, mita si minciuna. Acesti asa-zisi sfinti si conducatori religiosi erau defapt niste pagani redutabili. Binenteles ca ura si incumetarea aceasta s-a transmis de-a lungul generatiilor, si altor oameni gen episcopul Irenaus si Papias sau Faustus, care au folosit acelea-si metode de combatere (minciuna, crima etc). Acum putem intelege unde si-au avut originea acesti combatanti si ce au urmarit ei. Nu ma surprinde deloc aceste scrieri ale lor pt ca acestea nu sunt o noutate, nu au fost ei primii si nici ultimii.
Hai sa te ajut. Nu numai in Africa de Nord, dar si in multe alte regiuni. Asta nu demonstreaza nimic, decat ca crestinismul se afla inca intr-o faza timpurie.
Mi se pare penibil sa aduci texte publicate de o biserica din care texte sa acuzi biserica. E la mintea cocosului ca nici o biserica n-ar publica texte care sa-i compromita imaginea. Daca aici s-a folosit astfel de texte inseamna ca ele au fost - cum se spune: "trase de coada", pentru a corespunde unei anumite interpretari. Faptul ca unele texte au fost corectate, nu-mi spune nimic deosebit. Chiar si in zilele noastre, multe traduceri au fost ulterior corectate, pentru a reda cat mai fidel intelesul original. Discrepante intre diferite texte ale scripturii se pot gasi si acum, daca cel ce cauta este un ateu/pagan.
Acestui proces de "carpaceala" noi ii spunem revizuire, si asa cum am spus mai sus se face si in zilele noastre, cu scopul de-a imbunatati traducerea si redarea intelesului original.
Imbunatatirea, revizuirea, aducerea textului la nivelul limbii care se vorbeste in prezent pentru intelegerea celor citite n-a fost interzisa de nimeni. Din 1902 pana astazi se mai poate amenda o data, pentru ca limba a suferit modificari. E penibil sa te legi de asa ceva. Ma opresc aici, deja mi-am pierdut prea mult timp cu banalitati. |
||||||||||||||||||||||
_________________ Hristos a fost tratat asa cum meritãm noi, pentru ca noi sã putem fi tratati asa cum merita El. El a suferit moartea care era a noastrã, ca noi sã putem primi viata care era a Lui. |
elder
Site Admin
|
Am impresia ca toti ateii/paganii atunci cand aud de crestinism, iti spune de prigonirile bisericii catolice. Dar as putea sa-i inteleg, ei nu stiu un lucru: biserica catolica nu era o biserica crestina. Doar daca ei sustineau ca-i slujesc lui Dumnezeu, lui Isus Hristos, nu inseamna ca era asa in realitate. Practicile lor nu aveau nici o legatura cu crestinismul adevarat.
Te simti "stigmatizat" pt ca te-am numit pagan? Eu nu m-as simti astfel daca tu mi-ai zice ca sunt crestin. Adevarul nu stigmatizeaza pe nimeni.
Daca te-am numit pagan nu inseamna ca te-am ars pe rug. Te legi la cap fara sa te doara. |
||||||||||||||||||
_________________ Hristos a fost tratat asa cum meritãm noi, pentru ca noi sã putem fi tratati asa cum merita El. El a suferit moartea care era a noastrã, ca noi sã putem primi viata care era a Lui. |
anadi
Incepator
|
Răspuns 1. În scrierile originale ebraice nu este vorba de un Mesia aşa cum e el prezentat sub forma lui Isus de către creştinismul de orientare pavelinistă. Evreii, in “canonicul” lor, au asteptat un "Meisia" sau un rege uns din casa lui David, care urma sa-i elibereze de sub stapanirea straina, asirieni, persani, greci si in cele din urma romani. Ce fel de canonic, sau de scriptura e o astfel de carte ? O « scriptură » care se ocupa numai de probleme materiale, socio-politice. Si il cheama pe Dumnezeu sa le rezolve! Regele, spune Isaiah, trebuie sa stea si sa domneasca pe tronul lui David, si in imparatia lui pentru a o instaura” (Isa. ix, 7); Creştinismul foloseşte această idee din profeţia lui Isaia pentru a aduce dovada că Isus fusese prezis in scrierile evreieşti afirmând că pentru a se implini aceasta "profetie"?! ingerul Gabriel ar fi anuntat-o pe Maria Virgina?!, mamă a opt fii si fice: “O sa concepi un fiu, si ai sa-i pui numele Isus, iar Domnul Dumnezeu, îi va da tronul tatalui Sau David. Si el va domni peste casa lui Iacob pe vecie.” Acest lucru este scris in “evanghelia lui Luca. i, 32, 33, dar după cum am văzut din acest şir, nu poate fi atribuită acestuia, care nu era un învăţat, ea fiind scrisa mult mai tarziu, cănd existau multe alte “evanghelii în circulaţie, şi ea se adresează unui auditoriu grecesc . Totuşi această afirmaţie este des utilizată pentru a demonstra că de fapt Isus ar fi Mesia prezis in scrierile ebraice. În profeţia lui Isaia nu e vorba de fiul lui Dumnezeu, "unicul fiu" al Dumnezeului lui Israel, ci de cel ce va domni peste tronul tatalui său David, o fiinţă umană, rege peste casa lui Iacob. Mulţi s-au proclamat Mesia cel asteptat, unul dintre aceştia fiind şi Isus Iar Isus nu a fost ultimul care sa fie proclamat Mesia. Poporul evreu asculta şi ascultă de scrierile religioase ebraice originale. 2. Sectele creştine de orientare pavelinistă ale creştinismului timpuriu, ai căror urmaşi au fost mai întâi biserica catolică şi cea ortodoxă, acuză indirect, de fapt cărţile pe care se bazeză credinţa tribului lui Izrael, căci izraeliţii cred în cărţile lor nu în cele ale bisericismului creştin. abby a scris:
Replică: Te rog să aduci argumente, prezentând evidenţele pe care se bazează aceaste afirmţii. abby a scris:
Te rog să aduci argumente prezentând evidenţele care arată că Irenaeus (Irineu), Papias şi Faustus Manicheistul "erau defapt niste pagani redutabili". |
||||||||||||||||||||||
Ultima modificare efectuata de catre anadi la Joi Mai 18, 2006 7:41 pm, modificat de 1 data in total |
anadi
Incepator
|
Răspuns: Aceasta poate de asemenea arăta că de fapt adepţii creştinismului timpuriu credeau şi interpretau în diferite feluri ceea ce se spunea despre Isus. Această libertate a dispărut în momentul în care reprezentanţii sectelor de orientare “pavelinistă” au luat puterea în statul roman prin intermediul tiranului Constantin, după care a urmat progromul scrierilor celorlate scrieri creştine căt şi încercarea sistematică de a distruge celelalte religii,cât şi pe adepţii acestora. Dupa moartea lui Constantin politica sa a fost continuata de cei doi fii ai sai. Orice abuzuri, omoruri, distrugeri au fost facute de catre secta pavelinistă, care de acum incolo se va auto intitula orto-doxă, adica cea reprezentată de cei a caror gandire, intelegere (doxa) este chipurile cea corecta (orto). Orice alte explicatii asupra spiritualitati au fost in continuare infierate ca satanice si pagane, iar demolarea templelor celorlalte religii au fost celebrate ca cele mai auspicioase evenimente ale domniei lor. Vazând cât de bun este botezul, pentru ca tatăl lor a fost astfel “salvat” de la chinurile care l-ar fi aşteptat datorită faptelor sale criminale, ei au hotarat ca botezul sa fie facut cu forţa. In « Declinul si Caderea Imperiului Roman » istoricul Gibbon scrie : « Ritualul botezului, a fost conferit pentru femei si copii, care in acest scop au fost pur si simplu smulsi din mainile pariintilor si ale prietenilor. Gurile celor ce trebuiau botezati erau tinute deschise cu dispozitve facute din lemn, in timp ce painea de consacrare le era fortata pe gat. » Cand nepotul lui Constantin, Julian, a urmat la tron, toata acea prigoană a incetat. Julian era un discipol al lui Aedesius, despre care se stie doar ca din punct de vedere filozofic era un invatat neoplatonist. Julian a primit initierea spirituala in Ephesus, pe cand avea 20 de ani iar mai tarziu a fost initiat in Mistica Eleusiana. Cand Julian a venit la putere, bisereca “crestină” s-a cutremurat, de frica de a primi inapoi toate păcatele pe care le săvarşise.Toti se gandeau cum se va razbuna, si ce fel de moarte crudă sau torturi îi va aştepta. Julian însă a actionat conform invataturilor spirituale, iertand toate acele nenorociri, si din acest punct de vedere el pare mai "creştin" decat cei ce se adaposteau sub acest nume. A-TI IUBI APROAPELE CA PE TINE INSUTI se vede din atitudinea sa, prin care a reinstaurat drepturi egale pentru toate religiile (neprigonindu-i pe “crestini” in favoarea propriei credinte religioase). Chiar mai mult decat atat, el i-a invitat pe toti episcopii crestini care fusesera excomunicati prin interventia “ortodoxismului pavelinist” sa-si reia posturile. De asemnea i-a invitat pe toti cei ce fiind de altă credinţă, si care fusesera exilaţi sau fugisera datorita prigoanei, să revină si să-si reia liber activitaţile religioase, dând voie sa se redeschida templele si sa se reia venerarea in templu. Datorita atitudinii sale corecte si imparţiale faţă de supuşii sai, Julian a fost consemnat in istoria ... "crestinismului" sub titlul dispretuitor de “Renegatul” Datorită cunoaşterii spirituale pe care Julian o câştigase datorită iniţierii sale spirituale el reprezenta o mare amenintare pentru bisericismul pavelinist. Istoria Catolică ne informeaza ca acest "cel mai mare dusman al crestinismului," dupa o domnie de 18 luni, si-a gasit sfarsitul prin "interventia supranaturala" a unei lănci aruncata in batalia cu regele persan Sapor. In timp ce se afla pe patul de moarte, Julian a redat pe scurt sensul vietii . "Am invatat prin cunoasterea spirituală filozofică, cu cat mai extraordinar este sufletul decat corpul, iar separarea acestei substante nobile (de corpul grosier) este subiectul mai degraba al bucuriei decat al tristetii." Apoi intorcandu-se catre cei doi filozofi, Priscus şi Maximus, care se aflau langă patul sau, a intrat intr-o discutie spirituală despre natura sufletului cu ei, explicand cum a incercat să-şi traiasca viata din punctul de vedere al sufletului, nu al corpului. |
||||||||||||||||||
Ultima modificare efectuata de catre anadi la Vin Mai 19, 2006 6:41 am, modificat de 1 data in total |
Aparitia evangheliilor |
|
||
Powered by phpBB 2.0.17 2001-2004 phpBB Group
Offered by Angelteam. | Best resolution: 1024x768
Responsabilitatea pentru continutul acestui forum apartine autorilor, nu echipei Angelteam.
Offered by Angelteam. | Best resolution: 1024x768
Responsabilitatea pentru continutul acestui forum apartine autorilor, nu echipei Angelteam.