În aceastã prezentare noi ne referim mai ales la cartea lui Daniel ºi la Apocalipsa. Pânã în trecutul apropiat, chiar ºi cei mai recunoscuþi cãrturari internaþionali nu puteau face ceva cu conþinutul acestor douã cãrþi profetice. Ei stãteau tot timpul înaintea unor probleme nedezlegate, pentru cã nu erau în stare sã descifreze limba simbolicã folositã în aceste cãrþi. Ceea ce a fost scris pe baza inspiraþiei directe, poate fi desluºit ºi înþeles numai printr-o descoperire deosebitã de sus. Aici nu are voie duhul omenesc sã cerceteze în mod filozofic, aici trebuie ca Duhul lui Dumnezeu sã lumineze ºi sã descopere lucrurile pecetluite (1 Cor. 2.10-13). Pentru cã timpul pentru partea profeticã nu sosise încã, s-au scris cunoºtinþe proprii dupã înþelegerea fiecãruia.
ProfeÞia biblicã nu poate fi tâlcuitã, ea trebuie recunoscutã ºi privitã În Împlinirea ei. Evenimentele escatologice din timpul sfârºitului au fost prezise prin ºtiinÞa dinainte a lui Dumnezeu. Dumnezeu a permis sã fie scrise dinainte amândouã, istoria omenirii ºi istoria mântuirii. Ceea ce au spus pânã acum diferiÞi tâlcuitori ai Bibliei, nu se potriveºte, dupã cum vom vedea, cu rãspunsul clar al Împlinirii lui Dumnezeu. Cine zice cã ºtie ceva, ar trebui sã se gândeascã, cã fiecare cunoºtinÞã trebuie sã corespundã cu mãrturia Întreagã a Sfintei Scripturi ºi trebuie sã fie În acord cu aceasta. Ceea ce se spune despre o temã este numai atunci corect când ºi ultimelor Întrebãri aferente le este dat un rãspuns fãrã echivoc ºi satisfãcãtor.
Nu pentru cã noi am citit Biblia mai profund, ci pentru cã acum este timpul În care tainele lui Dumnezeu sunt descoperite, de aceea DOMNUL a deschis copiilor Sãi mintea pentru partea profeticã din Scripturã. Fãrã nici o Îndoialã noi trãim acum În ultima perioadã din istoria mântuirii. Cu aceastã constatare nu vrem sã provocãm panicã sau fricã de sfârºitul lumii, Însã dorim sã producem o trezire la realitate. Acum este vorba despre accentuarea Cuvântului profetic, care nu are voie sã fie neglijat, dupã partea evanghelisticã ºi de ÎnvãÞãturã.
Proorocului Daniel i-a fost poruncit: „Tu, ĂŽnsĂŁ, Daniele, Ăžine ascunse aceste cuvinte Âşi pecetluieÂşte cartea , pânĂŁ la vremea sfârÂşitului. Atunci mulĂži o vor citi Âşi cunoÂştinĂža va creÂşte.” (cap. 12.4).
Pecetluirea acestui conĂžinut important nu trebuia sĂŁ rĂŁmânĂŁ tot timpul aÂşa, ci numai pânĂŁ la vremea sfârÂşitului. Despre „vremea sfârÂşitului”, adicĂŁ „zilele din urmĂŁ”, este vorba atât ĂŽn Vechiul cât Âşi ĂŽn Noul Testament de repetate ori. În Daniel 8, 17+19 se spune: „Fii cu luare aminte, fiul omului, cĂŁci vedenia priveÂşte vremea sfârÂşitului…IatĂŁ ĂŽĂži arĂŁt ce se va ĂŽntâmpla la vremea de apoi a mâniei, cĂŁci vedenia aceasta priveÂşte vremea sfârÂşitului.”
Ceea ce era ascuns ºi pecetluit pânã nu demult, ºi prin urmare nu putea fi ÎnÞeles, este acum descoperit. Desigur cã dupã citirea acestei prezentãri, mulÞi vor ÎnÞelege mai bine cartea lui Daniel ºi Apocalipsa.
Proorocul Daniel nu a tâlcuit vedeniile ĂŽn care au fost vestite anumite desfĂŁÂşurĂŁri Âşi evenimente prin simboluri, ci lui i-a fost trimis ĂŽngerul Gavril care i-a explicat ce vedea. Daniel mĂŁrturiseÂşte despre el: „El m-a ĂŽnvĂŁĂžat, a stat de vorbĂŁ cu mine, Âşi mi-a zis: ‚Daniele, am venit acum sĂŁ-Ăži luminez mintea. Când ai ĂŽnceput tu sĂŁ te rogi, a ieÂşit cuvântul, Âşi eu vin sĂŁ Ăži-l vestesc; cĂŁci tu eÂşti prea iubit Âşi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta Âşi ĂŽnĂželege vedenia!’” (cap. 9, 22-23)
Ca Âşi atunci, este vorba Âşi astĂŁzi despre o lĂŁmurire Âşi o deschidere a minĂžii, dar Âşi despre rugĂŁciunea ĂŽn care sĂŁ se exprime dorinĂža adâncĂŁ din inimĂŁ, pentru a primi claritate de la Dumnezeu. Cheia pentru aceasta se aflĂŁ ĂŽn porunca: „Ia aminte dar la cuvântul acesta Âşi ĂŽnĂželege vedenia!” Cine nesocoteÂşte Cuvântul, merge ĂŽn rĂŁtĂŁcire chiar dacĂŁ ar pretinde cĂŁ a primit o descoperire. Dumnezeu este legat de Cuvântul Lui; El face totul conform Cuvântului SĂŁu. În cap. 10,21 citim: „Dar vreau sĂŁ-Ăži fac cunoscut ce este scris ĂŽn cartea adevĂŁrului.” Mai mult nu vrem Âşi nici nu avem nevoie. Dar noi vrem sĂŁ aflĂŁm ce este scris ĂŽn cartea aceasta a adevĂŁrului.
Ioan la fel a fost vizitat de un ĂŽnger, când se afla pe insula Patmos. Acest eveniment este descris ĂŽn Apoc. 1,1: „ÂŞi le-a fĂŁcut-o cunoscut, trimiÞând prin ĂŽngerul SĂŁu, la robul SĂŁu Ioan.” DupĂŁ ce el a vĂŁzut aceste vedenii Âşi desfĂŁÂşurĂŁri ĂŽn tablouri, mĂŁrturiseÂşte ĂŽn cap 22, 8-9: „Eu, Ioan, am auzit Âşi am vĂŁzut lucrurile acestea. ÂŞi dupĂŁ ce le-am auzit Âşi le-am vĂŁzut, m-am aruncat la picioarele ĂŽngerului, care mi le arĂŁta, ca sĂŁ mĂŁ ĂŽnchin lui. Dar el mi-a zis: `FereÂşte-te sĂŁ faci una ca aceasta! Eu sunt un ĂŽmpreunĂŁ slujitor cu tine, Âşi cu fraĂžii tĂŁi, proorocii, Âşi cu cei ce pĂŁzesc cuvintele din cartea aceasta. ÎnchinĂŁ-te lui Dumnezeu.`”
Mulþumirea ºi închinarea Îi revin numai lui Dumnezeu singur, chiar ºi atunci când El trimite un înger sau un mesager. El are mesageri cereºti ºi pãmânteºti, prin care El poate vorbi ºi lucra (Evrei 1,7).
Pentru o Însãrcinare deosebitã din istoria mântuirii, este nevoie de o chemare profeticã-apostolicã directã. Cine posedã doar o Însãrcinare Închipuitã, Îi va lega pe oameni de persoana ºi ÎnvãÞãtura sa, ca urmaºi ai sãi. Cine este Însã Însãrcinat de Dumnezeu, va vorbi Cuvântul lui Dumnezeu ºi Îi va aduce pe oameni În legãturã cu Dumnezeu. Astfel de bãrbaÞi ai lui Dumnezeu pregãtesc calea DOMNULUI ºi În acelaºi timp poporului Sãu, dând la o parte orice piedicã spiritualã (Isa. 62,10). Astfel oamenii devin cu adevãrat ucenici ºi prin aceasta urmaºi ai lui Isus Hristos.
Gândul acesta ne aduce aminte de proorocia din Maleahi 3,1: „IatĂŁ, voi trimite pe solul Meu; el va pregĂŁti calea ĂŽnaintea Mea.” Ea s-a ĂŽmplinit cu Ioan BotezĂŁtorul, care a fost trimis ĂŽnaintea DOMNULUI (Mat. 11,10).
În Apoc. 22,6 citim: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare Âşi adevĂŁrate. ÂŞi DOMNUL, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe ĂŽngerul SĂŁu sĂŁ arate robilor SĂŁi lucrurile, care au sĂŁ se ĂŽntâmple ĂŽn curând.” La urmĂŁ vorbeÂşte ĂŽnsuÂşi DOMNUL: „Eu, Isus, am trimis pe ĂŽngerul Meu sĂŁ vĂŁ adevereascĂŁ aceste lucruri pentru Biserici.” (vers. 16).
Întotdeauna când se ĂŽntâmplĂŁ evenimente de importanÞã ĂŽn istoria mântuirii, Dumnezeu trimite un ĂŽnger sau un prooroc. „Nu, DOMNUL Dumnezeu nu face nimic fĂŁrĂŁ sĂŁ-ÂŞi descopere taina Sa slujitorilor SĂŁi prooroci.” (Amos 3,7). AÂşa a fost, de exemplu, vestitĂŁ naÂşterea lui Ioan BotezĂŁtorul de un ĂŽnger (Luca 1,13). Pe plaiurile Bethleemului, pĂŁstorii au auzit cântând cetele cereÂşti Âşi din gura ĂŽngerului se vestea despre naÂşterea Mântuitorului: „Nu vĂŁ temeĂži: cĂŁci vĂŁ aduc o veste bunĂŁ, care va fi o bucurie pentru tot norodul: AstĂŁzi ĂŽn cetatea lui David, vi s-a nĂŁscut un Mântuitor, care este Hristos, DOMNUL” (Luca 2,10-11). ÂŞi deschiderea peceĂžilor a fost vestitĂŁ ĂŽntr-un mod supranatural.


HRISTOS ÂŞI ANTIHRISTUL

În lupta pentru claritate la aceastã temã importantã despre Antihrist, trebuie sã ne întoarcem nepãrtinitori spre Cuvântul lui Dumnezeu ºi sã luminãm aceastã persoanã tainicã cu Scriptura. Diferite pãreri omeneºti existã, dupã cum am amintit, de mult timp. Noi avem însã dreptul la un rãspuns infailibil ºi incontestabil, ºi acesta ne poate fi dat numai prin Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu.
Toate mãrturiile din Sfânta Scripturã sunt, În sinea lor ºi În legãturã unele cu altele, dovada pentru adevãrul lui Dumnezeu. CreaÞiunea mãrturiseºte despre Creatorul ei. Cine Îl tãgãduieºte pe El, ar trebui sã tãgãduiascã ºi existenÞa universului maiestos. RãscumpãraÞii sunt dovada vie a Rãscumpãrãtorului. Divinitatea nu trebuie doveditã de oameni, ea este o realitate adevãratã, doveditã. Aceasta se potriveºte pentru fiecare temã ºi fiecare domeniu din Sfânta Scripturã.
Tema complexã despre Antihrist este una din cele mai grele care existã În domeniul religios. Pe primul loc stã taina Dumnezeirii lui Isus Hristos, iar a doua este persoana tainicã a Antihristului. Amândouã sunt pentru cei mai mulÞi oameni o enigmã, În ambele cazuri pãrerile se despart foarte mult. Nu existã nici o catedrã pe pãmânt, nici un profesor care ar putea da o explicaÞie temeinicã despre aceasta. Teologia tradiÞionalã se aflã În cazul acesta Într-o Încurcãturã totalã, ea posedã doar explicaÞii care corespund cu direcÞia bisericii respective.
DupĂŁ cum a fost deja citat din proorocul Daniel, aceastĂŁ carte tainicĂŁ trebuia sĂŁ rĂŁmânĂŁ ĂŽnchisĂŁ Âşi pecetluitĂŁ pânĂŁ ĂŽn vremea sfârÂşitului. În Apoc. 5,1 aflĂŁm despre o carte pecetluitĂŁ ĂŽn Noul Testament. Întrebarea sunĂŁ: „Cine este vrednic sĂŁ deschidĂŁ cartea Âşi sĂŁ-i rupĂŁ peceĂžile?” Ioan, care a urmĂŁrit desfĂŁÂşurarea, a primit rĂŁspunsul: „IatĂŁ cĂŁ Leul din seminĂžia lui Iuda, RĂŁdĂŁcina lui David, a biruit ca sĂŁ deschidĂŁ cartea Âşi cele Âşapte peceĂži ale ei.” (Apoc. 5,5).
În aceastã prezentare nu ne putem ocupa mai detaliat de deschiderea ºi însemnãtatea peceþilor ºi sã descriem conþinutul acestora. Aici este vorba despre tema de faþã ºi însemnãtatea simbolurilor în aceastã legãturã, simboluri cu care ne întâlnim mereu. În profeþie avem de-a face cu tablouri, asemãnãtor cu vorbirea în pilde a DOMNULUI, care ascund în sinea lor înþelesul propriu-zis. Aici este vorba despre animale, capete, coarne, icoana fiarei, semnul fiarei, numãrul fiarei, ºi chiar despre o curvã care cãlãreºte pe fiarã, etc. Noi vom urmãri cu ajutorul Sfintei Scripturi însemnãtatea acestor simboluri.
Sistemul anticreÂştin este multilateral Âşi s-a dezvoltat paralel ĂŽn timpul celor aproape douĂŁ mii de ani din istoria mântuirii. Sfânta ScripturĂŁ ne aratĂŁ aceasta ĂŽn diferite legĂŁturi. Pavel numeÂşte aceastĂŁ persoanĂŁ cu multe titluri. El a fost ĂŽn stare sĂŁ-l descrie exact, cu o privire profeticĂŁ adâncĂŁ. Apostolul scrie avertizând: „Nimeni sĂŁ nu vĂŁ amĂŁgeascĂŁ ĂŽn vreun chip; cĂŁci nu va veni ĂŽnainte ca sĂŁ fi venit lepĂŁdarea de credinÞã, Âşi de a se descoperi omul fĂŁrĂŁdelegii, fiul pierzĂŁrii, potrivnicul, care se ĂŽnalÞã mai pe sus de tot ce se numeÂşte `Dumnezeu` sau de ce este vrednic de ĂŽnchinare. AÂşa cĂŁ se va aÂşeza ĂŽn Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vĂŁ aduceĂži aminte cum vĂŁ spuneam lucrurile acestea, când eram ĂŽncĂŁ la voi? ÂŞi acum ÂştiĂži bine ce-l opreÂşte ca sĂŁ nu se descopere decât la vremea lui. CĂŁci taina fĂŁrĂŁdelegii a Âşi ĂŽnceput sĂŁ lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreÂşte acum, sĂŁ fie luat din drumul ei. ÂŞi atunci se va arĂŁta acel nelegiuit, pe care DOMNUL Isus ĂŽl va nimici cu suflarea gurii Sale, Âşi-l va prĂŁpĂŁdi cu arĂŁtarea venirii Sale. ArĂŁtarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne Âşi puteri mincinoase, Âşi cu toate amĂŁgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzĂŁrii, pentru cĂŁ n-au primit dragostea adevĂŁrului ca sĂŁ fie mântuiĂži.” (2 Tes. 2, 3-10).
UrmĂŁtoarele comparaĂžii ne vor clarifica unele caracteristici ale Antihristului:

Hristos a venit ĂŽn Numele TatĂŁlui (Ioan 5, 43a);
imitatorul vine ĂŽn numele lui propriu (Ioan 5, 43b).

Hristos s-a smerit ºi S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte (Fil. 2,8);
fiul pierzãrii se ÎnalÞã mai presus de toate (2 Tes. 2,4)

Hristos a fost dispreĂžuit Âşi pĂŁrĂŁsit de oameni (Isa. 53,3);
Antihristul se lasĂŁ sĂŁrbĂŁtorit Âşi onorat (Apoc. 13,8).

Hristos este Proorocul adevĂŁrat (Deut. 18, 15-18; Fap. 3,22-23);
Antihristul este proorocul mincinos (Apoc. 16,13; 20,10)

Hristos a mĂŁrturisit despre adevĂŁr (Ioan 18,37);
cel rãu aruncã adevãrul la pãmânt (Dan. 8,12).

Hristos a venit sĂŁ ĂŽmplineascĂŁ voia lui Dumnezeu (Evrei 10, 7-10);
Antihristul va face voia lui (Dan. 11,36).

Hristos a venit sã-I mântuiascã pe cei pierduÞi (Luca 19,10);
Antihristul se ridicĂŁ pentru a-i nimici pe sfinĂži (Dan. 8,24).

Hristos a ĂŽmplinit Legea lui Dumnezeu (Mat. 5,17);
cel rĂŁu este nelegiuit (2Tes 2,8; Dan. 7,25a).

Hristos a fost numit Fiul lui Dumnezeu (Luca 1,35);
Antihrist este fiul pierzĂŁrii (2 Tes. 2,3).

Hristos este taina evlaviei (1 Tim 3,16);
Antihristul este taina fĂŁrĂŁdelegii (2 Tes. 2,7).

Comparaþiile, cu care am mai putea continua, sunt necesare pentru a putea vedea aceastã persoanã în faþa ochilor. În prezentarea aceasta va apare mai clar ca niciodatã contrastul dintre Hristos ºi Antihrist, astfel ca, oricine vrea, sã-l poatã recunoaºte. În Daniel, în epistolele apostolilor ºi Apocalipsa întâlnim diferite denumiri, dar care descriu aceeaºi persoanã sau acelaºi sistem în multitudinea aspectelor lui.

ÎNCEPUTUL


Antihristul este o persoanã tainicã, fãrã îndoialã. Aºa cum Hristos, Cel Adevãrat, poate fi recunoscut numai prin descoperire de sus, aºa de sigur poate fi recunoscut Antihristul numai prin luminã de sus. Aºa cum Hristos este descoperirea lui Dumnezeu în trup omenesc, la fel va fi ºi Antihristul în vremea apariþiei sale directe, manifestarea personificatã a lui Satana într-un om. Satana sigur nu este un ateu, el crede în Dumnezeu ºi tremurã (Iac. 2,19). Reprezentantul lui pe pãmânt calcã în toate pe urmele lui. În exterior avem de-a face cu un om foarte smerit care foloseºte chiar ºi texte biblice, cum a fãcut-o Satana la ispitirea lui Isus.
Atât Hristos cât ºi Antihristul au o preistorie lungã; amândoi au originea lor în ceruri. Dacã cercetãm urmele lor în trecut, putem constata uºor, cã Hristos te duce înapoi la Dumnezeu, iar Antihristul la Satana. Hristos reprezintã Împãrãþia lui Dumnezeu cu luminã ºi viaþã, Antihristul împãrãþia lui Satana cu întuneric ºi moarte. Amândoi sunt reprezentaþi pe pãmânt, amândoi în acelaºi timp ascunºi ºi descoperiþi.
DupĂŁ cum am spus deja, noi gĂŁsim despre amândoi o descriere exactĂŁ ĂŽn Sfânta ScripturĂŁ. De la ĂŽnceputul timpului a fost anunĂžat Âşi descris atât Hristos cât Âşi Antihristul ĂŽn simboluri Âşi tablouri. Amândoi reprezintĂŁ o ĂŽmpĂŁrĂŁĂžie. Amândoi pretind un tron – cu deosebirea cĂŁ unul este Dumnezeu Âşi celĂŁlalt se lasĂŁ onorat ca Âşi cum ar fi Dumnezeu. LuminĂŁ Âşi ĂŽntuneric, ziuĂŁ Âşi noapte, viaÞã Âşi moarte, mĂŁrturisesc de la ĂŽnceput despre douĂŁ fiinĂže Âşi domenii diferite. Noi vedem douĂŁ linii de la Cain Âşi Abel, pânĂŁ la Isus Âşi Iuda, iar la sfârÂşit cu Hristos Âşi Antihristul.
Hristos ne este descris cu diferite denumiri care îl prezintã într-o legãturã cu slujbele Sale multiple: Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, Fiul lui David, Mielul lui Dumnezeu, Mijlocitor, Avocat, Împãrat, Mare Preot, Prooroc etc.
ÂŞi Antihristul, dupĂŁ cum am amintit, este numit ĂŽntr-o anumitĂŁ legĂŁturĂŁ cu titluri diferite: ca „proorocul mincinos”, „nelegiuitul”, „ĂŽmpotrivitorul”, etc. Cine cunoaÂşte Sfânta ScripturĂŁ nu-i va fi greu sĂŁ afle cĂŁ toate ĂŽnsuÂşirile Âşi atributele lui Dumnezeu se potrivesc lui Hristos sutĂŁ la sutĂŁ Âşi acelea ale lui Satana, lui Antihrist.

ANTI=ÎMPOTRIVÃ


Cheia pentru o cunoaÂştere corectĂŁ, ca sĂŁ gĂŁsim urma acestei persoane tainice, se aflĂŁ ĂŽn cuvântul anti. DupĂŁ cum ĂŽi este fiecĂŁruia cunoscut, anti ĂŽnseamnĂŁ „ĂŽmpotrivĂŁ”. Antihristul este deci ĂŽmpotrivitorul – duÂşmanul lui Hristos. ÎnÂşelĂŁciunea constĂŁ ĂŽnsĂŁ tocmai ĂŽn faptul cĂŁ aceastĂŁ persoanĂŁ se referĂŁ Âşi vorbeÂşte despre Hristos, dar toate ĂŽnvãÞãturile lui Âşi ĂŽntreaga sa practicĂŁ sunt ĂŽn contradicĂžie cu El Âşi cu Cuvântul Lui. El vorbeÂşte despre Hristos, dar ĂŽi leagĂŁ de persoana sa pe urmaÂşii sĂŁi, pe care ĂŽi numeÂşte din perspectiva sa „credincioÂşi”. Ei cred cuvântul lui, nu Cuvântul lui Hristos.
Semnalmentul deosebit al Antihristului constĂŁ ĂŽn faptul cĂŁ el este „mincinosul” Âşi este una cu ĂŽnvãÞãturile lui care sunt numai din minciuni – ĂŽn contradicĂžie cu Hristos care este adevĂŁrul Âşi ĂŽnvãÞãturile Lui sunt numai adevĂŁruri. Antihristul ĂŽnlocuieÂşte fiecare ĂŽnvãÞãturĂŁ a lui Hristos cu propria sa ĂŽnvãÞãturĂŁ. O minciunĂŁ este un adevĂŁr redat invers. AÂşa cum s-a folosit Satana deja ĂŽn grĂŁdina Eden de Cuvânt, aÂşa se foloseÂşte Âşi Antihristul de Cuvântul lui Dumnezeu, cu Âşiretlic Âşi perfidie pentru a-i ispiti pe cei sfinĂži ĂŽntr-un mod evlavios. Dar la o cercetare mai amĂŁnunĂžitĂŁ, se constatĂŁ cĂŁ absolut nimic din ceea ce ĂŽnvaÞã el nu corespunde cu Cuvântul original a lui Dumnezeu. Cine este Âşi lucreazĂŁ ĂŽmpotriva Cuvântului, acela este ĂŽmpotriva lui Hristos, deci „anti-Hrist”, cĂŁci Hristos este Cuvântul – Logosul.
Despre Antihrist auzim deja ĂŽn creÂştinismul primar. Ioan l-a amintit de mai multe ori ĂŽn epistolele sale. El scrie despre Antihrist, arĂŁtând spre timpul nostru: „CopilaÂşilor, este ceasul de pe urmĂŁ. ÂŞi dupĂŁ cum aĂži auzit cĂŁ are sĂŁ vinĂŁ antihrist…” Este de remarcat faptul cĂŁ Ioan vorbeÂşte o datĂŁ despre venirea Antihristului la singular, referindu-se la zilele din urmĂŁ, adicĂŁ la timpul sfârÂşitului, dar amintind ĂŽn acelaÂşi timp de mai mulĂži antihriÂşti care s-au ridicat deja atunci: „ sĂŁ ÂştiĂži cĂŁ acum s-au ridicat mulĂži antihriÂşti” (1 Ioan 2,18). Nu era vorba despre oameni care l-au refuzat pe Hristos, ci despre acei care ĂŽl prezentau ĂŽn contradicĂžie cu Cuvântul, rĂŁstĂŁlmĂŁcindu-l.
FraĂžii mincinoÂşi despre care a scris Pavel, „hristoÂşii” mincinoÂşi despre care a vorbit Isus, sunt unÂşii falÂşi care deja de la ĂŽnceput au deviat de la Cuvântul proorocilor Âşi apostolilor, prezentând alte pĂŁreri Âşi ĂŽnvãÞãturi. În mod deosebit se remarcase atunci vorbitorul Nicolae amintit ĂŽn Biblie. UrmaÂşii lui au fost „nicolaiĂžii”. El a adunat ĂŽn jurul sĂŁu oameni creduli Âşi a vestit faptele lui proprii, ĂŽn loc de singura credinÞã prin care este mântuit omul. DOMNUL le spune copiilor SĂŁi cuvinte de laudĂŁ ĂŽn prima epistolĂŁ trimisĂŁ prin ĂŽngerul Bisericii: „Ai ĂŽnsĂŁ lucrul acesta bun: cĂŁ urĂŁÂşti faptele nicolaiĂžilor” (Apoc. 2,6). În epistola a treia, aceastĂŁ direcĂžie nebiblicĂŁ, ĂŽn care laicii erau dominaĂži de o preoĂžime autonumitĂŁ, ajunsese la o poziĂžie solidĂŁ. Astfel mustrarea: „Tot aÂşa, Âşi tu ai câÞiva care, de asemenea, Ăžin ĂŽnvãÞãtura nicolaiĂžilor” (Apoc. 2,15). DupĂŁ cum grâul Âşi neghina cresc pe acelaÂşi câmp, aÂşa se aflĂŁ cei adevĂŁraĂži Âşi cei falÂşi pe acelaÂşi teren al creÂştinismului.
Totul a ĂŽnceput cu ĂŽnvãÞãturile neadevĂŁrate prezentate Âşi crezute sub influenĂža duhurilor anticreÂştine. Mai târziu, ĂŽn sistemul anticreÂştin, din acestea au fost fĂŁcute dogme. Încoronarea lor va fi la urmĂŁ ĂŽn ĂŽnsuÂşi Antihristul. Pavel, care poseda privirea profeticĂŁ, scrie: „DacĂŁ ĂŽnvaÞã cineva pe oameni ĂŽnvãÞãturĂŁ deosebitĂŁ, Âşi nu se Ăžine de cuvintele sĂŁnĂŁtoase ale DOMNULUI nostru Isus Hristos Âşi de ĂŽnvãÞãtura care duce la evlavie, este plin de mândrie, Âşi nu Âştie nimic.” (1 Tim. 6,3-4a).
Apostolul a Âştiut cĂŁ vestirea lui este de origine divinĂŁ, pentru cĂŁ el o primise prin descoperirea lui Isus Hristos (Gal. 1,12). El nu se apĂŁra pe sine Âşi ĂŽnvãÞãturile lui, ci Evanghelia lui Isus Hristos – mesajul de mântuire curat al lui Dumnezeu. În 2 Tim. 1, 13-14 el le cere lucrĂŁtorilor sĂŁi sĂŁ se ĂžinĂŁ de ĂŽnvãÞãtura sĂŁnĂŁtoasĂŁ: „Dreptarul ĂŽnvãÞãturilor sĂŁnĂŁtoase pe care le-ai auzit de la mine, Ăžine-l cu credinĂža Âşi dragostea care este ĂŽn Hristos Isus. Lucrul acela bun care Ăži s-a ĂŽncredinĂžat, pĂŁzeÂşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieÂşte ĂŽn noi.”
În decursul istoriei bisericii s-au ridicat mulĂži ĂŽnvãÞãtori Âşi prooroci mincinoÂşi, aÂşa cum s-a vestit deja ĂŽn 2 Pet. 2,1: „În norod s-au ridicat Âşi prooroci mincinoÂşi, cum Âşi ĂŽntre voi vor fi ĂŽnvãÞãtori mincinoÂşi, care vor strecura pe furiÂş erezii nimicitoare, se vor lepĂŁda de StĂŁpânul, care i-a rĂŁscumpĂŁrat, Âşi vor face sĂŁ cadĂŁ asupra lor o pierzare nĂŁpraznicĂŁ.” Denumirea „prooroci mincinoÂşi” este scrisĂŁ aici iarĂŁÂşi la plural.
InspiraĂži de duhul anticreÂştin, se dezvoltĂŁ o bisericĂŁ pe lângĂŁ Biserica adevĂŁratĂŁ. ÎnvãÞãtorii autodenumiĂži, proorocii mincinoÂşi Âşi apostolii falÂşi nu predicau ĂŽnvãÞãtura lui Hristos, ci cunoÂştinĂže proprii. Ei atrĂŁgeau oamenii neĂŽntemeiaĂži ĂŽn Cuvântul lui Dumnezeu, fĂŁcându-i urmaÂşii lor. La sfârÂşit se vor uni toate ĂŽnsuÂşirile Âşi caracteristicile sistemului anticreÂştin sub un singur cap. De aceea este scris despre el ĂŽn Apocalipsa ca fiind proorocul mincinos. AÂşa cum proorocii adevĂŁraĂži vesteau Cuvântul lui Dumnezeu pe care ĂŽl primeau ca „AÂŞA VORBEÂŞTE DOMNUL”, tot aÂşa pretinde proorocul mincinos cĂŁ este glasul lui Dumnezeu pe pĂŁmânt. Dar ĂŽnvãÞãtura lui nu are nimic comun cu Cuvântul adevĂŁrat. El este proorocul ĂŽnvãÞãturii false Âşi din cauza aceasta numit prooroc mincinos.
Cine vesteºte ceea ce este În contradicÞie cu proorocii adevãraÞi, este el Însuºi un prooroc mincinos. Un ÎnvãÞãtor fals este acela care ÎnvaÞã altfel decât ÎnvãÞãtorii rânduiÞi de Dumnezeu din Biserica primarã. Printr-o comparaÞie putem observa uºor cã astãzi este predicat un alt Isus ºi este prezentatã o altã Evanghelie decât În creºtinismul primar (2 Cor. 11,4). Falsul este prezentat ca fiind corect, iar adevãrul ca fals. Fãrã ca oamenii sã-ºi dea seama, În decursul veacurilor au fost introduse ÎnvãÞãturi greºite care n-au nimic comun cu ÎnvãÞãtura ºi practica primilor creºtini.
Dar cine mai cerceteazĂŁ astĂŁzi Scriptura ca sĂŁ verifice dacĂŁ ĂŽnvãÞãturile predicate corespund cu adevĂŁrul? Pavel a spus: „ÂŞtiu bine cĂŁ, dupĂŁ plecarea mea, se vor vârĂŽ printre voi lupi rĂŁpitori, care nu vor cruĂža turma; Âşi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor ĂŽnvĂŁĂža lucruri stricĂŁcioase, ca sĂŁ atragĂŁ pe ucenici de partea lor.” (Fap. 20, 29-30). Cuvintele mieroase sunt ĂŽnconjurate de un ceremonial bine ĂŽnvĂŁĂžat. Masele neÂştiutoare sunt impresionate Âşi cred cĂŁ aceasta a fost introdusĂŁ de Hristos. Ei vĂŁd starea exterioarĂŁ de miel Âşi nu pĂŁtrund ĂŽn falsificarea care ĂŽi pândeÂşte, pentru cĂŁ ei nu cunosc Cuvântul. Isus a spus: „Oile Mele ascultĂŁ glasul Meu” (Ioan 10, 27). Glasul Lui este Âşi rĂŁmâne ĂŽn veci Cuvântul SĂŁu.
DupĂŁ cum am amintit, un prooroc mincinos este recunoscut prin faptul cĂŁ el nu predicĂŁ Cuvântul proorocilor adevĂŁraĂži, un apostol mincinos prin faptul cĂŁ nu vesteÂşte ĂŽnvãÞãtura biblicĂŁ – apostolicĂŁ (Apoc. 2,2), Antihristul prin faptul cĂŁ el ĂŽnvaÞã fals despre Hristos, Âşi nici nu se gândeÂşte sĂŁ ĂŽmplineascĂŁ ce a poruncit Hristos. El se recunoaÂşte verbal pentru Hristos, dar este ĂŽncurcat adânc ĂŽn superstiĂžii, pânĂŁ la chemarea morĂžilor, ceea ce este spiritism. Cât de serioase sunt cuvintele: „Dar chiar dacĂŁ noi ĂŽnÂşine sau un ĂŽnger din cer ar veni sĂŁ vĂŁ propovĂŁduiascĂŁ o Evanghelie, deosebitĂŁ de aceea pe care v-am propovĂŁduit-o noi, sĂŁ fie anatema!” (Gal. 1,8).
Cine ĂŽl vede pe Antihrist ca un dictator mondial ĂŽn sensul unui tiran politic, va fi surprins. Pavel scrie cĂŁ Satana va face prin el ĂŽn ultima fazĂŁ „tot felul de minuni, de semne Âşi de puteri mincinoase” (2 Tes. 2). Acest om nu va face semne Âşi minuni biblice, aÂşa cum s-a ĂŽntâmplat ĂŽn slujba lui Isus Hristos Âşi a apostolilor, prin puterea lui Dumnezeu. În schimb el este un maestru ĂŽn ĂŽnÂşelĂŁtorie. Ceea ce nu ar putea realiza nimeni, reuÂşeÂşte el prin politica religioasĂŁ. Sunt semne mincinoase care sunt ĂŽn contradicĂžie cu adevĂŁrul. El Âştie sĂŁ umble cu minciuna ĂŽntr-un mod evlavios Âşi sĂŁ-i ispiteascĂŁ pe toĂži aceia care cred evanghelia lui mincinoasĂŁ; el poate vorbi cu bĂŁrbaĂži de stat Âşi demnitari bisericeÂşti ĂŽn egalĂŁ mĂŁsurĂŁ. El are cei mai buni consilieri din lume, este cel mai informat om din lume, la el vin toĂži din toate lagĂŁrele. Rolul sĂŁu de mijlocitor este luat ĂŽn seamĂŁ de toate formaĂžiunile politice adverse. El este cea mai ĂŽnaltĂŁ autoritate religioasĂŁ care existĂŁ pe pĂŁmânt Âşi, aÂşa cum susĂžine el, Âşi cea mai ĂŽnaltĂŁ instanÞã juridicĂŁ.
Antihristul nu va trĂŁi niciodatĂŁ o ascultare de rugĂŁciune, nicicând nu va umbla un Âşchiop prin el, nu va vedea vreun orb sau sĂŁ audĂŁ un surd, ca ĂŽn timpul lui Hristos. Dar totuÂşi toatĂŁ lumea ĂŽl va onora Âşi i se vor ĂŽnchina: „…pentru cei ce sunt pe calea pierzĂŁrii, pentru cĂŁ n-au primit dragostea adevĂŁrului ca sĂŁ fie mântuiĂži. Din aceastĂŁ pricinĂŁ Dumnezeu le trimite o lucrare de rĂŁtĂŁcire, ca sĂŁ creadĂŁ o minciunĂŁ, pentru ca toĂži cei care n-au crezut adevĂŁrul, ci au gĂŁsit plĂŁcere ĂŽn nelegiuire, sĂŁ fie osândiĂži.” (2 Tes. 2, 10-12). SĂŁ ne gândim: Antihristul este dupĂŁ nume un creÂştin, dar de fapt este ĂŽmpotriva lui Hristos. El vorbeÂşte despre ÎmpĂŁrĂŁĂžia lui Dumnezeu, dar ĂŽÂşi construieÂşte propria lui ĂŽmpĂŁrĂŁĂžie ĂŽn care domneÂşte.



ORIGINEA LUI

Ca sĂŁ ĂŽnĂželegem mai bine tactica Âşi ĂŽnsuÂşirea Antihristul, trebuie sĂŁ ne ocupĂŁm mai ĂŽntâi de Satana. Poate sunĂŁ cam ciudat, dar vom arĂŁta paralela ĂŽntre el Âşi Antihrist. În Ez. 28, 12-15 stĂŁ scris: „AÂşa vorbeÂşte DOMNUL Dumnezeu: ajunsesei la cea mai ĂŽnaltĂŁ desĂŁvârÂşire, erai plin de ĂŽnĂželepciune, Âşi desĂŁvârÂşit ĂŽn frumuseĂže. StĂŁteai ĂŽn Eden, ĂŽn grĂŁdina lui Dumnezeu, Âşi erai acoperit de tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald Âşi cu aur; timpanele Âşi flautele erau ĂŽn slujba ta, pregĂŁtite pentru ziua când ai fost fĂŁcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile ĂŽntinse; te pusesem pe muntele sfânt al lui Dumnezeu, Âşi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fĂŁrĂŁ prihanĂŁ ĂŽn cĂŁile tale, din ziua când ai fost fĂŁcut, pânĂŁ ĂŽn ziua când s-a gĂŁsit nelegiuirea ĂŽn tine.”
Aici este vorba despre Lucifer, pe care Dumnezeu l-a creat ca o cãpetenie Îngereascã. Ca creaturã a lui Dumnezeu, el era desãvârºit, dar era Înzestrat cu o voinÞã liberã ca ºi noi. Din pãcate, el a folosit aceastã libertate pentru a se ridica Împotriva lui Dumnezeu, ÎnãlÞându-se. Acelaºi lucru este spus despre reprezentantul sãu care se ridicã peste tot. Pentru cã Satana nu este atotºtiutor, el nu a putut sã prevadã ce urmãri va atrage dupã sine Împotrivirea sa. Aºa este cu Antihristul care trebuie sã-ºi preia rolul sãu. Sfârºitul lui Îi este ascuns; el ºtie multe, dar nu totul.
DupĂŁ cum ne-a fost spus, Satana se afla ĂŽn grĂŁdina Eden. Acolo el s-a folosit mai târziu, dupĂŁ cĂŁderea sa, de Âşarpe, prin care el i-a amĂŁgit pe primii oameni aducându-i la neascultare Âşi astfel la ĂŽncĂŁlcarea Cuvântului lui Dumnezeu. Cu ĂŽntrebarea: „Oare a zis Dumnezeu cu adevĂŁrat?” el a semĂŁnat ĂŽn ei ĂŽndoialĂŁ faÞã de Cuvântul lui Dumnezeu. AcelaÂşi lucru ĂŽl face reprezentantul lui pe pĂŁmânt. Astfel a cĂŁzut ĂŽntreaga omenire de la ĂŽnceput sub influenĂža celui rĂŁu, care constĂŁ ĂŽntotdeauna ĂŽn faptul de a pune Cuvântul lui Dumnezeu sub semnul ĂŽntrebĂŁrii. A ĂŽnceput cu necredinĂža, cĂŁreia i-a urmat apoi neascultarea Âşi la sfârÂşit ĂŽncĂŁlcarea. AÂşa s-a ajuns la cĂŁderea ĂŽn pĂŁcat, ĂŽn care am fost atraÂşi toĂži. Fiecare a dat greÂş Âşi s-a fĂŁcut vinovat, cĂŁci Âşi noi am fi procedat exact ca Adam Âşi Eva.
Satana nu numai cĂŁ a fost aruncat jos când s-a rĂŁzvrĂŁtit, dar el a adus Âşi nenorocirea asupra ĂŽntregii omeniri. Dar deja imediat dupĂŁ cĂŁderea ĂŽn pĂŁcat, DOMNUL a anunĂžat venirea rĂŁscumpĂŁrĂŁtorului, atunci când a vorbit despre sĂŁmânĂža care va veni prin femeie pentru a zdrobi capul Âşarpelui (Gen. 3,15). Din cauza aceasta Isus a numit-o pe Maria ĂŽntotdeauna „femeie”, niciodatĂŁ „mamĂŁ”. El a fost sĂŁmânĂža lui Dumnezeu ĂŽn care Cuvântul fĂŁgĂŁduit a devenit realitate. SĂŁmânĂža dumnezeiascĂŁ este pe de-o parte Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 8,11); sĂŁmânĂža bunĂŁ sunt pe de altĂŁ parte fii ĂŽmpĂŁrĂŁĂžiei lui Dumnezeu (Mat. 13,3Cool. Ei ĂŽÂşi au originea ĂŽn sĂŁmânĂža dumnezeiascĂŁ Âşi formeazĂŁ astfel un neam dumnezeiesc (1 Pet. 2,9; Fap. 17,29).
În proorocul Isaia gĂŁsim descrisĂŁ cĂŁderea lui Satana: „Cum ai cĂŁzut din cer, LuceafĂŁr strĂŁlucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pĂŁmânt, tu biruitorul neamurilor! Tu ziceai ĂŽn inima ta: `MĂŁ voi sui ĂŽn cer, ĂŽmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi Âşedea pe muntele adunĂŁrii dumnezeilor, la capĂŁtul miazĂŁ-noaptei; mĂŁ voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” (Isa. 14, 12-14).
În intenĂžiile lui nu s-a schimbat nimic pânĂŁ astĂŁzi. Deja din grĂŁdina Eden, el a ĂŽncercat sĂŁ domneascĂŁ asupra oamenilor pentru a-Âşi realiza planul. Atunci el l-a Ăžinut posedat pe ĂŽmpĂŁratul din Tir, ĂŽn care gĂŁsim un exemplu pentru pretenĂžia la putere omeneascĂŁ-drĂŁceascĂŁ. Dumnezeu i-a vorbit prin proorocii SĂŁi: „Pentru cĂŁ Ăži s-a ĂŽngâmfat inima Âşi ai zis: `Eu sunt Dumnezeu, Âşi Âşed pe scaunul de domnie a lui Dumnezeu ĂŽn mijlocul mĂŁrilor`, mĂŁcar cĂŁ nu eÂşti decât un om Âşi nu eÂşti Dumnezeu, mĂŁcar cĂŁ ĂŽĂži dai ifose ca Âşi când ai fi Dumnezeu…” (Ez. 28, 2). Este foarte ciudat, cĂŁ un om ĂŽÂşi dĂŁ ifose ca Âşi când ar fi Dumnezeu. Dar acesta nu este omul, ci Satana ĂŽn el, care este numit dumnezeul Âşi stĂŁpânitorul aceste lumi (2 Cor. 4, 4). Satana a pretins chiar de la DOMNUL nostru, sĂŁ ĂŽngenuncheze Âşi sĂŁ i se ĂŽnchine. Pentru aceasta el I-a oferit bogĂŁĂžia lumii (Mat. 4, 8-12). Acela care-l reprezintĂŁ aici pe pĂŁmânt, trebuie sĂŁ poarte aceleaÂşi semnalmente; bogĂŁĂžia Âşi ĂŽnchinarea nu trebuie sĂŁ lipseascĂŁ. El ĂŽÂşi dĂŁ ifose ca Âşi când ar fi Dumnezeu, deci ĂŽl imitĂŁ pe Hristos, dar posedĂŁ ĂŽnsuÂşirile Satanei care vroia sĂŁ fie ca Dumnezeu. El primeÂşte bogĂŁĂžiile oferite.
Mai departe este scris: „… prin ĂŽnĂželepciunea Âşi priceperea ta Ăži-ai fĂŁcut avere, Âşi Ăži-ai grĂŁmĂŁdit aur Âşi argint ĂŽn visteriile tale; prin marea ta ĂŽnĂželepciune Âşi prin negoĂžul tĂŁu Ăži-ai mĂŁrit bogĂŁĂžiile, Âşi prin bogĂŁĂžiile tale inima Ăži s-a ĂŽngâmfat foarte mult.” (Ez. 28, 4-5). ÂŞi acest semnalment vizibil, pĂŁmântesc este un semn pentru Satana, deci Âşi pentru locĂžiitorul lui pe care ĂŽl dominĂŁ. PânĂŁ astĂŁzi nu s-a schimbat ĂŽncĂŁ nimic. Cine nu Âştie unde se aflĂŁ bogĂŁĂžiile ĂŽn visterii? Cine nu a auzit ĂŽncĂŁ despre bogĂŁĂžia inestimabilĂŁ, despre tot aurul, argintul, pietrele scumpe, etc.?
„Prin mĂŁrimea negoĂžului tĂŁu te-ai umplut de silnicie, Âşi ai pĂŁcĂŁtuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu…” (vers. 16). De când face Satana negoĂž? În descrierea aceasta citim succesiv despre Satana Âşi domnitorul pĂŁmântesc ĂŽn care el s-a ĂŽntrupat. Satana este o fiinÞã spiritualĂŁ Âşi necesitĂŁ un trup fizic pe care ĂŽl dominĂŁ, pentru a-Âşi exercita puterea.
Noi trebuie sĂŁ reĂžinem deci descrierea ĂŽn ansamblu a lui Satana Âşi semnalmentele lui diferite, pentru cĂŁ le vom ĂŽntâlni deseori când este vorba despre reprezentantul lui de pe pĂŁmânt. Foarte important este cĂŁ el se prezintĂŁ ca ĂŽnger al luminii Âşi reprezentanĂžii lui, pânĂŁ la ultimul, ĂŽn care se ĂŽntrupeazĂŁ personal, apar tot ca ĂŽngeri. Apostolul Pavel a recunoscut aceasta Âşi a scris: „Oamenii aceÂştia sunt niÂşte apostoli mincinoÂşi, niÂşte lucrĂŁtori ĂŽnÂşelĂŁtori, care se prefac ĂŽn apostoli ai lui Hristos. ÂŞi nu este de mirare, cĂŁci chiar Satana se preface ĂŽntr-un ĂŽnger de luminĂŁ. Nu este mare lucru dar, dacĂŁ Âşi slujitorii lui se prefac ĂŽn slujitori ai neprihĂŁnirii. SfârÂşitul lor va fi dupĂŁ faptele lor.” (2 Cor. 11, 13-15).

DESCOPERIREA TAINELOR

DupĂŁ cum am aminti deja, proorocul Daniel a vĂŁzut dinainte ĂŽn simboluri evenimentele importante din timpul de sfârÂşit. El a mĂŁrturisit ĂŽnaintea ĂŽmpĂŁratului: „Dar este ĂŽn ceruri un Dumnezeu, care descoperĂŁ tainele Âşi care face cunoscut ĂŽmpĂŁratului ce se va ĂŽntâmpla ĂŽn vremurile de pe urmĂŁ.” (cap. 2, 28). Poporul lui Dumnezeu este acum ca Âşi atunci cel mai bine informat. Ceea ce a spus DOMNUL ĂŽn Mat.23, 24 mai este valabil Âşi astĂŁzi: „De aceea, iatĂŁ vĂŁ trimit prooroci, ĂŽnĂželepĂži Âşi cĂŁrturari.” În timp ce politicienii sunt nevoiĂži sĂŁ se bazeze pe presupuneri, credincioÂşii recunosc semnele timpului cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Ei ĂŽnĂželeg cĂŁ noi trĂŁim ĂŽntr-un timp profetic. Ei pot rândui corect tot ce-au vĂŁzut proorocii Âşi apostolii ĂŽn vedenii Âşi ce-au scris aceÂştia prin inspiraĂžia Duhului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost trimis ĂŽntotdeauna la prooroci, niciodatĂŁ la teologi.
Dar fiecare prooroc Âşi apostol adevĂŁrat va recunoaÂşte: „ÎnsĂŁ dacĂŁ mi s-a descoperit taina aceasta, nu ĂŽnseamnĂŁ cĂŁ este ĂŽn mine o ĂŽnĂželepciune mai mare decât a tuturor celor vii” (Dan. 2, 30). În rugĂŁciunea lui, Daniel l-a lĂŁudat pe DOMNUL Âşi a spus: „El dĂŁ ĂŽnĂželepciune ĂŽnĂželepĂžilor Âşi pricepere celor pricepuĂži! El descoperĂŁ ce este adânc Âşi ascuns; El Âştie ce este ĂŽn ĂŽntuneric, Âşi la El locuieÂşte lumina.” (ver. 21, 22).
Prima datĂŁ Daniel a vĂŁzut un chip mare, aÂşa cum i-a fost arĂŁtat ĂŽmpĂŁratului NebucadneĂžar ĂŽnainte ĂŽntr-un vis. El ĂŽl descrie ĂŽn felul urmĂŁtor: „Chipul acesta era foarte mare, Âşi de o strĂŁlucire nemaipomenitĂŁ… Capul chipului acesta era de aur curat; pieptul Âşi braĂžele ĂŽi erau de argint; pântecele Âşi coapsele ĂŽi erau de aramĂŁ; fluierele picioarelor, de fer; picioarele, parte de fer, Âşi parte de lut.” (cap. 2, 31-33). Acest chip reprezenta evident o persoanĂŁ, pentru cĂŁ sunt amintite pieptul, braĂžele, pântecele, coapsele, fluierele picioarelor Âşi picioarele. TotodatĂŁ ne sunt simbolizate prin acesta cele patru imperii mondiale care s-au succedat unul dupĂŁ altul.
De la ver. 37-45 el explicĂŁ ĂŽnsemnĂŁtatea celor patru ĂŽmpĂŁrĂŁĂžii mari mondiale, care sunt cunoscute istoric: ÎmpĂŁrĂŁĂžia babilonianĂŁ reprezentatĂŁ prin capul de aur, a dominat din 606 – 538 ĂŽ.Hr.; ĂŽmpĂŁrĂŁĂžia mezilor Âşi perÂşilor este simbolizatĂŁ prin pieptul Âşi braĂžele de argint Âşi a dominat din 538 - 330 ĂŽ.Hr.; ÎmpĂŁrĂŁĂžia greacĂŁ sub domnia lui Alexandru cel Mare simbolizatĂŁ prin pântecele Âşi coapsele de aramĂŁ, a venit la putere ĂŽn anul 330 Âşi durat pânĂŁ ĂŽn anul 30 ĂŽ.Hr.; de atunci a preluat domnia ÎmpĂŁrĂŁĂžia romanĂŁ; va dura pânĂŁ la sfârÂşit.
AcelaÂşi prooroc a vĂŁzut ĂŽn capitolul 7 cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare a popoarelor, din care au ieÂşit cele patru fiare puternice. Cea dintâi semĂŁna cu un leu, a doua cu un urs, a treia cu un pardos. A patra fiarĂŁ nu este arĂŁtatĂŁ de aproape, ci este descrisĂŁ dupĂŁ cum urmeazĂŁ: „DupĂŁ aceea m-am uitat ĂŽn vedeniile mele de noapte, Âşi iatĂŁ cĂŁ era o a patra fiarĂŁ, nespus de grozav de ĂŽnspĂŁimântĂŁtoare Âşi de puternicĂŁ; avea niÂşte dinĂži mari de fier, mânca, sfĂŁrâma, Âşi cĂŁlca ĂŽn picioare ce mai rĂŁmânea; era cu totul deosebitĂŁ de toate fiarele de mai ĂŽnainte Âşi avea zece coarne.” (Dan. 7, 7).
Aceste patru fiare care ies din marea popoarelor, simbolizeazĂŁ cele patru ĂŽmpĂŁrĂŁĂžii, dar ĂŽntotdeauna Âşi pe conducĂŁtorul principal al acestora. Noi nu vrem sĂŁ ne ocupĂŁm ĂŽn detaliu de primele trei ĂŽmpĂŁrĂŁĂžii, ci sĂŁ primim claritate asupra fiarei a patra, care este importantĂŁ pentru noi (versetul 19). Daniel a primit urmĂŁtoarea informaĂžie: „fiara a patra este a patra ĂŽmpĂŁrĂŁĂžie care va fi pe pĂŁmânt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâºia tot pĂŁmântul, ĂŽl va cĂŁlca ĂŽn picioare Âşi ĂŽl va zdrobi” (vers. 23). A patra fiarĂŁ – ÎmpĂŁrĂŁĂžia romanĂŁ, va sfâºia tot pĂŁmântul Âşi-l va cĂŁlca ĂŽn picioare conform proorociei biblice. Aceasta este „AÂŞA VORBEÂŞTE DOMNUL” ĂŽn Cuvântul SĂŁu.
Ioan a vĂŁzut aceeaÂşi fiarĂŁ cu zece coarne, la fel ridicându-se din marea popoarelor. Fiara mai avea Âşapte capete Âşi pe aceste Âşapte capete avea nume de hulĂŁ. Pe coarnele ei erau zece cununi ĂŽmpĂŁrĂŁteÂşti (Apoc. 13, 1). Aceasta corespunde cu ceea ce este scris ĂŽn Daniel 7: „Cele zece coarne, ĂŽnseamnĂŁ cĂŁ din ĂŽmpĂŁrĂŁĂžia aceasta se vor ridica zece ĂŽmpĂŁraĂži” (vers. 24). Primele trei fiare, respectiv ĂŽmpĂŁrĂŁĂžii, pe care le-a vĂŁzut Daniel, se aflĂŁ din nou ĂŽn Apoc. 13, 2 Âşi sunt integrate ĂŽn a patra: „Fiara pe care am vĂŁzut-o, semĂŁna cu un leopard; avea labe ca de urs, Âşi gurĂŁ ca o gurĂŁ de leu.”
Mai departe se spune cĂŁ Satana ĂŽnsuÂşi pune la dispoziĂžia ultimei ĂŽmpĂŁrĂŁĂžii de pe pĂŁmânt tronul Âşi puterea lui: „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie Âşi stĂŁpânire mare. Unul din capetele ei pĂŁrea rĂŁnit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecatĂŁ.” (Apoc. 13, 2-3). Cine este balaurul care dĂŁ ĂŽmpĂŁrĂŁĂžiei mondiale puterea Âşi scaunul de domnie, aflĂŁm ĂŽn Apoc. 12, 9: „Âşi balaurul cel mare, Âşarpele cel vechi numit Diavolul Âşi Satana…” Ultima ĂŽmpĂŁrĂŁĂžia mondialĂŁ stĂŁ sub influenĂža directĂŁ a lui Satana, dupĂŁ cum vom constata imediat, Âşi din aceasta va ieÂşi Antihristul.

TRUFIA

Proorocul Daniel a vĂŁzut dinainte apogeul puterii exercitate prin Antihrist. În cap. 7 i-a fost arĂŁtatĂŁ fiara cu zece coarne din care va ieÂşi el. El relateazĂŁ: „M-am uitat cu bĂŁgare de seamĂŁ la coarne Âşi iatĂŁ cĂŁ un alt corn mic a ieÂşit din mijlocul lor…ÂŞi cornul acesta avea niÂşte ochi ca de om, Âşi o gurĂŁ, care vorbea cu trufie” (vers. 8. Din ultima ĂŽmpĂŁrĂŁĂžie va ieÂşi o personalitate, un bĂŁrbat, al cĂŁrui cuvânt va fi acceptat de toĂži conducĂŁtorii religioÂşi Âşi politici.
În aceastĂŁ legĂŁturĂŁ citim ce este scris ĂŽn Apoc. 13, 5: „i s-a dat o gurĂŁ care rostea vorbe mari Âşi hule. ÂŞi i s-a dat putere sĂŁ lucreze patruzeci Âşi douĂŁ de luni”. AceÂştia sunt exact trei ani Âşi jumĂŁtate din necazul cel mare care vor mai veni asupra poporului Israel.
Daniel relateazĂŁ ĂŽn cap. 9, 27 cĂŁ acest domnitor va ĂŽncheia cu poporul Israel un legĂŁmânt de o sĂŁptĂŁmânĂŁ. Aceasta ĂŽnseamnĂŁ recunoaÂşterea Israelului prin relaĂžii diplomatice. AÂşa cum o sĂŁptĂŁmânĂŁ are Âşapte zile, tot aÂşa sĂŁptĂŁmâna dureazĂŁ Âşapte ani. „La jumĂŁtatea sĂŁptĂŁmânii va face sĂŁ ĂŽnceteze jertfa Âşi darul de mâncare, Âşi pe aripa urâciunii idoleÂşti va veni unul care pustieÂşte, pânĂŁ va cĂŁdea asupra celui pustiit prĂŁpĂŁdul hotĂŁrât.” Aceasta se va ĂŽntâmpla la sfârÂşit, chiar ĂŽnainte de ĂŽnceputul ÎmpĂŁrĂŁĂžiei de pace de o mie de ani a lui Dumnezeu.
Cât de mult se va ridica acest corn Âşi cine se ascunde ĂŽn spatele acestei puteri, reiese clar din Dan. 8, 10: „S-a ĂŽnĂŁlĂžat pânĂŁ la oÂştirea cerurilor, a doborât la pĂŁmânt o parte din oÂştirea acesta Âşi din stele, Âşi le-a cĂŁlcat ĂŽn picioare.” Un eveniment asemĂŁnĂŁtor ĂŽntâlnim ĂŽn Apoc. 12 unde Satana ĂŽn chip de balaur trage dupĂŁ el a treia parte din stelele cerului. Noi recunoaÂştem cĂŁ aici este vorba din nou despre ĂŽmpotrivitorul lui Dumnezeu care a vrut sĂŁ fie deopotrivĂŁ cu Dumnezeu Âşi a fost aruncat jos. Antihristul, „superomul” lui Satana, se ĂŽnalÞã deasupra tuturor conform 2 Tes. 2,4 „AÂşa cĂŁ se va aÂşeza ĂŽn Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” CreÂştinii credincioÂşi sunt denumiĂži Templul lui Dumnezeu ĂŽn Sfânta ScripturĂŁ. Dar aÂşa cum Templul a devenit atunci o peÂşterĂŁ de tâlhari, tot aÂşa a decĂŁzut creÂştinismul de la Dumnezeu. În acest creÂştinism decĂŁzut, care ar fi trebuit sĂŁ fie de fapt locuinĂža lui Dumnezeu, s-a aÂşezat Antihristul. El se lasĂŁ slĂŁvit ca Âşi cum ar fi Dumnezeu, pretinde chiar infailibilitatea Âşi se lasĂŁ numit cu denumirea „Sfântul pĂŁrinte” care I se cuvine singurului Dumnezeu, TatĂŁlui nostru sfânt din ceruri (Mat. 23, 9).
AÂşa cum este spus ĂŽn Daniel 7, 25 el va „rosti vorbe de hulĂŁ ĂŽmpotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinĂžii Celui Prea Înalt Âşi se va ĂŽncumeta sĂŁ schimbe vremile Âşi legea; Âşi sfinĂžii vor fi daĂži ĂŽn mâinile lui timp de o vreme, douĂŁ vremi, Âşi o jumĂŁtate de vreme”. Acest text biblic clarificĂŁ faptul cĂŁ necazul cel mare exact stabilit, de trei ani Âşi jumĂŁtate, se referĂŁ numai la iudei. În aceastĂŁ legĂŁturĂŁ este scris despre schimbarea „vremilor” Âşi a „legii”; Biserica noutestamentarĂŁ nu a fost obligatĂŁ la acestea. Acolo este vorba despre iudei, de aceea ĂŽngerul i-a spus lui Daniel: „Acum vino sĂŁ-Ăži fac cunoscut ce are sĂŁ se ĂŽntâmple poporului tĂŁu ĂŽn vremile de apoi, cĂŁci vedenia este cu privire tot la acele vremuri ĂŽndepĂŁrtate.” (cap. 10,14)
În Daniel 11, 31b ne este spus cum va reuÂşi Antihristul sĂŁ-i atragĂŁ pe oameni de partea sa: „Va ademeni prin linguÂşiri pe cei ce rup legĂŁmântul.” Antihristul nu este un dictator politic care sĂŁ ridice lumea ĂŽmpotriva sa, ci dupĂŁ cum am amintit deja, el este o autoritate recunoscutĂŁ pe plan mondial de toĂži conducĂŁtorii politici Âşi religioÂşi. „El va fi tare, dar nu prin puterea lui ĂŽnsuÂşi (sĂŁ ne gândim cĂŁ balaurul i-a dat puterea Âşi scaunul lui de domnie); el va face pustiiri de necrezut, va izbuti ĂŽn tot ce va ĂŽncepe, va nimici pe cei puternici Âşi chiar pe poporul sfinĂžilor. Din pricina propĂŁÂşirii lui Âşi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va ĂŽngâmfa, va pierde pe mulĂži oameni care trĂŁiau liniÂştiĂži” (Dan 8, 24-25). PreÂşedintele S.U.A. Âşi al Rusiei au numai o influenÞã limitatĂŁ. Dar acest bĂŁrbat posedĂŁ puterea globalĂŁ – el se manifestĂŁ religios Âşi face ĂŽn acelaÂşi timp politicĂŁ mondialĂŁ.
Antihristul va avea ĂŽn timpul domniei sale de groazĂŁ ĂŽnsuÂşirea unei fiare care va rosti vorbe de hule ĂŽmpotriva lui Dumnezeu, aÂşa cum este scris: „Ea Âşi-a deschis gura, Âşi a ĂŽnceput sĂŁ rosteascĂŁ hule ĂŽmpotriva lui Dumnezeu, sĂŁ-i huleascĂŁ Numele, cortul Âşi pe cei ce locuiesc ĂŽn cer.” (Apoc. 13,6). În vremea aceea, gloata rĂŁscumpĂŁraĂžilor va ocupa deja locaÂşurile cereÂşti.
În Ioan 14, 2-4 DOMNUL le-a fĂŁgĂŁduit copiilor SĂŁi: „În casa TatĂŁlui Meu sunt multe locaÂşuri. DacĂŁ n-ar fi aÂşa, v-aÂş fi spus. Eu mĂŁ duc sĂŁ vĂŁ pregĂŁtesc un loc. ÂŞi dupĂŁ ce mĂŁ voi duce Âşi vĂŁ voi pregĂŁti un loc, mĂŁ voi ĂŽntoarce Âşi vĂŁ voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sĂŁ fiĂži Âşi voi.” ToĂži cei ce ĂŽl aÂşteaptĂŁ pe Hristos, vor fi luaĂži ĂŽnainte de mânia judecĂŁĂžii (1 Tes. 5, 9), cum o descrie Pavel ĂŽn 1 Tes. 4, 13-17.
În timp ce pe pĂŁmânt va fi necazul cel mare, rĂŁscumpĂŁraĂžii se vor afla ĂŽn slavĂŁ. Ioan a vĂŁzut gloata biruitorilor la marea de sticlĂŁ. El mĂŁrturiseÂşte: „ÂŞi am vĂŁzut ca o mare de sticlĂŁ amestecatĂŁ cu foc; Âşi pe marea de sticlĂŁ, cu alĂŁutele lui Dumnezeu ĂŽn mânĂŁ, stĂŁteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, Âşi ai numĂŁrului numelui ei.” (Apoc. 15, 2). Gloata biruitorilor va fi formatĂŁ din oameni care au ieÂşit biruitori asupra chipului fiarei Âşi a numĂŁrului numelui ei. Despre aceasta vom scrie mai detailat.
SEMNALMENTE DEOSEBITE

Proorocul Daniel ne mai dĂŁ Âşi alte semnalmente ale acestui bĂŁrbat, ce nu pot fi trecute cu vederea Âşi care este numit Âşi ĂŽmpĂŁrat. DacĂŁ ne gândim bine, palatul lui ĂŽmpĂŁrĂŁtesc depĂŁÂşeÂşte ĂŽn bogĂŁĂžie toate celelalte case regale. În cap. 11, de la vers. 36 sunt aduse urmĂŁtoarele gânduri la exprimare: „ ÎmpĂŁratul va face ce va voi; se va ĂŽnĂŁlĂža; se va slĂŁvi mai pe sus de toĂži dumnezeii, Âşi va spune lucruri nemaiauzite ĂŽmpotriva Dumnezeului dumnezeilor; Âşi va propĂŁÂşi…” Îngâmfarea acestui om o ĂŽntâlnim tot timpul. Noi mai citim despre el: ,,Nu va Ăžinea seamĂŁ nici de dumnezeii pĂŁrinĂžilor sĂŁi, nici de dorinĂža femeilor; cu un cuvânt, nu va Ăžinea seamĂŁ de nici un dumnezeu, ci se va slĂŁvi pe sine mai pe sus de toĂži.” Dumnezeu a lĂŁsat ca aceste semnalmente sĂŁ fie descrise aÂşa de clar, ĂŽncât Âşi cei mai simpli oameni ar trebui sĂŁ ĂŽnĂželeagĂŁ. DOMNUL a introdus cĂŁsĂŁtoria, dar acest om o respinge, ĂŽmpotrivindu-se astfel rânduielii divine. El nu va Ăžinea seamĂŁ de dorinĂža femeilor, a scris Daniel sub inspiraĂžia Duhului Sfânt.
Pavel a reluat aceastĂŁ temĂŁ cu o privire profeticĂŁ ĂŽn epistola lui cĂŁtre colaboratorul sĂŁu Timotei. El a scris despre ĂŽnvãÞãturile care provin de la demoni Âşi duhuri ĂŽnÂşelĂŁtoare, ajungând la miezul problemei cu cuvintele: ,,Ei opresc cĂŁsĂŁtoria Âşi ĂŽntrebuinĂžarea bucatelor…”(1. Tim. 4,3). Trebuie sĂŁ mai subliniem ĂŽncĂŁ o datĂŁ, cĂŁ DOMNUL a fost cel care a spus: ,, Nu este bine ca omul sĂŁ fie singur…”(Gen. 2,18). ÎnvãÞãtura ĂŽmpotriva cĂŁsĂŁtoriei apare neprihĂŁnitĂŁ, dar ĂŽn Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu este demascatĂŁ ca o ĂŽnvãÞãturĂŁ ĂŽnÂşelĂŁtoare, demonicĂŁ. SĂŁ ne gândim la faptul: Anti-Cuvânt=Anti-Hrist.
Pavel scrie Bisericii din Corint:,, N-avem dreptul sĂŁ ducem cu noi o sorĂŁ, care sĂŁ fie nevasta noastrĂŁ, cum fac ceilalĂži apostoli, Âşi fraĂžii DOMNULUI, Âşi Chifa?”(1.Cor.9,5).Aici ne este spus cĂŁ Âşi fraĂžii lui Isus aveau neveste. Ei sunt amintiĂži deseori ĂŽn cele patru evanghelii, Âşi ĂŽn Mat. 13,55 chiar Âşi cu numele. Aceasta contrazice clar vechea legendĂŁ, cĂŁ Maria nu ar mai fi avut alĂži copii, ceea ce s-a inventat din cauza cultului Mariei. Printre cele 120 de persoane care se aflau ĂŽmpreunĂŁ ĂŽn odaia de sus, conform Fap. 1,14, era Âşi Maria, mama lui Isus, Âşi fraĂžii Lui.
Despre capul suprem al acestui sistem se spune mai departe:,, În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetĂŁĂžuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoÂşteau pĂŁrinĂžii sĂŁi, ĂŽi va aduce cinste cu aur Âşi argint, cu pietre scumpe Âşi lucruri de preĂž.” (Dan.11,3Cool.
Formularea ,,va cinsti pe dumnezeul cetĂŁĂžuilor” vorbeÂşte despre intervenĂžii rĂŁzboinice, ĂŽn spatele cĂŁrora se aflĂŁ puterea religioasĂŁ. Istoria mĂŁrturiseÂşte despre rĂŁzboaiele cruciaĂžilor, rĂŁzboaie religioase Âşi devastĂŁri care au avut loc ĂŽn Numele lui Dumnezeu sub semnul crucii. Pentru a face clarĂŁ legĂŁtura, nu lipseÂşte nici referirea la aur, argint Âşi pietre scumpe. ÎnaintaÂşii noÂştri nu au slujit dumnezeului acesta pe care Âşi l-a inventat el. Dumnezeul lui Avraam, Isaac Âşi Iacov este un alt Dumnezeu.