Un numãr tot mai mare de oameni ajunge la concluzia cã au fost duºi În eroare ºi ÎnºelaÞi, În politicã ºi În religie, cu sau fãrã Dumnezeu. Cauza acestei stãri ºi evoluÞii este, nu În ultimul rând, În diferitele religii. Desigur, cei mai mulÞi oameni sunt sub impresia cã liderii lor religioºi fac totul ca sã-i cãlãuzeascã pe calea cea dreaptã. De la naºtere pânã la moarte oamenii sunt trataÞi cu ritualuri ºi ceremonii deºarte, fãrã sã afle vreodatã mesajul de mântuire, fãrã sã trãiascã personal mântuirea ºi fãrã sã gãseascã pacea lãuntricã cu Dumnezeu.

Marile confesiuni creÂştine cu structurile lor organizate nu sunt o excepĂžie. Toate pĂŁstreazĂŁ o aparenÞã evlavioasĂŁ, dar a sosit vremea când ar trebuie sĂŁ accepte „proba Cuvântului”, sĂŁ accepte sĂŁ fie comparate cu unicul standard valabil Âşi care este biserica de la ĂŽnceput. Momentul adevĂŁrului a venit! O referire deÂşartĂŁ la Hristos, apostoli Âşi Biblie nu ajutĂŁ nimĂŁnui. Biserici Âşi biserici libere, pânĂŁ la grupĂŁrile cele mai mici, folosesc texte biblice care sunt modelate dupĂŁ conceptul lor. Aceasta este apoi numitĂŁ «Unitatea ĂŽn diversitate».

De fapt, creÂştinismul tradiĂžional de astĂŁzi nu mai are nimic comun cu biserica primarĂŁ. Nici biserica romano-catolicĂŁ nu-Âşi are originea ĂŽn Hristos sau ĂŽn Petru, cum se crede ĂŽn general, ci ea s-a format ca organizaĂžie ierarhicĂŁ Âşi ĂŽmpĂŁrĂŁĂžie bisericeascĂŁ abia ĂŽn timpul lui Constantin dupĂŁ Conciliul din 325 d. Hr. ĂŽn «Imperium Romanum». Doar ĂŽn decursul timpului aÂşa-numita „bisericĂŁ de stat” a devenit o organizaĂžie cu propria ei ierarhie. Primele secole din istoria bisericii au trecut fĂŁrĂŁ sĂŁ se cunoascĂŁ ceva despre un papĂŁ sau bisericĂŁ de stat. În anul 380 ĂŽmpĂŁraĂžii romani Teodosiu Âşi GraĂžian au interzis libertatea religioasĂŁ generalĂŁ. Un an mai târziu, „creÂştinismul” a fost declarat ca religie de stat Âşi a fost obligatoriu pentru toĂži cetĂŁĂženii imperiului. Abia ĂŽn anul 441, Leo I. s-a bazat pe textul din Matei 16:18 Âşi a vorbit despre o «succesiune apostolicĂŁ». Acest proces a fost ĂŽncheiat prin ĂŽmpĂŁratul roman Iustinian (527-565), care i-a fĂŁcut pe preoĂži funcĂžionari de stat. De fapt se poate vorbi abia din timpul acesta despre biserica catolicĂŁ ĂŽn general.
Aceeaºi Biblie este tãlmãcitã astãzi în sute de feluri diferite, dupã tradiþia pãrinþilor bisericii. În locul Cuvântului descoperit în mod divin, sunt puse mereu învãþãturi noi omeneºti, interpretãri, doctrine ºi dogme, dar care nu au nici o bazã biblicã. Nu este aºa, cã toþi ºi-au ridicat propria lor împãrãþie religioasã sub pretextul cã este Împãrãþia lui Dumnezeu? În ciuda tuturor lucrurilor, totuºi rãmâne adevãrat cã Isus Hristos îºi zideºte ºi îºi desãvârºeºte propria Lui Bisericã în mijlocul bisericilor acestei lumi.


Dumnezeu are un plan cu omenirea pe care El Îl Îndeplineºte. Pentru a-L ÎnÞelege, trebuie sã ne eliberãm de pãrerile moºtenite ºi sã ne Întoarcem la punctul de plecare, ºi anume la Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu cere de la nici un om o credinÞã oarbã. CredinÞa adevãratã are doi ochi spirituali sãnãtoºi ºi douã picioare spirituale stabile, sãnãtoase. Ea stã pe fundamentul neclintit al Vechiului ºi Noului Testament ºi vede În acestea planul lui Dumnezeu cu omenirea de la Început pânã la sfârºit.

REVENIREA LUI HRISTOS
Dumnezeu, Creatorul, are un plan cu creaĂžiunea Âşi tot aÂşa ca RĂŁscumpĂŁrĂŁtor are un plan cu cei rĂŁscumpĂŁraĂži. Cine crede ĂŽn existenĂža unui Dumnezeu personal, este convins cĂŁ El nu lasĂŁ nimic la voia ĂŽntâmplĂŁrii. AÂşa vorbeÂşte Domnul: „EU am vestit de la ĂŽnceput ce are sĂŁ se ĂŽntâmple Âşi cu mult ĂŽnainte ce nu este ĂŽncĂŁ ĂŽmplinit. Eu zic: ,HotĂŁrârile Mele vor rĂŁmânea ĂŽn picioare, Âşi Îmi voi aduce la ĂŽndeplinire toatĂŁ voia Mea.‘“ (Isa. 46, 10). „CĂŁci Domnul va ĂŽmplini pe deplin Âşi repede pe pĂŁmânt cuvântul Lui.“ (Romani 9:28)
.
Cine cunoaÂşte Sfânta ScripturĂŁ, Âştie cĂŁ anunĂžarea venirii RĂŁs-cumpĂŁrĂŁtorului ĂŽn tot Vechiul Testament, ĂŽncepând din grĂŁdina Eden (Gen. 3), a fost nĂŁdejdea poporului lui Dumnezeu. Tot aÂşa revenirea lui Hristos, a RĂŁscumpĂŁrĂŁtorului, este nĂŁdejdea poporului lui Dumnezeu de la ĂŽnceputul Noului Testament — de la ĂŽnĂŁlĂžarea Lui. EL a zis: „… MĂŁ voi ĂŽntoarce Âşi vĂŁ voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sĂŁ fiĂži Âşi voi.“ (Ioan 14:3). Acest eveniment, cel mai mare din istoria mântuirii, este ĂŽntr-adevĂŁr foarte aproape. Conform Âştirilor internaĂžionale de presĂŁ de la sfârÂşitul anului 2000, milioane de oameni aÂşteaptĂŁ acest eveniment. Dar existĂŁ fĂŁrĂŁ ĂŽndoialĂŁ Âşi fanatici religioÂşi, care se ridicĂŁ mereu ca sĂŁ discrediteze credinĂža adevĂŁratĂŁ Âşi pe adevĂŁraĂžii credincioÂşi. Dar existĂŁ Âşi oameni credincioÂşi biblic, care aÂşteaptĂŁ bucuroÂşi revenirea lui Isus Hristos Âşi au o viaÞã normalĂŁ. Ei sunt lucizi, clari Âşi adevĂŁraĂži ĂŽn lucrarea Âşi umblarea lor.

Dacã revenirea fãgãduitã a lui Isus Hristos ºi evenimentele anunÞate care urmeazã acum, dupã trecerea În alt mileniu sau mai târziu, rãmâne În voia lui Dumnezeu. Semnele timpului, cãrora trebuie sã le dãm atenÞie, ne lasã sã recunoaºtem cã timpul s-a apropiat. O precizare a timpului, aºa cum s-a Încercat de repetate ori În vechime, nu este posibilã ºi nici necesarã, slavã lui Dumnezeu.

La prima venire a lui Hristos s-au Împlinit peste 100 de proorocii din Vechiul Testament. Toate detaliile importante despre El, Începând cu zãmislirea Lui supranaturalã, cu naºterea În Betleem, slujba Lui, suferinÞa ºi moartea Lui, pânã la Înviere ºi ÎnãlÞare, au fost proorocite În profeÞia vechitestamentarã. Acelaºi lucru este valabil pentru timpul dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos. Este covârºitor sã citim textele biblice corespunzãtoare, care sunt foarte actuale acum.
Apostolul Petru a vãzut În Duhul deja acum 2000 de ani, cã se va batjocori asupra revenirii lui Hristos, cum vedem cã se Întâmplã acum.

Criticii principali sunt teologi necredincioÂşi, care nu ĂŽnĂželeg planul ĂŽn timp al lui Dumnezeu Âşi felul ĂŽn care este scris. Ei susĂžin, de exemplu, cĂŁ apostolii Âşi ĂŽnsuÂşi Isus au greÂşit pânĂŁ la ultimul capitol din Noul Testament, când El a spus: „IatĂŁ, Eu vin curând.“ Biblia este ĂŽn aÂşa fel scrisĂŁ, ĂŽncât se potriveÂşte pentru ĂŽntreaga perioadĂŁ de timp. Fiecare cuvânt scris poate fi predicat Âşi crezut ĂŽn tot timpul harului. Numai când vine de fapt vremea ĂŽmplinirii unui eveniment fĂŁgĂŁduit, atunci evenimentul prevestit se ĂŽmplineÂşte ĂŽntr-adevĂŁr.

Apostolul Petru atinge miezul problemei Âşi scrie: „Înainte de toate, sĂŁ ÂştiĂži cĂŁ ĂŽn zilele din urmĂŁ vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trĂŁi dupĂŁ poftele lor, Âşi vor zice: ,Unde este fĂŁgĂŁduinĂža venirii Lui?‘“ La aceasta el a rĂŁspuns: „Domnul nu ĂŽntârzie ĂŽn ĂŽmplinirea fĂŁgĂŁduinĂžei Lui, cum cred unii; ci are o ĂŽndelungĂŁ rĂŁbdare pentru voi, Âşi doreÂşte ca nici unul sĂŁ nu piarĂŁ, ci toĂži sĂŁ vinĂŁ la pocĂŁinÞã.“ (2 Petru 3:3-9). ToĂži cei rânduiĂži mai dinainte pentru viaĂža veÂşnicĂŁ, vor veni la credinÞã (Fapte 13:4Cool. Batjocoritorilor nu le mai rĂŁmâne mult timp; râsul Âşi batjocura lor se va transforma ĂŽn plâns Âşi scrâºnit de dinĂži. „Nu vĂŁ ĂŽnÂşelaĂži: ,Dumnezeu nu Se lasĂŁ batjocorit.‘ Ce seamĂŁnĂŁ omul, aceea va Âşi secera.“ (Gal. 6:7). DupĂŁ mĂŁrturia Scripturii, Hristos va veni curând din nou, aÂşa cum a fĂŁgĂŁduit El, Âşi ĂŽi va lua pe ai Lui la Sine, ĂŽn slavĂŁ (1 Tes. 4), ĂŽnainte de a veni necazul cel mare (1 Tes. 1:10).