Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in "Istoria bisericeasca" din 1902, pg. 55, declara: "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica, zi de inchinare si bucurie, dupa cum zice si sfantul Atanasie al nostru: Sambata noi ne adunam laolalta nu ca sa iudaizam... ci ca sa ne inchinam lui Isus, Domnul Sabatului."Asadar, primii crestini au pastrat cu credinciosie ziua Sabatului.

Atunci cum de astazi, majoritatea crestinilor tin ziua intai, ziua duminicii, ca zi de odihna, si nu Sabatul?

In Sfanta Scriptura nu veti gasi nici o explicatie. Istoria politicii bisericesti clarifica nedumerirea aceasta.

Au existat trei cauze majore care au dus la o tranzitie lina de schimbare a Sabatului cu duminica :

1. Intentia crestinilor de a nu fi asimilati cu iudeii

Dupa primul razboi iudeo-roman, imparatul Vespasian (72 AD) desfiinteaza slujba de mare preot si Sinedriul si impune o taxa speciala, "fiscus iudaicus", exclusiv pentru vina de a fi iudei.

Dupa al doilea razboi iudeo-roman, imparatul Hadrian (135 AD) nimiceste cu desavarsire Templul, iar pe locul lui zideste in schimb un templu pagan, inchinat lui Jupiter Capitolinul. Prin decret, ii izgoneste pe iudei din Ierusalim, ba chiar ii urmareste prin imperiu si le impune o taxa si mai mare, un "capitatio". In intregul imperiu, a fi iudeu devenise sinonim cu ocara. Iar semnul distinctiv pentru evrei era... Sabatul.

Scriitorii romani (Pliniu, Tacitus, Suetoniu, Juvenal) afirmau ca Sabatul era semnul celei mai mari rusini, ca este o superstitie degradata. Crestinii, pentru ca tineau si ei Sabatul, erau omologati tot ca iudei . Din acest motiv, parinti bisericesti au cautat au cautat sa dezvolte o teologie anti-iudaica si anti-sabatica, in care sa inlocuiasca Sabatul cu oricare alta zi. La indemana le statea ziua amintitoare a invierii, ziua intai a saptamanii.

Iustin Martirul scrie (sec.II, dupa razboiul iudeo-roman) in "Dialoguri": "Dumnezeu a impus Sabatul asupra iudeilor ca o pecete a infamiei, spre a-i deosebi pentru pedeapsa in ochii romanilor".

In Didascalia , sau "Invatatura celor 12 apostoli" (sec. III), apare ideea: "Sabatul sa fie lepadat pentru ca este o parte a legii lui Moise".

Victorinus , episcop (in 304): "Sabatul se hotari o zi de post si tristete, pentru ca face pe crestini sa evite pazirea Sabatului impreuna cu iudeii." Acest citat confirma indirect ca, dupa aproape 300 de ani, crestinii tot tineau Sabatul biblic, dupa pilda Mantuitorului si a apostolilor...

Papa Silvestru , in jurul anilor 320, spunea fatis: "Sabatul este o zi de post pentru a arata dispret pentru Sabatul iudeilor".

Epifaniu (375 AD): "Inca de la Sixtus (papa, cca 135), au hotarat sa inlocuiasca sarbatorile iudaice cu altele, crestine." Din punct de vedere liturgic, episcopii au anulat orice fel de slujba in Sabat.

In 692, la Sinodul Trullan II , se interzice orice adunare sau serviciu de cult in ziua Sabatului chiar si in perioada postului. E inca o dovada ca, la data aceea, biserica crestina pastra inca Sabatul pe scara mare.

2. Influenta gnosticismului

Gnosticii erau in mod special anti-iudaici.

Valentinus (150 AD) considera Vechiul Testament cu Sabatul vestigiile dumnezeului inferior si rau, numit Sabatum sau Demiurg, care a facut lumea in mod gresit si a instituit Sabatul. Hristos veni ca sa il invinga si sa elibereze lumea de Sabat.

Marcion (150 AD): "Intrucat Dumnezeul iudeilor a facut lumea si s-a odihnit in a saptea zi, noi trebuie sa postim in Sabat ca sa nu implinim cererile Dumnezeului evreilor."

Cand Marcion ereticul excomunicat a hotarat postul in Sabat, in biserica crestina nu se postea in acea zi. De unde au luat parintii bisericii postul in Sabat? Chiar de la gnostici.

Afrates (sec IV), in Homilia a 13-a: "Sabatul a fost instituit ca un rezultat al caderii in pacat." Sarmanul, nici macar nu cunostea raportul creatiunii din Genesa.

3. Cultul soarelui

In panteonul zeilor, se distinsese unul mai proeminent, zeul soare. La canaanitii vechi, se numea Baal; la greci, era Helios sau Apollo; la egipteni era Ra sau Serapis; la persani, era Mithra sau Demeter; iar la latini, era Sol.

Nero a fost primul cezar care a ridicat cultul soarelui mai presus de al altor zei. In jurul anului 60 AD, el ridica "Colosus Neroni", o statuie a soarelui, care insa purta chipul lui.

Trupele lui Vespasian (70 AD), cele care s-au intors de la nimicirea Ierusalimului, luasera obiceiul sirian de a se inchina spre rasarit, ca sa adore soarele-rasare.

Hadrian (135 AD) se identifica din nou cu cu soarele. A pus sa se bata monede cu chipul sau in felul soarelui. Deranjat ca in Roma altcineva era infatisat ca soare, adica Nero, Hadrian porunceste sa i se dea jos chipul "Colosului Neroni" si sa-i puna in schimb chipul sau.

Tertullian spunea, in jurul anilor 200, ca marele circ din Roma era consacrat soarelui. Aici se inchina tot poporul Romei, pentru ca socoteau ca, pentru un zeu atat de slavit cum este soarele, nu-i potrivit sa aiba alt acoperis decat cerul.

In 215, Caracala instaureaza cultul soarelui drept cult al imparatului. Intr-una din termele lui s-a descoperit o inscriptie: "Unul este zeul Serapis, Helios. El e stapanul universului." Cultul soarelui inghitise aproape toate celelalte zeitati, intr-un fel de ecumenism.

Pe timpul lui, numele lui Mitra se romanizeaza si devine Sol Invictus, soarele biruitor, invincibilul.

Imparatul Heliogabal , de origine siriana, introduce in jurul lui 220, drept cult oficial numai pentru Roma, cultul lui Sol Invictus.

Imparatul Aurelian , in 270, extinde cultul soarelui, Sol Invictus, drept cult oficial pentru intregul Imperiu Roman.

Constantin cel Mare , pana la moarte un adorator al lui Sol Invictus, impune pazirea "prea onoratei zi a soarelui" ca zi oficiala de sarbatoare in tot imperiul. Textul din "Corpus Juris Civilis", vol. III, reda legea promulgata la 7 martie 321 d.Hr.:

"Toti judecatorii, locuitorii oraselor si meseriasii sa se odihneasca in prea venerabila zi a Soarelui. Dar cei de la tara, sa se ocupe de agricultura neimpiedicati de lege, pentru ca uneori nici o alta zi nu este mai favorabila lucrarilor agricole."


Tranzitia lenta de la Sabat la "ziua Domnului":
Faza 1

La inceput, crestinii tineau doar ziua biblica de odihna, Sabatul .

Gabriel Rascaru Ieromonahul, in Liturgica Bisericii Ortodoxe , ed. 1876, pg. 94, scrie: "Sambata s-a serbat intrucat priveste ca Lege morala si in secolele primitive ale crestinismului".

Faza 2

Dupa razboaiele iudeo-romane, Sabatului i se alatura serbarea zilei intai a saptamanii .

Iustin Martirul , in prima parte a sec. II, este cel dintai care saluta aparitia zilei intai intre sarbatori, ca semn distinctiv al crestinilor (aniversarea invierii). El scria: "Noi veneram aceasta zi intaia, ne place de ea, pentru ca este ziua in care Dumnezeu a zis 'sa fie lumina'."

Tensiunea existenta in biserica crestina din primele cinci secole, intre fractiunea sabatistilor si anti-sabatistilor, este pregnanta in scrierile patristice:

Hyppolit din Roma (220 AD): "Chiar si astazi, unii poruncesc post in Sabat - o practica de care Hristos n-a vorbit, astfel ei dezonorand evanghelia".

"Constitutiile apostolice" (sec. III), cartea VII, sectiunea a II-a, cap. 23: "Paziti Sabatul si sarbatoarea zilei Domnului, fiindca prima este memorialul creatiunii, iar a cea de-a doua al invierii".

Origene (c.250): "Este potrivit pentru fiecare care este drept intre sfinti sa pastreze si sarbatoarea Sabatului. Care este intr-adevar serbarea Sabatului, cu exceptia a ceea ce a spus apostolul, zicand: 'Ramane sabatismus, adica tinere de Sabat, pentru poporul lui Dumnezeu' (Evrei 4:9)? Sa vedem ce fel de observare a Sabatului se asteapta din partea unui crestin. In ziua Sabatului nici una din faptele lumesti nu trebuie facuta, ci fiti liberi pentru lucrari spirituale, sa veniti la biserica, sa va dati urechea pentru citirea sfanta... aceasta este tinerea Sabatului crestin".

Ignatiu (c. 300), in Epistola catre Magnezieni , scria: "Sa nu mai tinem Sabatul in felul iudeilor, ci sa serbam Sabatul spiritual, bucurandu-ne in meditatie cu privire la Lege. Si dupa fiecare sarbatoare de Sabat, fiecare prieten al lui Hristos sa pastreze si sarbatoarea zilei Domnului..."

Grigorie de Nisa (331-396), in De Castigatione , scria: "Bisericile din Asia, dupa obiceiul lor, tin ambele zile: Sabatul si duminica. Cu ce fel de ochi priviti voi duminica, voi care dezonorati Sabatul? Nu stiti ca aceste doua zile sunt surori?"

Epifanie din Constantia (c.380), in Marturisire de credinta : "In unele locuri, crestinii tin adunari si in Sabat".

Ioan Cassian (c. 395) Cele 12 carti : "In afara slujbelor de seara si noapte, nu exista servicii divine publice printre calugarii din Egipt, cu exceptia zilelor de Sambata si Duminica, cand se intalnesc impreuna in ceasul al treilea, pentru Sfanta Cina".

Asterius din Amasea (c. 400), in Homilia 5 : "Este minunat pentru crestini... ca echipa acestor doua zile vine impreuna; vorbesc despre Sabat si ziua Domnului... Caci, ca mame si doici ale bisericii, ele aduna poporul, pune peste ei preoti ca instructori, si face pe toti - ucenici si invatatori - sa poarte de grija pentru suflete".

Socrates Scolasticul (anul 430 d. Hr.): "Desi aproape toate bisericile din lume celebreaza sfintele taine in Sabat (!), totusi crestinii din Roma si din Alexandria, din pricina unei oarecare traditii, au incetat sa mai faca lucrul acesta in Sabat".

Sozomen , 430 d. Hr.: "Oamenii din Constantinopol si de pretutindeni se aduna impreuna si in Sabat... lucru care niciodata nu este pazit la Roma." (Istoria bisericeasca VII, 19).

Faza a 3-a

Favorizarea duminicii si eliminarea Sabatului .

Recunoasterea oficiala a crestinismului ca religie de stat, intr-un imperiu care avea disperata nevoie de un element liant pentru crearea unitatii atator elemente centrifuge, s-a dovedit o salutara manevra politica. Aceasta a pregatit drumul spre o mare jonctiune: doar peste cateva decenii, crestinismul, uitand treptat de inaltele sale idealuri spirituale si devenind tot mai popular, se va intrepatrunde cu paganismul de baza, absorbind si adoptand practicile lui stravechi.

Eusebiu din Cezarea (325), prelat si ministru in acelasi timp, o cumulare deloc biblica la curtea lui Constantin cel Mare, relua argumentul lui Iustin Martirul, zicand "noi ne bucuram de ziua intai pentru ca e ziua cand Domnul a facut lumina..."

La 6 martie 321, imparatul Constantin cel Mare decreteaza prima lege duminicala : "Toti magistratii si populatia care locuieste la orase sa se odihneasca in venerabila Zi a Soarelui (Dies Solis)."

Silvestru , episcopul Romei in timpul lui Constantin cel Mare, schimba numele primei zile a saptamanii, denumind-o "Ziua Domnului".

La 366, Conciliul de la Laodicea decreteaza oficial transferarea sfinteniei Sabatului asupra duminicii , zicand: "Crestinii sa nu iudaizeze stand nelucratori Sambata, ci sa lucreze in ziua aceea... Si daca totusi sunt gasiti iudaizand, sa fie anatema!" (C. Hefele, Istoria conciliilor bisericii , vol. II, pag. 316).

In 386, Sinodul din Aquilea recunoaste schimbarea oficiala a lui "Dies Solis" (ziua soarelui) in "Dies Dominica" (Ziua Domnului, duminica).

Ieronim din Betleem , prin anul 400, scria: "Daca ziua intai e numita ziua soarelui de catre pagani , noi o admitem ca atare cu voie buna, fiindca in aceasta zi a aparut lumina si a rasarit Soarele neprihanirii noastre".

Nu toti au privit evenimentele la fel.

In jurul anului 200, Tertullian , in Despre idolatrie , cap.14, scrie in repetate mustrari si avertismente despre adoptarea de catre crestini a sarbatorilor pagane.

Papa Leon I , prin 450, decreteaza anateme crestinilor care in ziua intai serbau soarele, si nu pe Isus. Daca filosofii crestini transfigurau semnificatia zilei soarelui, vulgul ramasese la datinile stravechi pana astazi. Inchinarea spre rasarit, catre soare, a modelat ulterior si asezarea bisericilor, cu altarul spre rasarit, pentru continuitatea inchinarii precrestine.

In rapoartele Conciliului din Trent (al Contrareformei), sta scris: "In sesiunea din 18 ianuarie 1562, orice ezitare a fost pusa deoparte. Gaspar de Fosso, arhiepiscop de Reggio, a tinut o cuvantare in care a declarat: 'Traditia sta deasupra Scripturii. Autoritatea bisericii , in consecinta, nu poate fi subordonata fata de autoritatea Scripturii , caci biserica... a schimbat Sabatul in Duminica, nu prin porunca lui Hristos , ci prin propria ei autoritate '..."

J.A. Neander , in Istoria religiei crestine si a bisericii , pg. 186, scrie: " Sarbatorirea duminicii a fost doar o sarbatoare omeneasca si a fost departe de intentia apostolilor de a stabili o alta porunca in aceasta privinta. Departe de ei si de biserica primara apostolica gandul de a transfera legile legate de Sabat asupra duminicii".

A. Weigall , Paganismul in crestinismul nostru , pg.145: "Pazirea de catre noi a duminicii este derivata in mod vizibil din mithraism. Argumentul ca duminica a fost aleasa din pricina invierii nu gaseste suficient suport"... Iar la pg.148: "Deoarece Mithra era invocat ca Dominus (Domn), duminica trebuie ca a fost 'ziua Domnului' cu multa vreme inainte de timpurile crestine."

Stephen Keenan , in Catehismul doctrinal (editia a III-a americana, 1876, pg.174), la intrebarea: "Aveti vreo dovada ca Biserica Catolica are putere sa instituie sarbatori?", raspunde: "De n-ar fi avut aceasta putere, ea n-ar fi putut face ceea ce toti oamenii religiei moderni accepta; anume ea n-ar fi putut substitui pazirea Sabatului zilei a saptea cu duminica zilei intai a saptamanii, o schimbare pentru care nu exista nici o autoritate scripturistica !"



Explicatia textului din Evrei 4:9

" Ramane, deci, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu."

Cine citeste nepartinitor acest verset nu se poate sa nu se poticneasca in privinta necesitatii pazirii Sabatului. Oare nu sugereaza textul ca pentru poporul lui Dumnezeu e o alta odihna, anume nu ziua de Sabat, ci o odihna " ca cea de Sabat"? Unde mai pui ca editia Teoctist a Bibliei ortodoxe (1993) o spune pe romaneste: "Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna pentru poporul lui Dumnezeu!"

Pentru o intelegere corecta a Bibliei, exista trei reguli mari de interpretare:

A. Textul - adica verifici cum suna versetul propriu-zis in original si in alte traduceri.

B. Contextul - cauti sa citesti care este "tema" din tot pasajul, nu numai din textul dat. In cazul ca tema e stabilita gresit, toata interpretarea, oricat de logica ar fi, conduce la erezie.

C. Cadrul istoric - cercetezi sa vezi ce intelegeau oamenii din timpul acela prin repectivul text. Aici intri in problemele timpului si in mentalitatea contemporanilor Apostolului Pavel.

A. Textul

Iata cum suna versetul in limba greaca si traducerea lui, cuvant cu cuvant:

"Ara [ Deci ] apoleipetai [ ramane inca ] Sabatismos [ sarbatoarea Sabatului ] to lao [ poporului ] tu Theu [ lui Dumnezeu ]." ("to" si "tu" sunt doar articole hotarate pentru cazurile Dativ si Genitiv)

Unde este in text expresia "ca cea"?? Nu e!! Acest lucru se cheama "interpolare" - adaugire nepermisa, care stramba intelesul. Biblia interzice, sub semnul condamnarii vesnice, adaugarea sau scoaterea vreunui singur cuvant (Deuteronom 4:2; Proverbe 30:6; Apocalipsa 22:18,19).

Credinciosi Cuvantului, traducatorii vechilor Biblii romanesti au redat Evrei 4:9 in felul acesta:

"Pentru aceea au ramas oarece sambata oamenilor lui Dumnezeu." - Noul Testament de la BĂŁlgrad, 1648.

"Iatã darã au rãmas sãrbarea sâmbetei nãrodului lui Dumnezãu." - Biblia de la Bucuresti, 1688.

"Drept aceea s-au lasat Sabatismos norodului lui Dumnezeu." - Noul Testament al lui Scarlat Alexandru Kalimachi, 1821.

"Dreptu aceea ramane repausu pentru poporulu lui Dumnezeu". - Biblia de Iasi, 1874.

"Deci dar ramane inca repaus de sambeta pentru poporul lui Dumnezeu." - Biblia Nitzulescu, 1905.

B. Contextul

In cazul lui Evrei 4:9 contextul este decisiv. Vom constata ca, in acest context, versetul nu se refera nici la Sabat nici la vreo alta zi de odihna (duminica).

Contextul incepe de la Evrei 3:7 si tine pana la Evrei 4:11.

In acest pasaj, Apostolul Pavel face o paralela cu multa aplicatie a calatoriei lui Israel prin pustie: si noi, ca si ei, am iesit din Egipt; si noi, ca si ei, ne aflam in pustia pacatului; si noi, ca si ei, ne indreptam spre Canaan, nu cel pamantesc, ci Canaanul ceresc.

Scriptura numeste Canaanul drept "odihna": "Fiindca n-ati ajuns inca in locul de odihna si in mostenirea pe care v-o da Domnul Dumnezeul vostru. El va va da odihna ..." (Deuteronom 12:9-10); "Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat odihna , si v-a dat tara aceasta" (Iosua 1:13). (Vezi si Deut. 3:20; 25:19; Iosua 1:15; 21:44; 22:4; 23:1.)

In aceasta paralela, Israel nu intra in "odihna lui Dumnezeu", adica in Canaan, ci moare in pustie din pricina neascultarii.

Noi, in schimb, mai avem un timp de proba, un timp de har: "Astazi".

Cuvantul "Astazi" nu se refera la nici o zi anumita din saptamana (nici la sambata, nici la duminica), ci reprezinta timpul prezent, "azi", un timp de har cat inca omul mai poate lua o decizie buna: in fiecare zi, cata vreme se zice: "Astazi" (Evrei 3:15); "atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui" (Evrei 4:10).

Pentru a ne motiva mai mult pentru credinta si ascultare, Pavel zugraveste Canaanul ceresc in lumina placuta a "odihnei lui Dumnezeu" - a Sabatului (Evrei 4:3,4). Caci in Sabat, Dumnezeu s-a odihnit de toata lucrarea Lui.

La fel si cu noi: "cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum s-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale" (Evrei 4:10).

Omule, acolo, in Canaan, si tu te vei odihni ca si Dumnezeu de toata truda si chinul muncii tale! Aceasta este vestea buna care ni se da si noua (Evrei 4:2), la fel cum a fost vestea buna adusa celor ce umblau prin arsita pustiei: Curaj, fratilor, in fata voastra este Canaanul, "odihna" voastra pentru toate chinurile pustiei...

Este clar ca fagaduinta intrarii in odihna lui Dumnezeu nu s-a realizat complet prin Iosua, (Evrei 4:8) - Canaanul pamantesc fiind doar o odihna vremelnica, nu adevarata odihna, vesnica. De aceea, fiindca "ramane o odihna de Sabat" (contextul ingaduie: "ca cea de Sabat" - Canaanul ceresc), sa ne straduim sa nu avem "o inima rea si necredincioasa" (Evrei 3:12), impietrita prin inselaciunea pacatului (Evrei 3:13), si mai ales prin neascultare (Evrei 3:18; 4:11).



In concluzie: Evrei 4:9 ("Deci ramane odihna de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu") se refera la odihna Canaanului ceresc, in care suntem indemnati sa intram, prin credinta si ascultare de tot Cuvantul lui Dumnezeu, cata vreme se mai zice "Astazi"! Caci "maine" va fi prea tarziu...

_____________________________
Articol aparut pe site-ul www.caleasprecasa.uv.ro

Defapt aici (in istorie) gasim explicatia pt 'transferarea' sfinteniei de la o zi la alta, si nu in Biblie. Asta e dovada ca acest 'transfer' nu a fost facut de Dumnezeu, ci de oameni.

Acts 4:19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: ,,Judecaţi voi singuri dacă este drept ĂŽnaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decĂŽt de Dumnezeu;

Indemnul lui Iosua se potriveste de minune si zilelor noastre: "Alegeti astazi cui vreti sa slujiti!"

Domnul sa ne ajute "sa alegem viata, ca sa traim noi si copiii nostri!"

da sunt de acord cu ce ai postat elder ,dar Dumnezeu nu a numit celelalte zile in vreun fel ,ci romanii,deci ptr. Dumnezeu nu exista ;duminica ,luni ,etc. ci aceste zile sunt zile pagane,numite de romani dupa sarbatori pagane,e normal sa fie doar o zi de sarbatoare,nu doua,duminica e o sarbatoare romana ,pagana,si nu se poate suprapune cu ziua de odihna a lui Dumnezeu ,sabatul.Asa ca polemica nu-si are rostul care e ziua lui Dumnezeu de odihna ,caci Dumnezeu a ales doar una ,si a numit-o sabat,zi de odihna.



EFES 4;
4. Este un singur trup, un singur Duh, dupĂŁ cum Âşi voi aĂži fost chemaĂži la o singurĂŁ nĂŁdejde a chemĂŁrii voastre.
5. Este un singur Domn, o singurã credinÞã, un singur botez.

NU EXISTA DOUA FORMULE DE BOTEZ,ci doar una biblica,exact cum romanii ,au schimbat sabatul in duminica ,exact aceeasi romanii au schimbat formula originala de botez In Numele lui Isus Hristos,intr-una romana tata fiu si duh sfant.

orice invatatura bazata pe un singur verset scos din context este falsa,si nu este valabila in fata lui Dumnezeu.

Sigur ca da, ai dreptate dar e corect fie ca spunem "ziua a saptea" sau "ziua intaia" fie ca spunem "ziua Sabatului" sau "ziua duminicii". Deci peste tot unde a fost folosit pe acest topic "ziua duminicii" inseamna in termeni biblici "ziua intaia" si peste tot unde s-a folosit ziua sambetei, inseamna in termeni biblici "ziua a saptea" sau "a Sabatului". Nu e o problema cum numim ziua intaia, problema apare atunci cand ne alegem noi alta zi decat cea a saptea - Sabatul (sambata) - ca zi a Domnului. Atunci ne-am identifica si noi cu anticrist care "s-a incumetat sa schimbe vremile si Legea".



Acest verset cred eu ca este valabil indiferent de contextul in care l-am aseza. Sper ca si tu esti de-acord ca noi trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni, indiferent de contextul sau situatia in care ne-am afla. E un verset valabil pentru toate domeniile. Sa-mi spui daca nu esti de-acord cu asta.

Multa pace!

Ady, sa inteleg ca tu consideri ca putem sa ascultam mai mult de oameni decat de Dumnezeu? Inteleg asta din faptul ca ai considerat nepotrivita folosirea acestui verset, considerandu`l rupt din contextul format de versetele precedente. Eu vad ca tu te`ai indepartat de subiectul discutiei atunci cand te`ai legat de versetul din Faptele Apostolilor 4:19.

Sunt convins ca tu nu crezi ca ascultarea de Dumnezeu poate fi lasata pe un loc secundar, dar modul in care ai prezentat problema lasa impresia asta.

Trebuie sa fi mai atent ,ce scriu ,deoarece eu tocmai acest lucru l-am scos in evidenta;",,JudecaĂži voi singuri dacĂŁ este drept ĂŽnaintea lui Dumnezeu sĂŁ ascultĂŁm mai mult de voi decĂŽt de Dumnezeu; si sunt total de acord cu acest verset ,deoarece ,eu fac exact ce zice Dumnezeu ,si cum au procedat apostolii,....diferenta ,e intre noi care suntem botezati biblic ,si ceilalti care nu fac ce le spune Dumnezeu ,ci ceea ce le zic oamenii,daca ai incalcat o porunca ,atunci celelalte nu mai sunt valabile,inclusiv sabatul.

daca citesti tot contextul,atunci vezi ca este vorba despre Numele Lui Isus Hristos,marii preoti erau vadit deranjati ,ca apostolii botezau in Numele lui Isus HRISTOS,SCOTEAU DRACI IN ACEST NUME,ei nu foloseau formula trinitara,tata fiu duh sfant,ci Numele lui Isus HRISTOS,ACEASTA ERA ADEVARATA FORMULA[b],iar preotii de atunci sunt exact ca acestia de azi ,nu doresc sa auda de aceasta formula adevarata,nu exista in biblie nici o lucrare de botez,vindecare,sau binecuvantare in formula romana tata fiu si duh safnt,nici una ,daca nu este scris ,de ce se foloseste aceasta blasfemie.

Colos 3;

17. ªi orice faceÞi, cu cuvântul sau cu fapta, sã faceÞi totul În Numele Domnului Isus, ºi mulÞumiÞi, prin El, lui Dumnezeu Tatãl.[/b]

IACOV 2;

10. CĂŁci, cine pĂŁzeÂşte toatĂŁ Legea, Âşi greÂşeÂşte ĂŽntr-o singurĂŁ poruncĂŁ, se face vinovat de toate.

Acum va intreb eu pe voi ;botezul biblic In NUMELE DOMNULUI ISUS HRISTOS ,e de la Dumnezeu sau de la oameni ????

Fapte 4;
10. s-o ÂştiĂži toĂži, Âşi s-o Âştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se ĂŽnfĂŁĂžiÂşeazĂŁ ĂŽnaintea voastrĂŁ pe deplin sĂŁnĂŁtos, ĂŽn Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aĂži rĂŁstignit, dar pe care Dumnezeu L-a ĂŽnviat din morĂži.
11. El este ,piatra lepĂŁdatĂŁ de voi, zidarii, care a ajuns sĂŁ fie pusĂŁ ĂŽn capul unghiului.
12. În nimeni altul nu este mântuire: cĂŁci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, ĂŽn care trebuie sĂŁ fim mântuiĂži.”

FAPTE 2;

37. DupĂŁ ce au auzit aceste cuvinte, ei au rĂŁmas strĂŁpunÂşi ĂŽn inimĂŁ, Âşi au zis lui Petru Âşi celorlalĂži apostoli: „FraĂžilor, ce sĂŁ facem?”
38. „PocĂŁiĂži-vĂŁ” , le-a zis Petru, „Âşi fiecare din voi sĂŁ fie botezat ĂŽn Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pĂŁcatelor voastre; apoi veĂži primi darul Sfântului Duh.

Filipeni 2;

9. De aceea Âşi Dumnezeu L-a ĂŽnĂŁlĂžat nespus de mult, Âşi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume;
10. pentru ca, În Numele lui Isus, sã se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pãmânt ºi de sub pãmânt,
11. Âşi orice limbĂŁ sĂŁ mĂŁrturiseascĂŁ, spre slava lui Dumnezeu TatĂŁl, cĂŁ Isus Hristos este Domnul.

Luca 24;
47. ªi sã se propovãduiascã tuturor neamurilor, În Numele Lui, pocãinÞa ºi iertarea pãcatelor, Începând din Ierusalim.

Concluzie ,de cine sa ascultam mai mult de predicatorii si preotii de astazi ,sau de ce spune "Scriptura"??

ASTAZI DOMNUL LE ZICE DIN NOU ACEASTA FRAZA;

Matei 22;
29. Drept rĂŁspuns, Isus le-a zis: „VĂŁ rĂŁtĂŁciĂži! Pentru cĂŁ nu cunoaÂşteĂži nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Ioan 5;
39. CercetaĂži Scripturile, pentru cĂŁ socotiĂži cĂŁ ĂŽn ele aveĂži viaĂža veÂşnicĂŁ, dar tocmai ele mĂŁrturisesc despre Mine.
40. ÂŞi nu vreĂži sĂŁ veniĂži la Mine, ca sĂŁ aveĂži viaĂža!

Frate ady, topicul era despre sabat(sambata)/duminica. Nu ai raspuns acuzatiei ca Sabatul (deci porunca a IV-a) a fost schimbat de oameni nu de Dumnezeu, ci ai facut aceea-si acuzatie de schimbare cu privire la formula botezului. Daca eu iti dau dreptate cu privira le schimbarea de catre oameni a formulei botezului, esti de-acord sa-mi dai dreptate cu privire la chestiunea schimbarii de catre oameni a Sabatului, recunoscand astfel Sabatul (sambata de azi) ca ziua de odihna stabilita de Dumezeu pentru noi?

Nu poti sa lasi nerezolvata chestiunea Sabatului si sa treci la chestiunea botezului deci hai sa rezolvam aceasta chestiune, ca sa nu ne mai "ratacim". Sabatul este foarte important, pt ca daca-l acceptam asa cum e schimbat de oameni, riscam sa ne inchinam "Fiarei" care "s-a incumetat sa schimbe vremile si Legea". In cazul acesta ne inchinam defapt "Fiarei" sau "Anticristului" si nu lui Dumnezeu.

/

"Tatal, Fiul si Duhul Sfant".
Tatal, este Dumnezeu. Duhul Sfant, este Dumnezeu (sau cel putin El este 'Duhul lui Dumnezeu', deci are natura divina). De ce aceste doua nume (sau titluri - in fine) ar constitui semnul fiarei? Personal nu cred ca este o greseala botezul in aceasta formula. Atat Tatal, cat si Duhul Sfant au participat si participa la planul de mantuire. Sau nu? Tu oricum crezi ca acestia trei sunt una si aceea-si persoana deci practic formula trinitara nu face altceva decat sa-L prezinte mai clar pe Isus. (Vorbesc in 'felul lumii' - vorba lui Pavel).

[quote]aceste doua nume (sau titluri - in fine) ar constitui semnul fiarei?

frate elder,mai citeste cu atentie ,Dumnezeirea,chiar de mai multe ori,caci ai zis bine ,nu sunt nume ,tata ,fiu si duh sfant,ci forme de descoperire a lui Dumnezeu,porunca era in Numele,nu in titluri ,care este Numele ?Caci Dumnezeu nu este Nume ,ci este cineva cui i te inchini,trebuie sa-i cunosti Numele ,nu functia,sau titlul.

Luca 24;
47. ªi sã se propovãduiascã tuturor neamurilor, În Numele Lui, pocãinÞa ºi iertarea pãcatelor, Începând din Ierusalim.

ÎnsuÂşi Isus Hristos a spus: „BotezaĂži-i ĂŽn Numele TatĂŁlui Âşi al Fiului Âşi al Duhului Sfânt”. Cine citeÂşte cu atenĂžie, constatĂŁ cĂŁ aici este vorba de Numele ĂŽn care sĂŁ se facĂŁ botezul Âşi nu despre trei titluri: TatĂŁl este un titlu, Fiul este un titlu Âşi Duhul Sfânt este un titlu
.
[b]Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt sunt trei forme de descoperire sau numiri ale Aceleiaºi Persoane.


Deci este vorba despre unicul Nume, pentru cĂŁ Isus a spus: „BotezaĂži-i ĂŽn Numele (singular)”, Âşi nu ĂŽn Numele (plural), repetând de trei ori cele trei titluri, aÂşa cum se face astĂŁzi peste tot. Cuvântul Nume apare la singular Âşi nu la plural. De aceea aceste trei titluri trebuie sĂŁ aibĂŁ un Nume.

Acest Nume a fost descoperit tuturor ucenicilor adevĂŁraĂži. AÂşa dupĂŁ cum la un exerciĂžiu de aritmeticĂŁ se gĂŁseÂşte un numitor comun, aÂşa este Âşi aici. NimĂŁnui sĂŁ nu-i cadĂŁ greu sĂŁ recunoascĂŁ aceastĂŁ tainĂŁ, pentru cĂŁ Sf. ScripturĂŁ pune ĂŽntrebarea Âşi ĂŽn acelaÂşi timp dĂŁ Âşi soluĂžia.

Isus a dat problema ucenicilor, Âşi ucenicii au dat rĂŁspunsul exact prin ĂŽnfĂŁptuire.
Ca ajutor sĂŁ folosim un exemplu. SĂŁ presupunem cĂŁ un ĂŽnvãÞãtor ĂŽntreabĂŁ pe un elev cât fac 7x7. El nu va pretinde de la elev repetarea problemei, ci soluĂžia ei. Ce s-ar ĂŽntâmpla dacĂŁ un elev i-ar da ĂŽnvãÞãtorului acest rĂŁspuns: “Eu Âştiu cĂŁ 7x7 este egal 7x7.” Desigur, toĂži ceilalĂži elevi ar râde de acest elev, care ĂŽn loc sĂŁ dea rĂŁspunsul, a repetat problema. Îl vor socoti lipsit de ĂŽnĂželepciune.

elder,te rog da-mi un verset in care cineva a fost botezat in formula trinitara,tata fiu si duh sfant,si atunci sunt de acord cu ce ai zis tu ........dar daca nu-mi gasesti practic cum au botezat apostolii,atunci eu nu pot sa-ti dau dreptate,ci voi da dreptate Scripturii,caci ucenicii au inteles porunca botezului si ei au implinit-o intocmai ,vezi (Fapte 2;38 8;16 10;48 19;5 22;16 ROMANI 6;3 COLOS 3;17 )

TOTUL E DEGEABA daca nu faci totul cum este scris,nu doar o parte.

Cu atat mai bine ca e vorba de nume si nu de titluri. Oricum asta nu spune nimic.



Cuvantul "nume" are aceea-si forma atat pt singular cat si pt plural. Nu inteleg cum ai dedus tu atat de categoric ca e la singular. Si chiar daca ar fi la singular, tot nu ar demonstra ca e aceea-si persoana. De exemplu eu pot sa spun ca mi-am cerut iertare cuiva in numele meu si al fratelui meu si al varului meu. Asta nu inseamna ca noi trei suntem o singura persoana

elder,te rog da-mi un verset in care cineva a fost botezat in formula trinitara,tata fiu si duh sfant,si atunci sunt de acord cu ce ai zis tu ........dar daca nu-mi gasesti practic cum au botezat apostolii,atunci eu nu pot sa-ti dau dreptate,ci voi da dreptate Scripturii,caci ucenicii au inteles porunca botezului si ei au implinit-o intocmai ,vezi (Fapte 2;38 8;16 10;48 19;5 22;16 ROMANI 6;3 COLOS 3;17 )

TOTUL E DEGEABA daca nu faci totul cum este scris,nu doar o parte.

Pe tema botezului vom discuta pe topicul despre botez nu pe topicul despre schimbarea Sabatului. Asta pentru ca toate sa se faca in chip cuviincios si cu randuiala.

astept elder ,rapunsul tau ,referitor la botezul biblic,cine a fost botezat practic ,nu teoretic sau fantezist,in formula romana,trinitara dintre ucenici ????Vreau verset biblic ,nu filozofie.

Vei primi raspunsul pe topicul corespunzator.

stimate moderatorule al forumului.va aduc niste argumente despre serbarea duminicii in locul sambetei,argumente biblice si istorice.Psalm 117 "Aceasta este ziua pe care a fĂŁcut-o Domnul, sĂŁ ne bucurĂŁm Âşi sĂŁ ne veselim ĂŽntru ea.
25. O, Doamne, mântuieºte! O, Doamne, sporeºte!
26. Binecuvântat este cel ce vine Întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului.
27. Dumnezeu este Domnul ºi S-a arãtat nouã. TocmiÞi sãrbãtoare cu ramuri umbroase, pânã la coarnele altarului. "

Tocmiti sarbatoare cu ramuri umbroase pana la coarnele altarului - in ziua incare s-a aratat Domnul. Domnul a intrat in Ierusalim Duminica, a inviat Duminica, Sfantul Duh s-a pogorat Duminica.

Noul Testament ne arata ca Sfintii Apostoli si primii crestini serbau duminica:Sfintii apostoli respectau duminica
- Fapte 20, 7-8 Fapte 20,16
-Primii crestini respectau duminica I Cor. 16 1-2
-in Vechiul Testament se prefigureaza serbarea duminicii Levitic 23, 9-17, 36-39, Iesire 12,16
SfintiiParinti serbau duminica:
- sf. Ignatie 107 d.Hr (sarbatorit in 20 dec. in Biserica). "Daca cei ce traiesc in lucrurile cele vechi au ajuns la o noua credinta nemaitiind sambata, ci traind dupa Duminica, in care a rasarit si viata noastra prin moartea si invierea lui Iisus Hristos"

-Sf. Varnava 96-98 d.Hr. "Serbam Duminica cu bucurie fiindca aceasta este ziua in care a inviat Iisus din morti"

-Clement al Alexandriei 194 d.Hr. "Vechea zi a saptea n-a ajuns decat o zi de lucru si in locul ei serbam Duminica cu totii"
Biserica a hotarit, dintru inceput, de pe timpul Sfintilor Apostoli, ca ziua intii din saptamina sa fie sarbatorita prin cult public si sa fie socotita ca zi de odihna pentru crestini. Aceasta este Duminica - ziua Domnului (Apocalipsa I, 10), traducerea ortodoxa,nu Cornilescu,ea apartine Domnului Hristos si a fost ridicata la aceasta cinstire pentru ca in aceasta zi - de duminica - s-a intimplat cel mai mare eveniment al crestinitatii, invierea Domnului Hristos. Ca zi de odihna in Vechiul Testament a fost sarbatorita ziua simbetei. Pentru crestini insemnatatea acelei zile dispare si locul ei il preia Duminica, cu noul ei sens. In adevar, in Vechiul Testament, evreii conform poruncii a IV-a din Decalog sarbatoreau ca zi de odihna sub numele de sabat, simbata, sarbatorea instituita de Moise: <> (Iesire XX, 8-11). Sarbatorirea simbetei la evrei se efectua bazata pe doua fapte: a) datorita faptului ca insusi Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea si a sfintit-o. <> (Facere I, 3; cf. Iesire XX, 11). b) ea se mai serba ca amintire a iesirii, a eliberarii poporului evreu din Egipt. <> (Deuteronom V, 15). In Vechiul Testament s-a orinduit prima data, s-a instituit deci serbarea simbetei, cu ocazia stringerii manei din pustie, data de Dumnezeu evreilor. Ei stringeau mana in fiecare zi pentru ziua respectiva iar in preziua simbetei stringeau pentru doua zile, caci a doua zi simbata nu era, fiind zi de odihna (Iesire XVI, 23-30). Serbarea simbetei s-a consfintit prin porunca a patra din Decalog fapt amintit la inceput (Iesire XX, 8-11). Serbarea simbetei a fost numai pentru Vechiul Testament. In Noul Testament s-a hotarit a se serba Duminica ca amintire a Invierii Domnului. Caci desi simbata era denumita <>, <> (Iesire XXXI, 16), totusi pentru epoca mesinaica s-a prezis o alta zi. Profetul Zaharia spune: <> (Zaharia III, 10). Ziua aceea, e ziua invierii, precum spune Psalmistul: <> (CXVII, 24). Domnul Hristos a calcat simbata prin: vindecarea omului cu mina uscata (Matei XII, 10-13); vindecarea slabanogului de la lacul Viteza (Ioan V, 1-13); vindecarea orbului din nastere (Ioan IX, 1-14). Mintuitorul nerespectind simbata, a spus ca El este mai mare decit simbata, este domn al simbetei (Matei XII, 8; Marcu II, 28). La sinodul din Ierusalim, printre cele patru dispozitiuni, pe care trebuiau sa le respecte cei care intrau in crestinism, simbata nu exista (Fapte XV, 29). Sfintul Pavel mustra pe galatenii si colosenii care vor sa se intoarca la sarbatorile iudaice. <> (Coloseni II, 16; cf. Galateni IV, 9-11. Porunca a patra din Decalog, nu e amintita nicaieri in Noul Testament spre a fi respectata. Serbarea simbetei din Vechiul Testament a fost inlocuita prin serbarea Dumincii, precum s-a amintit, zi in care a inviat Domnul Hristos. <> (Matei XXVIII, 1). <> (Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1). In ziua invierii Sale, Domnul Hristos s-a aratat viu femeilor mironosite (Matei XXVIII, 9) lui Petru (Luca XXIV, 34), celor doi ucenici in drum spre Emaus (Luca XXIV, 13-15); Apostolilor fara Toma. Si fiind seara, in ziua aceea, intiia a saptaminii (duminica) si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus (Ioan XX, 19), dupa opt zile impreuna cu Toma (Ioan XX, 26). De asemene, in ziua Cincizecimii - tot in zi de duminica - s-a pogorit Duhul Sfint (Fapte II, 1-5), in ziua duminicii a primit Sfintul Ioan descoperirea (Apocalipsa I, 10). Apostolii savirseau sfinta Euharistie (Fapte XX, 7); primii crestini stringeau ajutoare tot cu ocazia sarbatoririi duminicii. <> (I Corinteni XVI, 2). Deci, incepind de la Apostoli si de la primii crestini Biserica a sarbatorit ca zi de odihna, Duminica. Totusi sint unii crestini care afirma si sustin ca simbata este o datorie obligatorie pentru toti si pentru totdeauna, este o lege universala, pentru ca Dumnezeu a binecuvintat-o si a sfintit-o (Facere II, 2-3). Deci avem datoria s-o respectam toti. In adevar, Dumnezeu s-a odihnit si a binecuvintat ziua a saptea. Dar, El n-a poruncit omului s-o tina ca zi de odihna si sarbatoare. De altfel, nici nu era nevoie. Omul era in rai si munca era usoara, el nu avea nevoie de odihna. Dupa caderea in pacat, munca a devenit mai grea. Insa, chiar atunci omul n-a serbat ziua a saptea. Nu se spune nicaieri ca Noe, Avraam sau Iacov ar fi serbat simbata. Moise a instituit sabatul, spre a curma nemultumirile poporului din pustie, care murmura din cauza greutatilor, facindu-I sa-si aminteasca de Dumnezeu care-l scosese din robie. Cit despre odihna Domnului din ziua a saptea aceasta insemna sfirsitul creatiei. Caci nu ni se mai spune ca <>; n-a mai urmat o alta zi, ci ziua a saptea insemneza epoca de dupa creatie, pina la sfirsitul lumii, in care Dumnezeu nu mai creeaza, dar desigur El are grija de lume. De aceea aceasta epoca se numeste sabat, odihna. Ea priveste pe Dumnezeu. Insa ziua de odihna pentru om, vine printr-o porunca, prin porunca lui Moise (Iesire XVI, 23-30 si Iesire XX, 8-11) (cf. Deheleanu). Se mai afirma aceiasi crestini ca totusi serbarea simbetei este obligatori si pentru toti crestinii pentru ca Domnul Hristos n-a desfiintat poruncile legii vechi. Astfel, El spune: <> (Matei V, 17). Insa, adevarul spuselor Mintuitorului este urmatorul: in Domnul Hristos s-au implinit profetiile mesianice. El admite in esenta Sa legea morala a Vechiului Testament, dar o desavirseste, o adinceste si o completeaza cu noi sfaturi si porunci. De aceea, El spune: <> (Matei V, 21-22). Multe lucruri din legea veche erau umbre, simboale, prefigurati ale Noului Testament care trebuiau sa dispara si au disparut. Mai mult, El a infiintat o lege noua. Astfel, la infiintarea Sfintei Euharistii El spune: <> (Matei XXVI, 28; Luca XXII, 20). Deci printre institutiile din legea veche care s-au desfiintat ca nemaiavind nici un rost este si serbarea simbetei. Se mai afirma de crestinii atit de iubitori ai Vechiului Testament si ai sabatului, ca acesta totusi trebuie tinut pentru ca era si inainte de Moise. Caci in Decalog se spune <> (Iesire XX, 8). Insa s-a amintit ca simbata nu s-a instituit de Moise prin proclamarea Decalogului, ci citva timp mai inainte, cu ocazia stringerii manei din pustie, fapt amintit in capitolul XVI, 23-30. Deci, <> din Iesire XX, 8, se refera la acest moment si nu la o perioada de timp mai veche. Se mai aminteste si un alt argument in sprijinul respectarii simbetei. Astfel se spune ca simbata nu se poate inlocui caci a fost data de Dumnezeu ca <>. <> (Iesire XXXI, 160. Insa, sub numele de semn sau legamint vesnic se intelege timpul Vechiului Testament, pina la venirea Mintuitorului. Crestinii nu mai sint sub lege, ci sub har: <> (Iesire XII, 14) si totusi nimeni n-o mai serbeaza. In continuarea sustinerii simbetei se afirma ca si Mintuitorul ca si Apostolii Sai serbau simbata, pentru ca se simbata, pentru ca se duceau simbata la sinagoga (Luca IV, 16), dupa cum procedau si Apostolii Sai (Fapte XVI, 13). In adevar, atit Domnul Hristos, cit si Apostolii Sai frecventau simbata sinagogile, dar nu pentru ca respectau simbata, ci pentru ca in acea zi erau adunati iudeii acolo si puteau sa le propovaduiasca Legea cea noua. Se mai spune de sustinatorii simbetei, ca ea se serba si in timpul Noului Testament, aducindu-se drept dovada faptul ca si femeile mironosite care urmau pe Mintuitorul o servau. Astfel, se spune in Evanghelia Luca: <> (Luca XXIII, 55-56). In adevar, femeile mironosite s-au odihnit simbata <> caci, la moartea Mintuitorului ele erau inca sub imperiul legii vechi. Legea noua a inceput dupa invierea Mintuitorului. Chiar Mintuitorul a aratat - sustin partizanii simbetei - ca serbarea acesteia va fi in vigoare pina la sfirsitul lumii. <> (Matei XXIV, 20). Insa, in versertul respectiv, nu este vorba de sfirsitul lumii, ci de sfirsitul Ierusalismului. La Ierusalim, simbata se inchideau portile cetatii si nici nu era permis evreilor sa faca decit un anumit numar de mile. Desigur ca daca acel flagel ar surveni simbata, locuitorii Ierusalimului ar fi mult stingheriti, in fuga lor. Tot pentru serbarea simbatei, se mai invoca si spusele Sf. Pavel din epistola catre Evrei (IV, 4-11), unde este vorba despre <> din ziua a saptea a lui Dumnezeu, pe care El a promis-o si poporului Sau. Ori, cum poporul sau in ultima instanta sint crestinii, ei trebuie sa tina odihna simbetei. Or, aici in locul respectiv, care este mai dificil de interpretat, nu este vorba de odihna simbetei, ci de odihna imparatiei cerurilor, aici avem trei feluri de odihna: a) tara odihnei din Canaan; b) Odihna lui Dumnezeu din ziua creatiei si c) Odihna sau fericirea din imparatia cerurilor. Primele doua odihne simbolizeaza odihna din imparatia cerurilor de care crestinii se vor invrednici daca vor asculta cuvintului lui Dumnezeu (cf. dr. P. Deheleanu). In sfirsit, se mai sustine de partizanii serbarii simbetei ca la inceput toti crestinii au serbat simbata, pina la Constantin cel Mare, care a introdus serbarea duminicii in crestinism. Insa din scrisoarea lui Pliniul cel Tinar catre Traian (111), ca si din marturiile Sf, Iustin Martirul, Clement al Alexandriei si alte marturii din sec. I si II se constata ca Duminica a fost serbata din primele veacuri ale crestinismului, chiar de la Sf. Apostoli ai Mintuitorului. Constantin cel Mare a oficializat serbarea Duminicii, pentru ca ea era deja existenta, se sarbatorea de crestini. El nu avea nici un interes sa schimbe religia crestina

IONESCULE ,duminica este o sarbatoare pagana ,provenita si preluata de la romani ,si au introdus-o fortat dupa anul 325 ,exact cum a introdus o gramada de dogme pagane ,botez trinitar ,sf.treime,botezul sugarilor,care nu sunt scrise in BIBLIE,ci doar fantezii teologice de provenienta pagana,tu scrii niste lucruri pe care nici tu nu le intelegi,ci le-ai preluat de la teologii ortodoxi,care la randul lor le-au mostenit ,eu nu te condamn,DAR CUVANTUL LUI DUMNEZEU VA CONDAMNA;

Apocalipsa, 22

18 MĂŁrturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta cĂŁ, dacĂŁ va adĂŁuga cineva ceva la ele, Dumnezeu ĂŽi va adĂŁuga urgiile scrise ĂŽn cartea aceasta.

19 ªi dacã scoate cineva ceva din cuvintele cãrÞii acestei proorocii, Îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieÞii ºi din cetatea sfântã, scrise În cartea aceasta." [Apocalipsa 22 ]


TOTI CARE CRED INVTATURILE ROMANE PAGANE PROVENITE DUPA 325 ,SUNT SUB ANATEMIZARE!!!

hm s-a inceput cu un subiect, s-a trecut la altul si in final am revenit la primul....elder,ady nu am stat sa va cites conversatia intreaga..am rupt doar fragmente...doar atat vreau sa iti zic ady in Matei 28, 19 si dak vrei chiar si 20 spune clar in Numele cui trebuie sa fim botezati....de ce incercati sa va combateti atat dak rapsunsul e atat de clar si de concis intr-un singur verset?
al doilea lucru lu privire la ce a pus emy,la primul nostru subiect:este o singura zi de odiha si aceasta e Sambata..e ziua lasata de Dumnezeu... singura zi care trebuie sfintita....nu veniti cu faze de gen ca poti sa sfintesti o zi care ai tu chef,numa sa fie una....nu e asa...porunca a patra o zice destul de clar...in Bibliile cu traducere mai veche scrie in special k este Sambata...puneti-va doar intrebarea? de ce Isus a murit vinerea si a inviat duminica? de ce a stat in mormant sambata?nu cumva e pt k s-a odihnit? spune clar Dumnezeu a facut in sase zile pamantul si tot ce este in el si in ziua a saptea S-a odihnit....
da ziua de odihna a fost schimbata de cei episcopi....partea frumoasa e ca ei singuri recunosc lucrul acesta....emy a zis ca in Biblie nu pune despre schimbare zilei..poate nu pune cu lux de amanunte dar in profetia din Daniel 7,25`spune clar ca "....se va incumeta sa schimbe vremile si legea" si se refera la Biserica catolica.....iar porunca a patra cu respectarea Sambetei ca zi de odihna face parte din Lege.....asa k e destul de evident...ceea ce va ramane e sa studiati voi si sa incepeti sa credeti si sa tineti adevarata zi de odihna.Amin!!!

si care este Numele?

ca nu sunt lamurit,oricum Tata nu este nume nici Fiu ,nu este nume ,nici Duh Sfant ,sau poate tu te numesti fata si esti eleva ,dar aceste calitati nu sunt nume ?

Porunca era botezatii in NUMELE (SINGULAR)citeste in engleza ,acolo se specifica clar la singular ;"Go ye therefore,and teach all nations,baptizing them in the NAME ( NU NAMES) ,........


cel care boteaza ,si cu cel botezat trebuie sa cunoasca care este NUMELE , in care trebuie sa fim botezati ,asa cum Petru ,Filip ,Pavel l-au cunoscut si s-au botezat biblic in SINGURUL NUME DAT OAMENILOR SUB CER ;ISUS HRISTOS!!!!

Faptele apostolilor, 4

12 În nimeni altul nu este mântuire: cãci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sã fim mântuiþi." [

Faptele apostolilor, 2

38 "PocãiÞi-vã", le-a zis Petru, "ºi fiecare din voi sã fie botezat În Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pãcatelor voastre; apoi veÞi primi darul Sfântului Duh.

te intreb pe tine ,a gresit Petru numele ???

Romani, 6

3 Nu ºtiÞi cã toÞi câÞi am fost botezaÞi În Isus Hristos, am fost botezaÞi În moartea Lui?


a gresit Pavel numele?


daca eu te intreb pe tine cat fac 3x3 ,tu-mi raspunzi ca 3x3 fac 3x3 ???

tu trebuie sa cunosti rezultatul !!!!


Petru ,Filip ,Pavel cunosteau Numele ,care trebuia efectuat botezul :

Coloseni, 3

17 ªi orice faceÞi, cu cuvântul sau cu fapta, sã faceÞi totul În Numele Domnului Isus, ºi mulÞumiÞi, prin El, lui Dumnezeu Tatãl.

oamenii trebuie sa vada cum s-a indeplinit porunca din MATEI 28;19 ,mergand in faptele apostolilor;

fapte2;38 8;16 10;48 19;5 22;16 aici vedem cum au executat ucenicii Domnului porunca botezului ,din Matei 28;19!!!

Matei 28,19:" Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".eu stiu cine e Tatal,Fiul si Duhul Sfant tu stii?ai clar cele trei persoane ale Dumnezeirii?