Noi credem cã Întreaga preoÞime este convinsã cã ÎnvaÞã ºi lucreazã corect. ToÞi au intenÞia sã facã voia lui Dumnezeu. Dar nimeni nu le-a deschis ochii asupra faptului cã În trecut a avut loc o deviere totalã de la vestirea ºi practica originalã. Astãzi gãsim numai tradiÞii ºi dogme vechi care nu au nici o bazã biblicã.

Orientarea duhovniceascã s-a pierdut, iar masele sunt greºit cãlãuzite. Dacã este vorba despre dedicare ºi râvnã, acestea le gãsim În toate religiile, dar sforÞarea omeneascã nu este suficientã pentru a-l dispune favorabil pe Dumnezeu.

Vrem sã ne ocupãm aici de cea mai importantã temã care existã. În fond, aceasta ar trebui sã-l intereseze pe fiecare om. Indiferenþa ar putea deveni fatalã. Fiecare ºtie cã existã religii diferite. Trebuie însã pusã întrebarea: existã una adevãratã?

Toþi pretind cã sunt corecþi. Dar scepticismul s-a generalizat pe bunã dreptate în domeniul religios. Oamenii se îndepãrteazã de confesiunile existente ºi nu doresc sã mai aibã vreo legãturã cu Dumnezeu. În general, Dumnezeu ºi religia sunt privite în ansamblu.

Totuºi mai existã oameni care, În liniºte, se gândesc dacã nu existã totuºi un Dumnezeu viu, care se intereseazã de soarta noastrã.

Cum se poate Însã orienta cineva În mijlocul atâtor ramificaÞii religioase existente? Cine poate da un rãspuns valabil la toate aceste Întrebãri deschise? Sau este cu adevãrat totul numai o Înºelãciune? Au hinduºii dreptate? Au musulmanii dreptate? Sau budiºtii? A Înviat vreunul din fondatorii acestor religii?

Pânã În prezent, omenirea a auzit numai despre Învierea Unuia. ToÞi ceilalÞi au fost ÎnmormântaÞi Împreunã cu ÎnvãÞãturile lor.

Adevãrul poate veni numai de la Cel adevãrat. A inaugurat EI cândva vreo religie? Dacã da, când, unde ºi care? Dacã nu, atunci nici una nu are dreptul sã se refere la El. Orice om, nu cã poate fi derutat sau dezorientat, ci este de fapt dus În eroare.

De aceea nu ne putem baza pe fondatorii religiilor sau pe demnitarii religioºi, cum nu ne putem baza nici pe noi Înºine. Fãrã sã mai Þinem seama de celelalte religii mondiale cunoscute, doar În cadrul creºtinismului existã câteva sute de uniuni bisericeºti.

Fiecare din ele are ÎnvãÞãturi deosebite ºi Îi mântuieºte pe membrii ei Într-un mod propriu. Desigur cã nu se poate presupune cã vreo instituÞie religioasã ar induce În mod intenÞionat pe oameni În eroare, dar faptul cã existã atâtea curente religioase ne obligã sã ne punem pe gânduri.

Orice om care vrea sã ajungã la o Þintã trebuie sã porneascã la drum. Dar cum gãsim noi drumul care ne duce cu siguranÞã la Þintã? ªi cum gãsim noi adevãrul pe care sã ne putem bizui În mod absolut? Trebuie sã existe o posibilitate pentru a descoperi urma dumnezeiascã În mijlocul tuturor Încurcãturilor omeneºti.

În timpul acesta modern ºi avansat, cine se mai poate încrede orbeºte într-o credinþã? A prezenta ceva ca fiind divin nu este suficient, este necesarã o legitimare de sus! Fiecare ar trebui sã facã uz de dreptul sãu de a se orienta spiritual. Este în joc mai mult decât aceastã scurtã viaþã pãmânteascã.

Noi suntem rânduiÞi pentru pãrtãºie cu Tatãl ceresc. Nu existã numai o viaÞã temporarã, ci ºi o viaÞã veºnicã. Aºa de sigur cum existã un trup fizic, aºa de sigur existã unul duhovnicesc. Aºa de natural cum existã viaÞa pe pãmânt, aºa de firesc este ºi viaÞa În ceruri. Acelaºi Dumnezeu a creat cerul ºi pãmântul ºi tot ce existã pe el. CreaÞiunea maiestoasã depune o mãrturie puternicã pentru Creator. [b][/

Timpul nu`mi permite deocamdata decat sa pun o intrebare: Cum poti spune ca ceea ce ai postat mai sus este "o atentionare divina", atata timp cat nu am gasit nici macar un singur verset. Te consideri cumva de origine divina? Nu pot sa nu apreciez faptul ca in toate celelalte discutii ai postat foarte multe versete.

Cuvântul: “CercetaĂži totul…”? (1Tesaloniceni 5:21). Dumnezeu nu se contrazice. HotĂŁrârile Âşi deciziile Lui sunt desĂŁvârÂşite. Toate contradicĂžiile aparente sunt ĂŽn mintea celor ĂŽnvĂŁĂžaĂži, dar nu ĂŽn Cuvântul SĂŁu.

Un om care nu priveºte prin ochelarii religioºi trebuie sã se sperie când vede ce deviere a avut loc. Credinþa originalã a fost modificatã în aºa fel, încât este de nerecunoscut. Se predicã de fapt o altã Evanghelie.2Corinteni 11;4 4. În adevãr, dacã vine cineva sã vã propovãduiascã un alt Isus pe care noi nu l-am propovãduit, sau dacã este vorba sã primiþi un alt duh pe care nu l-aþi primit, sau o altã Evanghelie, pe care n-aþi primit-o, oh, cum îl îngãduiþi de bine!

DacĂŁ vrem, putem spune cĂŁ toĂži oamenii vor sĂŁ fie sinceri ĂŽn felul credinĂžei lor, dar prin aceasta falsul nu devine adevĂŁr. (Matei 22;29)29. Drept rĂŁspuns, Isus le-a zis: „VĂŁ rĂŁtĂŁciĂži! Pentru cĂŁ nu cunoaÂşteĂži nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Dacã este vorba despre întrebãri cu privire la credinþã ºi învãþãturã ºi la practica din bisericã, atunci problema nu se rezolvã la un conciliu; trebuie sã rãmânã valabil ceea ce ne-a rãmas scris despre biserica primarã. Întrebãrile ºi problemele bisericeºti pot fi discutate în instituþiile corespunzãtoare; dar învãþãtura ºi practica apostolilor lui Hristos este de mult întãritã. Luther a spus la Worms în 18 aprilie 1521 : "... eu nu-I cred nici pe papa nici vreun conciliu; de aceea, dacã nu sunt învins prin dovezi scripturale ºi argumente clare, atunci eu sunt încredinþat de dovezile biblice pe care le-am citat ºi sunt un prizonier al Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot sã retractez ºi nici nu vreau pentru cã nu este sigur ºi nici necesar sã lucrez împotriva conºtiinþei proprii. Dumnezeu sã mã ajute. Amin."

Noi ne ocupãm cu planul veºnic valabil al Atotputernicului Dumnezeu cu omenirea ºi vrem sã contribuim la limpezirea lucrurilor prin punerea lor faÞã-n faÞã. Este vorba despre douã lucruri absolut diferite ºi despãrÞite unul de altul. Unul este domeniul dumnezeiesc, celãlalt omenesc. Cine-L recunoaºte pe Dumnezeu ca Mântuitor personal va crede ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce s-a hotãrât la diferitele concilii ºi sinoade. Cuvântul lui Dumnezeu nu este supus schimbãrilor vremii, el este valabil pentru totdeauna ºi este absolutul.(Maleahi 3;6)(Galateni 1;8-10)

Trebuie sã fie clar pentru orice om cã Sfânta Scripturã conÞine mãrturia complet Încheiatã a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a uitat absolut nimic. Abia pe mãsurã ce s--au pierdut adevãrurile dumnezeieºti, acestea au fost Înlocuite cu idei omeneºti. Toate hotãrârile care au fost luate În decursul istoriei bisericeºti nu vor fi niciodatã o parte a testamentului dumnezeiesc pentru cã nu au fãcut parte din ÎnvãÞãtura originalã a lui Hristos ºi a apostolilor, care au fost zidiÞi pe Cuvântul profetic.(Efeseni 2;20)

Îndemnurile serioase din Vechiul Âşi Noul Testament nu trebuie sĂŁ fie ĂŽncĂŁlcate, nici trecute cu vederea. Este scris: “SĂŁ n-adĂŁugaĂži nimic la cele ce vĂŁ poruncesc Eu, Âşi sĂŁ nu scĂŁdeĂži nimic din ele;” (Deuteronom 4:2). Mai târziu, Domnul a spus cĂŁtre fariseii Âşi cĂŁrturarii care nu au ĂŽnĂželes ceea ce au spus Moise Âşi proorocii, ci urmau tâlcuirile lor: “Norodul acesta MĂŁ cinsteÂşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba MĂŁ cinstesc ei, dând ĂŽnvãÞãturi care nu sunt decât niÂşte porunci omeneÂşti” (Marcu 7:6--7).

ªi multe comunitãÞi creºtine lasã Cuvântul lui Dumnezeu În mare mãsurã la o parte, fiind Încurcate În ÎnvãÞãturi omeneºti. Totuºi acum existã mai multã activitate religioasã ca oricând.

Deasupra tuturor vestirilor ºi practicilor nebiblice, scrie încã acelaºi cuvânt: "Degeaba!" Degeaba sunt toate rugãciunile, toate serviciile divine; degeaba toate cântãrile ºi practicile rituale; degeaba toate evanghelizãrile mari sau conferinþele bisericeºti [b]- tot ce se întâmplã în Împãrãþia lui Dumnezeu ºi nu este conform Cuvântului lui Dumnezeu nu valoreazã nimic înaintea Lui. Câte programe religioase ar trebui sã recunoascã El? De partea cãrei partide ar trebui sã fie EI?
[/b]
Domnul nu permite nici un amestec. EL vrea ca sĂŁmânĂža curatĂŁ a Cuvântului sĂŁ rĂŁmânĂŁ ĂŽn forma originalĂŁ Âşi sĂŁ fie semĂŁnatĂŁ ĂŽn pace. EL ĂŽi mustrĂŁ pe conducĂŁtorii religioÂşi, care beneficiazĂŁ ca Âşi atunci de un mare respect din partea poporului, cu cuvintele aspre: “AĂži desfiinĂžat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sĂŁ ĂžineĂži datina voastrĂŁ.” (Marcu 7:9).

Trebuie sĂŁ lĂŁsĂŁm dogma la o parte, iar adevĂŁrul sĂŁ fie pus ĂŽn locul ei.

Domnul ĂŽnsuÂşi ne ĂŽndeamnĂŁ cu un avertisment pĂŁtrunzĂŁtor: “Orice cuvânt al lui Dumnezeu este ĂŽncercat ... N-adĂŁuga nimic la cuvintele Lui, ca sĂŁ nu te pedepseascĂŁ Âşi sĂŁ fii gĂŁsit mincinos” (Proverbe 30:5-6). ToĂži acei ce adaugĂŁ ceva la mĂŁrturia ĂŽncheiatĂŁ a Sfintei Scripturi, la Vechiul sau la Noul Testament, vor sta ca mincinoÂşi Âşi dând socotealĂŁ lui Dumnezeu, vor fi condamnaĂži.

De la grãdina Eden Încoace, satana, mincinosul cel bãtrân, ºi-a infiltrat influenÞa printre oameni tâlcuind Cuvântul lui Dumnezeu.

El va rãstãlmãci pânã la sfârºit Cuvântul pentru a Înºela omenirea. Numai cine κi dã seama ºi se sustrage influenÞei sale poate sã ocupe un loc sub influenÞa dumnezeiascã, care vine numai din Cuvânt prin Duhul Sãu.
Duhul Sfânt este Duhul adevĂŁrului Âşi numai Cuvântul lui Dumnezeu este Cuvântul adevĂŁrului. În ultimul capitol din Biblie scrie ĂŽndemnul definitiv: “... dacĂŁ va adĂŁuga cineva ceva la ele, Dumnezeu ĂŽi va adĂŁuga urgiile scrise ĂŽn cartea aceasta. ÂŞi dacĂŁ scoate cineva ceva din cuvintele cĂŁrĂžii acestei proorocii, ĂŽi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieĂžii Âşi din cetatea sfântĂŁ, scrise ĂŽn cartea aceasta.” (Apocalipsa 22:18-19).

Cine se poate aÂşeza cu uÂşurinÞã deasupra acestor cuvinte? Exact aÂşa cum s-a ĂŽmplinit când a spus Dumnezeu la ĂŽnceput. ,,ĂŽn ziua când vei mânca din el, vei muri negreÂşit” (Geneza 2:17b), la fel se va adeveri Âşi acest Cuvânt ca adevĂŁrat. Dumnezeu spune ce face Âşi face ceea ce spune. Scriptura nu poate fi desfiinĂžatĂŁ. Toate deciziile Lui sunt desĂŁvârÂşite Âşi neschimbĂŁtoare.[b][/b]