BluePink BluePink
XHost
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Pagina de start a forumului Angelteam
Angelteam
Putem sluji fãrã iubire, dar nu putem iubi fãrã slujire
Raspunde la subiect
Cuvantul Lui DUMNEZEU,care ramane in veci!!!!
ady_maris
Avansat
Avansat

Data inscrierii: 31/Mai/2006
Mesaje: 200
Raspunde cu citat (quote)
Noi am putea þine o predicã despre ordinea lui Dumnezeu, deºi El fiind în mãrire, totuºi pretutindeni în lume sunt aceleaºi efecte ºi rezultate; la fel se întâmplã cu fiecare care crede fãgãduinþa pentru el însuºi. Ordinea Sa existã ºi rãmâne. El a dat legile naturii, care se dovedesc de fiecare datã ca valabile. Fie la rusalii, sau oricând a dat El o fãgãduinþã. El va sta la aceastã fãgãduinþã, indiferent unde se aflã aceºti oameni. Deºi au trecut mii de ani, legile Sale rãmân tot aceleaºi.
Sãmânþa trebuie sã cadã în pãmânt ºi sã putrezeascã, pentru a reproduce viaþa nouã. Noi am putea spune cã sãmânþa ar trebui sã producã viaþã atunci când se aflã în starea ei deplinã.

Dacã atunci când mai are viaþã în sine, de ce nu rãsare atunci imediat? Dacã o sãdeºti în pãmânt, atunci rãsare. De ce se aflã atâta materie în jurul germenului de viaþã, încât nici nu îl poþi gãsi? Cum vine asta, ca tot, ce înconjoarã pe acest germen, trebuie sã moarã, pentru ca acesta sã vinã la o viaþã nouã? Dar mai întâi trebuie sã moarã tot ce îl încunjoarã, trebuie sã putrezeascã, înainte de a veni la viaþa nouã. Aºa se întâmplã ºi cu oamenii. Atât timp cât mai existã influenþe omeneºti ºi pãreri omeneºti, germenul de viaþã a lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, nu poate lucra. Voi nu puteþi fi vindecaþi atât timp cât mai este acolo ceva ce nu a putrezit; toate aceste piese omeneºti, pãreri ºtiinþifice, când se spune: „Zilele minunilor s-au sfârºit.” Toate acestea nu trebuie doar sã moarã, ci trebuie sã putrezeascã. Apoi va ieºi germenul de viaþã la o viaþã nouã. Numai aºa poate el sã creascã.

Acesta este motivul de ce nu primim, dupã ce ne rugãm. Noi încercãm sã pãstrãm propriile noastre pãreri. Din cauza aceasta nu au putut sã avanseze biserica luteranã, penticostalã ºi toate celelalte biserici, decât pânã acolo unde au rãmas. Teologii au intodus lucruri ca: „Asta nu ar trebui sã fie. Asta este pentru o altã vreme. Aceasta a fost rânduitã pentru altã datã.” ªi tocmai acolo ei au rãmas pe loc! Germenele nu poate creºte în tabloul desãvârºit al lui Hristos, pânã când voi nu aþi primit fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu în voi, ºi aþi devenit Cuvîntul, care a cãzut ca sãmânþã în pãmânt. Eu aº explica aceasta cu Evrei 11:3. Cel mai mare om de ºtiinþã pe care l-am avut vreodatã, dupã câte ºtiu, a fost Einstein. Nu de mult am auzit la New York un discurs despre ceea ce el a spus. El se ocupa doar cu galaxiile, întinderea lor, ºi a dovedit cã existã o veºnicie. El a dovedit cumva, cum un om, care cu viteza luminii a parcurs o distanþã, pentru care lui i-ar trebui trei sute de mii de ani, apoi încã o datã acelaºi timp pentru întoarcere, ºi totuºi el ar fi lipsit doar cincizeci de ani de pe pãmânt – veºnicie.

Pentru Dumnezeu, o galaxie este doar ceva neînsemnat, ceva ce El ar putea sufla din mâna Sa. Aºa vorbeºte Biblia. Einstein a ajuns apoi la încheierea urmãtoare: „Existã numai o singurã posibilitate de a explica apariþia acestei lumi, ºi anume Evrei 11:3”. Acesta corespunde exact adevãrului. Aici nici nu se apropie ºtiinþa. Apoi mai spuneþi cã nu credeþi în minuni? Cum puteþi face lucrul acesta? Cum ar fi putut explica un om de ºtiinþã ploaia despre care vorbea Noe? Pânã în ziua respectivã, nici nu cãzuse încã vreo picãturã de ploaie. Dar Noe spunea cã va ploua. Ploaia, care cãzuse în timpul lui Noe, era în contradicþie cu ºtiinþa. Nu existau nori ºi nu plouase încã niciodatã. Ei ar fi putut sã demonstreze cã acolo sus nu este apã.

Dar atunci când Dumnezeu a deschis cerurile ºi a dat ploaie încât a spãlat tot de pe suprafaþã, totul era un paradox. Totul era cu adevãrat împotriva oricãrei logici, era de neexplicat. Dar noi ºtim cã Dumnezeu a fãcut-o pentru cã Biblia o mãrturiseºte. Noi avem dovada ºi azi pe pãmânt. Dumnezeu a fãcut-o. A fost un paradox. Dumnezeu a luat un om cu numele Avram, care a fost de ºaptezeci ºi cinci de ani. Soþia lui avea ºaizeci ºi cinci de ani, ºi trecuse de vârsta femeilor active. Atunci când Avram a primit o fãgãduinþã, el era de ºaptezeci ºi cinci de ani. Soþia lui îi era rudã apropiatã. El trãise cu ea din tinereþe. Acum ea avea ºaizeci ºi cinci de ani, iar lui i se transmise o fãgãduinþã: anume cã el va avea cu aceastã bãtrânicã un copil.

Ce s-ar fi întâmplat dacã Avraam ar fi spus: „Eu nu cred un astfel de paradox. Aºa ceva nu pot sã primesc!”? Atunci fãgãduinþa nu s-ar fi întâmplat niciodatã.
Dar dacã spuneþi cã credeþi ceva, atunci trebuie sã ºi lucraþi conform credinþei, altfel cine vã crede? Avraam primise porunca de a se despãrþi de toatã necredinþa ºi sã umble singur cu Dumnezeu. În loc ca el sã devinã mai slab, el devenea tot mai tare. Atunci, când el ajunse la vârsta de o sutã de ani iar soþia lui la nouãzeci, a venit copilul.
Cum a putut sã aducã Avraam pe Isaac o distanþã de trei zile cãlãtorie, circa nouãzeci de mile depãrtare de civilizaþie, pe un munte, munte pe care Domnul i-l arãtase pentru a-l jertfi acolo? Dupã cum ºtiu, Isaac a purtat lemnele. Acesta este un simbol spre Hristos. Pe muntele acela urma el sã aducã pe Isaac ca jertfã. El împlinise tot ce îi poruncise Dumnezeu. Poate cã el ar fi tãiat pe fiul sãu; a scos cuþitul din teacã ºi a ridicat mâna, pentru a asculta pe Dumnezeu pe Cuvânt. Biblia spune cã el ºtia cã Dumnezeu nu dã o fãgãduinþã pe care sã nu o poatã împlini. De aceea l-a ºi primit înapoi ca un simbol, pentru cã el a crezut cã Dumnezeu are puterea de a-l învia din morþi ºi sã-l redea înapoi.

Atunci când a fost pe cale de a asculta pe Dumnezeu pânã la maxim, atunci El a tras mâna Sa înapoi ºi a spus: „Sã nu pui mâna ta pe bãiat, Avraame!” Apoi el a vãzut un berbec, care era prins cu coarnele în tufiº, acolo în pustiul sãlbatic, în munþi, unde erau animale sãlbatice, care mãnâncã oi. El se afla pe vârful unui munte, unde nu existã apã. Cum ajunse berbecul acolo? Avraam luase pietrii, ºi a ridicat un altar; acum mai era acolo ºi un berbec. A fost un paradox. Dacã cineva crede pe Dumnezeu ºi ÃŽl ia pe Cuvântul Sãu, indiferent care este situaþia, atunci Dumnezeu va face un paradox ºi în viaþa lui, pentru a împlini fãgãduinþa Sa, chiar dacã este un paradox. Avraam a numit locul acela „Jehova–Jire” – „Domnul sa va îngriji de o jertfã”. El încã poate face lucruri care sunt paradoxuri. El o poate face azi, dacã Il credeþi pe Cuvânt. Daniel a fost aruncat în groapa cu lei. Cum a putut un om sã petreacã o noapte întreagã printre lei flãmânzi, fãrã ca sã pãþeascã ceva rãu? ÃŽngerul Domnului a stat acolo, fãrã ca sã fie vãzut de cineva.

Era un paradox.

. Ceva a reþinut pe lei la distanþã. Atunci când cei trei evrei au fost aruncaþi în cuptorul de foc, s-a întâmplat ceva ce se contrazicea oricãrei cunoºtinþe ºtiinþifice din epoca respectivã. Era ceva inexplicabil pentru ºtiinþã, ca oamenii sã fie aruncaþi în cuptorul de foc ºi sã rãmânã nevãtãmaþi; în schimb ceilalþi, care i-au aruncat înãuntru, au murit. Ei au trebuit sã petreacã un timp acolo, dar singurul lucru care s-a întâmplat a fost acela încât cãtuºile lor sã cadã de pe ei. Acesta a fost un paradox. Era inexplicabil, de neînþeles, ºi totuºi adevãrul. Acum ne vom întoarce la Iosua, despre care am vorbit de fapt. El era un om obiºnuit, care a vãzut cum oamenii pot emite doctrine, cum se nãscuserã legi ºi porunci care nu conþineau nimic, ca un om sã primeascã putere pentru a opri soarele. Dar el avea o însãrcinare de la Dumnezeu: „Orice pãmânt, pe care îl va cãlca piciorul vostru, este al vostru, este fãgãduinþa Mea! Eu voi fi cu tine!” Duºmanii au fost goniþi. Soarele urma sã apunã. Dacã împãraþii aceia ar fi avut timp de a se regrupa din nou pânã în ziua urmãtoare, el ar fi pierdut desigur mulþi bãrbaþi. Iosua ºtia cã el are nevoie de lumina soarelui.

El privea spre soare în sus, ºi a strigat: „Soare, opreºte-te în Gabaon ºi tu lunã în Valea Aialonului.”! O zi întregã ºi o noapte s-au oprit soarele ºi luna pe loc. Acesta este un paradox. Un om, care a umblat în voia lui Dumnezeu, a putut sã facã aºa ceva pentru cã el se afla în „starea Efes”, conform Evangheliei. A fost cu adevãrat un paradox. Atunci când Moise s-a dus cu un toiag în mânã pentru a elibera pe copiii lui Israel, a fost un paradox. Egiptul poseda armate ºi oameni învãþaþi. Era un paradox. Naºterea printr-o fecioarã a fost un paradox. Aºa ceava se contrazice cu orice cunoºtinþã ºtiinþificã. Cum a putut o fecioarã, care nu ºtia de nici un bãrbat, sã primeascã un copil, nu numai un copil, ci pe Emanuel, care a dovedit cã El era Acela despre care s-a vorbit prin proroci, ºi care dovedea, prin lucrãrile isprãvite, ce se spunea despre El. Cum s-a putut întâmpla? A fost un paradox. Dumnezeu vorbise cu sute de ani în urmã despre Prorocul Sãu. Prorocul era ascultãtor Cuvântului, Cuvântul a fost vorbit.

Apoi, Cuvântul S-a fãcut trup, ºi a locuit printre noi. Asta o credem noi. Desigur. A fost un paradox. Este posibil sã hrãneºti cinci mii de oameni cu doi peºti ºi cinci pâini? El a fãcut-o. El nu a înmulþit peºti cruzi, ci peºti fripþi, nu numai pâine, ci pâine coaptã. Cum a putut El sã transforme apa în vin? A fost un paradox. El a vindecat pe bolnavi de leprã, pe care ºtiinþa de azi nu o poate vindeca de tot. Isus l-a vindecat cu Cuvântul Sãu. A fost un paradox. El este acelaºi ieri azi ºi în veci. Cuvântul Sãu vindecã încã pe bolnavi. Desigur, ºi acesta este un paradox. El a înviat pe morþi din care ieºise viaþa: pe Lazãr, pe fiul vãduvei din Nain, pe fiica lui Iair. El a înviat pe morþi prin Cuvântul Sãu, pentru cã El este Cuvântul. ÃŽnainte ca sã terminãm, vom privi încã ceva puternic, ca dovadã cã El a fost Mesia. Pentru a dovedi ceea ce era El, trebuia sã vinã, conform Cuvântului, ca împlinire a Cuvântului. Cuvântul spunea ceea ce El pronunþase prin prorocul: „Domnul Dumnezeul vostru vã va ridica un Proroc ca mine”. Mulþi bãrbaþi se ridicaserã. Dar acum ei nu au mai avut nici un proroc de sute de ani. Ei aveau preoþi ºi bãrbaþi înþelepþi.

Istoria celor patru sute de ani, între Maleahi ºi Ioan Botezãtorul, relateazã despre bãrbaþi mari, dar un proroc nu a fost în toþi anii aceºtia. Apoi S-a sculat El ºi a dovedit cã El este împlinirea celor scrise din Epistola cãtre Efes. Ioan L-a anunþat, dar Isus a fost împlinirea. El a fost Cuvântul descoperit în trup. Petru, al cãrui nume era Simon, a venit într-o zi cu Andrei la El. Isus, care nu vãzuse niciodatã pe omul acela, în viaþa Lui, stãtea acolo, l-a privit, ºi a zis: „Tu eºti Simon, fiul lui Iona…” Paradox. Desigur. Era cu adevãrat un paradox. Filip, care era prezent, auzea acele lucruri, ºtiind cã acesta este semnul lui Mesia. El era sigur de acest lucru. El credea totul. El nu era nici nesimþit, nici orb. El a plecat la drum, a cãlãtorit câteva mile, ºi a adus pe prietenul lui Natanael. Vedeþi la aceastã credinþã a lui Filip, care a putut sã convingã pe un altul de a veni cu el la adunare! Apoi au venit înaintea lui Isus. Domnul a spus: „Iatã un israelit adevãrat, în care nu este vicleºug!”
Acest tablou a mirat pe acest bãrbat. El a întrebat: „De unde mã cunoºti?” Fiþi atenþi, este ceva de neînþeles. Desigur. Este ceva inexplicabil. El întreabã: „De unde mã cunoºti?”
Isus a rãspuns: „ÃŽnainte ca Filip sã te cheme, când erai sub smochin, Eu te-am vãzut.” Un paradox! El trebuia sã cãlãtorescã prin Samaria. Astfel, El a venit într-un oraº samaritean cu numele Sycher. El S-a aºezat lângã o fântânã, ºi a aºteptat pe ucenicii Sãi, care erau plecaþi dupã mâncare. Apoi a venit o samariteancã la fântânã, care avea un renume rãu. El a rugat-o: „Femeie, dã-Mi sã beau!”
Ea a rãspuns: „Cum ai putut Tu, care eºti un iudeu, sã ceri de la mine, o samaritencã, ca sã-Þi dau apã? Noi, de obicei, nu avem nici o legãturã unii cu alþii.” El i-a dat un rãspuns interesant: „Dacã ai ºti cine este Cel ce vorbeºte cu tine…”
Fiþi atenþi cum se contura paradoxul. Sã nu scãpaþi prilejul. Ea a continuat: „Cum poþi sã spui Tu aºa ceva? Eu sunt o samariteancã, iar Tu eºti un iudeu. Noi nu avem nici o comunitate.” El a rãspuns: „Dacã ai ºti cine este Cel ce vorbeºte cu tine, atunci L-ai ruga ca El sã-þi dea de bãut.” El a continuat discuþia cu femeia pânã când i-a gãsit slãbiciunea (unde ea nu era în regulã).
Apoi i-a zis: „Du-te ºi chemã pe bãrbatul tãu.” Ea a rãspuns: „Eu nu am bãrbat.”
El a zis: „Ai vorbit drept: „Eu nu am bãrbat”, pentru cã ai avut cinci, ºi cel cu care trãieºti acum, nu este soþul tãu; astfel, tu ai vorbit cu dreptate.” Ea a rãspuns: „Doamne, eu vãd cã Tu eºti un proroc.” Sute de ani ei nu vãzuserã vreunul. Ea a zis: „Noi ºtim cã atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.” El a rãspuns: „Eu sunt, Cel ce vorbeºte cu tine.”
Aici era un paradox legitimat, care se dovedise ca adevãr al Evangheliei. Acest paradox era fãgãduit în Evanghelie, iar acum se împlinise, ºi a fost legitimat ca atare.

Acum aº dori sã vã arãt pe scurt un paradox foarte puternic ºi minunat.
ÃŽn Ioan 14:12, Domnul Isus a promis cã cel ce crede în El, va face aceleaºi lucrãri. E corect? Dumnezeu, care emite o lege sau face o promisiune, trebuie sã ºi împlineascã aceastã fãgãduinþã, pentru cã El este Dumnezeu. El o împlineºte. Este un paradox în sine, cã Dumnezeu, care dã o fãgãduinþã pe care nu o poate desfiinþa, a dat poporului Sãu fãgãduinþa cã semnele îi vor urma în decursul epocilor, pânã când va veni El. „Mergeþi în toatã lumea, ºi predicaþi Evanghelia la întreaga fãpturã – la creaþiunea întreagã – lumii întregi! Cine va crede ºi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. Celor ce vor crede în El, îi vor urma aceste semne…” El trebuie sã Se þinã de Cuvânt. Pentru faptul cã El a spus-o cu gura Lui, trebuie sã se împlineascã. Scriptura întreagã trebuie sã se împlineascã. Chiar ºi acest lucru este deja un paradox, dacã Isus, Fiul lui Dumnezeu, face o astfel de declaraþie ca aceasta: „Lucrãrile pe care le-am fãcut Eu, le veþi face ºi voi.”


Biblia spune în Evrei 13:8: „El este acelaºi ieri, azi ºi în veci.” Este un paradox, dar trebuie sã se împlineascã. Cerul ºi pãmântul vor trece, dar nici un Cuvânt, pe care l-a exprimat El, nu va trece. Asta a spus El. Trebuie sã se împlineascã.

_________________
Inteleptii sunt aceia,care din eroare in eroare ajung la Adevar!!!!
Vezi profilul utilizatoruluiTrimite mesaj privatCodul MSN Messenger
Cuvantul Lui DUMNEZEU,care ramane in veci!!!!
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
Ora este GMT + 2 ore  
Pagina 1 din 1  

  
  
 Raspunde la subiect